2rac-248/16 — încasarea prejudiciului material

2rac-248/16 — încasarea prejudiciului material (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 2rac-248/16

Judecător: A. Catană

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Traciuc, G. Dașchevici, V. Negru

D E C I Z I E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Iuliana Oprea, Mariana Pitic

Nicolae Craiu, Ion Druță

examinând recursurile declarate de către:

-Ministerul Finanțelor;

-Camera de Licențiere,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Tantal-Grup” împotriva Camerei de Licențiere și

Ministerului Finanțelor, intervenienți accesorii Chistruga Zinaida și Fetescu

Adrian, cu privire la repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, prin care

au fost admise apelurile declarate de Camera de Licențiere și Ministerul

Finanțelor, a fost casată parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

05 martie 2012,

c o n s t a t ă

La 30 octombrie 2007, SRL ,,Tantal-Grup” s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Camerei de Licențiere, intervenient accesoriu

Ministerul Finanțelor privind repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în perioada de la 18 decembrie 2000

pînă la 07 decembrie 2005, SRL ,,Tantal-Grup” a dispus de licența seria A

MMII nr. 016311 pentru practicarea activității particulare de pază.

La 06 decembrie 2005, Camera de Licențiere a adoptat decizia nr. 4246

prin care s-a dispus retragerea licenței SRL ,,Tantal-Grup”.

Menționează reclamantul că, la 13 ianuarie 2006, SRL ,,Tantal-Grup” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată privind anularea deciziei Camerei de

Licențiere nr. 4246 din 06 decembrie 2005.

Astfel, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2006,

acțiunea a fost respinsă ca nefondată, însă prin decizia Colegiului civil și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2006 a fost

1

admis recursul declarat de către SRL ,,Tantal-Grup”, a fost casată hotărîrea

Curții de Apel Chișinău din 08 februarie 2006, pricina fiind remisă spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

După rejudecarea pricinii, prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 19

octombrie 2006, acțiunea a fost admisă, s-a dispus anularea deciziei Camerei de

Licențiere nr. 4246 din 06 decembrie 2005 ca fiind ilegală și contrară legii.

Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 decembrie 2006, a

fost respins recursul declarat de către Camera de Licențiere și s-a menținut

hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2006.

Menționează reclamantul că, pe parcursul judecării cauzei în fond și în

recurs, SRL ,,Tantal-Grup” nu a solicitat adjudecarea pagubei concomitent cu

anularea actului administrativ, deoarece la acel moment nu era cunoscută exact

întinderea acesteia. Pentru stabilirea exactă a întinderii pagubei reclamantul a

solicitat efectuarea unei evaluări din partea unui auditor independent.

Astfel, indică reclamantul că, potrivit raportului din 07 septembrie 2007,

efectuat de auditorul independent Malaireu Maria, rezultă că, venitul ratat al

SRL ,,Tantal-Grup” pentru perioada întreruperii activității de prestare a

serviciilor de pază de la 06 decembrie 2005 pînă la 27 decembrie 2006,

constituie 5 343 701 lei.

Pentru efectuarea raportului de audit a achitat onorariul în mărime de 1 000

dolari SUA.

Menționează că, prin acțiunile ilegale ale Camerei de Licențiere i-a fost

cauzat un prejudiciu material în mărime de 5 343 701 lei, suma care include și

costul de estimare a întinderii pagubei (întocmirea raportului de audit).

Susține reclamantul că, în urma retragerii licenței pentru practicarea

activității particulare de pază, clienții au desfăcut contractele de prestări servicii

și au încheiat contracte similare cu alte agenții de pază, iar după reluarea

activității nu au putut să-și recapete clienții, înregistrând astfel pierderi.

La fel, menționează că prin acțiunile ilegale ale Camerei de Licențiere a

fost lezată reputația profesională a societății, fiindu-i creată imaginea publică de

companie implicată în activități ilegale, iar datorită mediatizării tendențioase a

acestui caz de către autoritățile de stat, cea mai mare parte a clienților nu au mai

dorit să încheie noi contracte după pronunțarea deciziei Curții Supreme de

Justiție din 27 decembrie 2006.

Consideră că, în temeiul art. 1404 din Codul civil, autoritatea publică

urmează să-i repare prejudiciul material cauzat prin emiterea unui act

administrativ ilegal.

