2rac-390/16 — retragerea licenței pentru genul de activitate particulară de pază, cu obligarea depunerii formularului licenței,
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- retragerea licenţei pentru genul de activitate particulară de pază, cu obligarea depunerii formularului licenţei,
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2rac-390/16 — retragerea licenței pentru genul de activitate particulară de pază, cu obligarea depunerii formularului licenței, (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: V. Mihaila dosarul nr. 2rac-390/16
instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova și A. Gavrilița
Î N C H E I E R E
14 septembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului,
Judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii: Iuliana Oprea și Sveatoslav Moldovan
examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de
reprezentantul Ana Samson în interesele Camerei de Licențiere, în pricina civilă la
cererea de chemare în judecată depusă de reprezentantul Grigore Vieru în interesele
Camerei de Licențiere împotriva organizației de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate
cu răspundere limitată cu privire la retragerea licenței pentru genul de activitate
particulară de pază, cu obligarea depunerii formularului licenței, împotriva deciziei
Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016, prin care s-a admis apelul declarat de
organizația de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată, s-a casat
hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 05 noiembrie 2015 și s-a emis o
nouă hotărâre de respingere a acțiunii
c o n s t a t ă:
Prin procura din 24 septembrie 2015 Grigore Vieru a fost împuternicit de
Camera de Licențiere să-i reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de
a semna și depune cererea de chemare în judecată, de a ataca hotărârea
judecătorească (f.d. 12-verso).
La 23 octombrie 2015 reprezentantul Grigore Vieru a depus în interesele
Camerei de Licențiere cerere de chemare în judecată împotriva organizației de pază
„Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată cu privire la retragerea licenței
pentru genul de activitate particulară de pază, cu obligarea depunerii formularului
licenței retrase la Camera de Licențiere.
În motivarea cererii de chemare în judecată reprezentantul Grigore Vieru a
indicat că organizația de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată
este titularul licenței seria A MMII nr. 038868 din 19 ianuarie 2012 pentru genul de
activitate particulară de pază.
Camera de Licențiere examinînd sesizarea Direcției Generale Securitate
Publică a Inspectoratului General de Poliție nr. 34/4-2302 din 21 ianuarie 2015 a
constatat că organizația de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată
nu s-a conformat prevederilor art. 22 alin. (3), art. 24 alin. (1) și art. 27 alin. (2)
Legea nr. 283-XV din 04 iulie 2003 privind activitatea particulară de detectiv și
pază.
1
La 21 octombrie 2015 Camera de Licențiere a emis decizia cu privire la
retragerea licenței organizației de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere
limitată, obligând-o în decurs de 10 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia să
depună formularul licenței retrase.
Cere reprezentantul Grigore Vieru retragerea licenței organizației de pază
„Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată seria A MMII nr. 038868 din
19 ianuarie 2012 pentru genul de activitate particulară de pază, cu obligarea
depunerii formularului licenței retrase la Camera de Licențiere (f.d. 3-4).
Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 05 noiembrie 2015 s-a
admis cererea de chemare în judecată depusă de Camera de Licențiere.
S-a retras licența seria A MMII nr. 038868 din 19 ianuarie 2012 eliberată
organizației de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată pentru
genul de activitate particulară de pază, cu obligarea să depună în termen de 10 zile
după devenirea hotărîrii judecătorești irevocabile a formularului licenței retrase la
Camera de Licențiere (f.d. 34, 37-41).
Prin mandatul din 04 noiembrie 2015 avocatul Bot Alexandru a fost
împuternicit de organizația de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere
limitată să-i acorde asistență juridică în instanța de judecată cu dreptul de a ataca
hotărârea judecătorească (f.d. 21).
La 03 decembrie 2015 avocatul Bot Alexandru a declarat în interesele
organizației de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată apel
nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 05 noiembrie
2015, iar la 02 martie 2016 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 36, 54-55).
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 13 aprilie 2016 a admis apelul
declarat de organizația de pază „Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată.
A casat hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 05 noiembrie 2015
și a emis o nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în judecată ca
neîntemeiată (f.d. 68-72).
În motivarea soluției instanța de apel a indicat că Camera de Licențiere nu are
dreptul să dispună prin decizie sistarea sau retragerea licenței în alte temeiuri decât
cele prevăzute de legile speciale.
Contrar prevederilor art. 19 și art. 20 Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001
privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, Camera de
Licențiere pînă la sesizarea instanței de judecată nu a verificat respectarea
condițiilor de licențiere și nu a emis în termen de 15 zile lucrătoare actul de control
sau prescripție privind lichidarea încălcărilor, cu indicarea recomandărilor privind
modul de remediere a tuturor deficienților identificate.