Solicită reclamantul SRL ,,Tantal-Grup”, încasarea de la Camera de

Licențiere în beneficiul său suma de 5 343 701 lei cu titlu de daune materiale,

11260 lei cheltuieli de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 11 martie

2010, s-a încasat din contul Camerei de Licențiere a RM în beneficiul SRL

„Tantal-Grup” 5 343 701 lei cu titlu de venit ratat, 11 260 lei cu titlu de

cheltuieli suportate pentru efectuarea raportului de audit, 10 000 lei cheltuieli

pentru asistență juridică și 160 311 lei taxa de stat, prin intermediul Ministerul

2

Finanțelor RM. Pretențiile cu privire la încasarea prejudiciului în mod solidar de

la Ministerul Finanțelor s-au respins (f.d. 185-187 vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Economică din 18 mai 2010, au fost respinse

cererile de apel depuse de Ministerul Finanțelor și Camera de Licențiere și s-a

menținut hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 11 martie

2010 (f.d. 205-207 vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2010, au fost

admise recursurile declarate Ministerul Finanțelor și Camera de Licențiere, s-a

casat decizia Curții de Apel Economice din 18 mai 2010 și hotărîrea Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 11 martie 2010, cu remiterea pricinii spre

rejudecare la Judecătoria Centru mun. Chișinău după competență (f.d. 259-264

vol. I).

Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut că, instanțele inferioare au

interpretat și aplicat incorect normele de drept procedural ce reglementează

competența generală. S-a menționat că, prezentul litigiu nu are proveniența din

relații economice, obiect al prezentului litigiu sunt pretinsele consecințe ale

exercitării unor atribuții de administrare a unui domeniu public de către un organ

abilitat, or asemenea relații nu pot fi considerate ca economice. Astfel, litigiul

este de competența instanțelor de drept comun.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 februarie 2011,

au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii din partea pîrîtului

Chistruga Zinaida și Fetescu Adrian (f.d. 23 vol. II). S-a reținut că, decizia

Camerei de Licențiere nr. 4246 din 06.12.2005 de retragere a licenței SRL

„Tantal-Grup” cu seria A MMII nr. 016311 din 18.12.2000 pentru activitatea

particulară de pază, a fost semnată de vice directorul general al Camerei de

Licențiere, de atunci, Adrian Fetescu, iar Chistruga Zinaida era director general

al Camerei de Licențiere.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 aprilie 2011, a

fost respins demersul Camerei de Licențiere privind numirea expertizei

contabile, ca fiind neîntemeiat (f.d. 33 vol. II).

Prin cererea suplimentară din 13 februarie 2012, reclamantul SRL ,,Tantal-

Grup” a solicitat încasarea de la Camera de Licențiere și Ministerul Finanțelor

prejudiciului material în mărime de 5 343 701 lei, dobînzii de întîrziere în

mărime de 1 972 923, 69 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 21 260 lei și

taxa de stat în mărime de 160 311 lei (f.d. 53 vol. II).

În motivarea cererii suplimentare reclamantul a indicat că, în temeiul art.

60 alin. (2) CPC RM și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului la

calcularea prejudiciului material rezultat din nerespectarea termenului rezonabil

la judecarea unei cauze, reclamantul majorează pretențiile sale în valoarea

dobînzii legale calculate conform art. 619 CPC RM, ce constituie 1 972 923,69

lei (tabelul de calcul anexat f.d. 54-55 vol. II).

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012, s-a

încasat de la Camera de Licențiere prin intermediul Ministerului Finanțelor în

beneficiul SRL ,,Tantal-Grup” suma de 7 498 195 lei, constituită din 5 343 701

lei venitul ratat, 1 972 923 dobândă de întîrziere, 11 260 lei cheltuieli suportate

3

pentru efectuarea raportului de audit, 10 000 lei cheltuieli suportate pentru

asistență juridică și 160 311 lei taxa de stat (f.d. 105-108 vol. II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2012, au fost admise

cererile de apel depuse de Ministerul Finanțelor și Camera de Licențiere, a fost

casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012, în partea

încasării dobînzii de întîrziere în sumă de 1 972 923, 69 lei și în această parte s-a

emis o nouă hotărâre prin care cerința SRL „Tantal-Grup” cu privire la încasarea

dobînzii de întîrziere s-a respins ca neîntemeiată. În rest hotărîrea primei instanțe

a fost menținută (f.d. 126-129 vol. II).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 decembrie 2012, au fost

admise recursurile declarate de Camera de Licențiere și Ministerul Finanțelor, a

fost casată integral decizia Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2012, cu

remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (f.d. 295-299 vol. I).

Pentru a decide astfel instanța de recurs a reținut că, instanța de apel a

examinat pricina în lipsa probei reclamate – concluziei unei expertize contabile

ce ar permite constatarea venitului real ratat de către SRL „Tantal Grup” în

perioada întreruperii activității de prestare a serviciilor de pază, ceea ce

constituie o încălcare a principiului „egalității armelor”, or Camera de Licențiere

a solicitat efectuarea unei expertize contabile, prima instanță respingând

demersul dat a admis acțiunea luând la bază raportul de audit din 07.12.2007

prezentat de către SRL „Tantal Grup”.