Licența constituie un bun în sensul articolului 1 din Primul Protocol adițional
la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, în funcție de faptul dacă deținătorul licenței are o „speranță
rezonabilă și legitimă în privința valabilității în timp a licenței și a posibilității de a
continua să obțină beneficii din exercitarea unei activități în baza acestei licențe".
Suspendarea licențelor trebuie privită nu ca o lipsire de proprietate, ci ca o măsură
de control al folosirii proprietății.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, încetarea
valabilității unei licențe, prin care se permitea crearea unei afaceri, constituie o
interferență în dreptul de a se bucura de proprietate, care este garantat de articolul 1
2
din Primul Protocol (a se vedea: Pudas v. Suedia, hotărîrea din 27 octombrie 1987,
Tre Tractores Aktiebolag v. Suedia, hotărîrea din 07 iulie 1989, Rosenzweig and
Bonded 2 Warehouses Ltd. v. Polonia, hotărîrea din 28 iulie 2005, Bimer SA v.
Moldova, hotărîrea din 10 iulie 2007).
Prin procura din 22 martie 2016 Ana Samson a fost împuternicită de Camera
de Licențiere să-i reprezinte interesele în instanța de judecată cu dreptul de a ataca
hotărârea judecătorească (f.d. 80).
La 15 iulie 2016 reprezentantul Ana Samson a declarat în interesele Camerei
de Licențiere recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2016,
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea
hotărârii primei instanțe.
În motivarea cererii de recurs reprezentantul Ana Samson a indicat că decizia
instanței de apel este adoptată în rezultatul neaplicării unor legi care impuneau
imperiozitatea aplicării acestora, interpretându-se în mod eronat normele de drept ce
reglementează raportul juridic în litigiu.
Nu este necesară emiterea prescripțiilor în cazul în care temeiul pentru
retragerea licenței este prevăzut de legea specială ce reglementează un gen concret
de activitate pentru care s-a eliberat licența.
În pct. 11 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 28 mai
2012 privind practica judiciară de soluționare de către instanțele judecătorești a
cauzelor referitoare la suspendarea licențelor ce vizează activitatea de întreprinzător,
este indicat că conform art. 21 alin. (3) al Legii nr. 451 din 30 iulie 2001, licența se
retrage și în alte cazuri prevăzute expres de legile ce reglementează genul de
activitate licențiat, acestea reprezetînd un temei distinct pentru retragerea licenței.
Această situație este reflectată și în Manualul Judecătorului ediția 2013, în
care este indicat că anumite încălcări nu pot fi remediate, remedierea fiind neactuală
sau imposibilă.
Prin înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată Camera de
Licențiere a probat temeinicia cererii de retragere a licenței organizației de pază
„Aresgrup-D.A.M.” societate cu răspundere limitată.
Pîrîtul nu a negat că o parte din angajații organizației nu aveau pregătirea
profesională respectivă, certificate de calificare și nu au fost atestați în modul
stabilit.
În decizia emisă instanța de apel face trimitere la temeiurile pentru realizarea
acțiunilor prevăzute de lege pentru suspendarea licenței, însă această concluzie este
eronată, deoarece retragerea licenței pîrîtului s-a cerut nu în baza deciziei de
suspendare a acesteia, dar în rezultatul admiterii altor încălcări pentru care legea
prevede retragerea licenței.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea
recursului se decide în lipsa acesteia.
În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul
raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și
3
face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.
(2).
Verificând argumentele invocate de reprezentantul Ana Samson în interesele
Camerei de Licențiere în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.
Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa părților copia deciziei din 13
aprilie 2016 la 21 iunie 2016 (f.d. 73).
La materialele pricinii lipsesc probe care ar confirma recepționarea copiei
deciziei instanței de apel de către Camera de Licențiere.
Prin urmare, recursul declarat de reprezentantul Ana Samson în interesele
Camerei de Licențiere la 15 iulie 2016 este depus în termen.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) Codul de procedură civilă.
Reprezentantul Ana Samson în cererea de recurs temeiuri prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă nu a invocat.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care
se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nicio referire cu privire la fondul recursului.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în verificarea
faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432
alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în
detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții
legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o
instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,
nr.26561/1995).
Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel a
examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material,
procedural și apreciind corect probele administrate a emis o hotărâre legală, iar
argumentele invocate de reprezentantul Ana Samson în interesele Camerei de
Licențiere în cererea de recurs poartă caracter declarativ și nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.
4
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de reprezentantul Ana Samson în interesele Camerei de
Licențiere se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Judecătorul: Valeriu Doagă
Judecătorii: Iuliana Oprea
Sveatoslav Moldovan
5