La rejudecarea pricinii, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27

martie 2013, a fost admisă cererea Camerei de Licențiere și cererea SRL „Tantal

Grup” și a fost numită pe dosar o expertiză judiciară contabilă, efectuarea căreia

a fost pusă în sarcina Centrului Național de Expertize Judiciare al MJ RM, s-a

menționat că înainte de a începe expertiza de somat experții de răspunderea

penală pentru prezentarea cu bună-știință a unui raport de expertiză fals (f.d. 13-

15 vol. VIII).

În sarcina experților s-au pus următoarele întrebări:

reieșind din rapoartele anuale în 3 ani precedenți (emiterii deciziei de retragere a

licenței 2004 - 2005) prezentat la organele fiscal ?

perioada de valabilitate restantă a licenței - 12 zile (06.12.2005 - momentul

retragerii licenței 18.12.2005, termenul limită de valabilitate al licenței), luând în

calcul ziua retragerii licenței și termenul de valabilitate al licenței?

timp 06.12.2005 - 27.12.2006?

S-a menționat că, cheltuielile, legate cu rezolvarea întrebărilor nr. 1 și nr. 2

se pun pe seama Camerei de Licențiere, iar cheltuielile legate cu rezolvarea

întrebării nr. 3 se pun pe seama SRL „Tantal Grup”.

Potrivit raportului de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013, efectuat de Centrul

Național de Expertize Judiciare s-a concluzionat (f.d. 21-27 vol. VIII):

La prima întrebare:

4

-În urma prestării serviciilor de pază, pe anii de activitate 2003, 2004,

2005, SRL „Tantal Grup” a obținut venituri, după cum urmează:

anul 2003 - 4 563 039 lei;

anul 2004 - 5 619 504 lei;

anul 2005 - 6 703 160 lei.

Din cele descrise mai sus reiese, că veniturile în anul 2004 au crescut față

de anul 2003 cu 1 056 465 lei sau cu 23% (5619504 lei / 4563039 lei x 100% -

100%), veniturile anului 2005 au crescut față de anul 2003 cu 2 139 656 lei, sau

cu 47% (6703160 lei / 4563039 lei x 100% -100%), iar veniturile anului 2005

față de anul 2004 au cu 1 084 000 sau cu 19% (67031060 lei / 5619504 lei x

100% -100%).

La a doua întrebare:

-În perioada de activitate 06.12.2005 - 18.12.2005 (momentul retragerii

licenței 2005), SRL „Tantal Grup”, nu a obținut pierderi, deoarece

întreprinderea a activat și a obținut venituri în urma încheieri contractelor

anticipate și de către aceasta, au fost prestate servicii de pază până în luna

februarie 2006 (anexa nr l, 2, 3 la raportul de audit).

La a treia întrebare:

-Reieșind din investigațiile efectuate la prima întrebare, urmează că

prejudiciul al întreprinderii SRL „Tantal Grup”, în perioada pentru care i s-a

retras licența (06.12.2005 - 27.12.2006), a constituit 5 571 891,58 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014, au fost admise

cererile de apel depuse de Ministerul Finanțelor și Camera de Licențiere, s-a

casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012 în partea

încasării de la Camera de Licențiere prin intermediul Ministerului Finanțelor a

sumei de 1 972 923,69 cu titlu de dobândă de întîrziere și a sumei de 11 260 lei

cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii, fiind emisă hotărâre nouă în partea

dată prin care, s-au respins pretențiile SRL ,,Tantal Grup” privind încasarea de

la Camera de Licențiere prin intermediul Ministerului Finanțelor a sumei de 1

972 923,69 lei cu titlu de dobândă de întîrziere și a sumei de 11 260 lei cu titlu

de cheltuieli de judecare a pricinii. În rest hotărîrea s-a menținut (f.d. 98-107

vol. VIII).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 25 iunie 2014, au fost admise

recursurile declarate de Camera de Licențiere și Ministerul Finanțelor, a fost

casată decizia Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014, cu remiterea

pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(f.d. 147-153 vol. VIII).

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut faptul că, la pronunțarea

deciziei Curții de Apel Economice din 18 mai 2010 în pricina dată a participat

judecătorul Eugen Clim (f.d. 205-207 vol. I). Ulterior la pronunțarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2014 în pricina dată, în mod repetat a

luat parte judecătorul Eugen Clim (f.d. 98-107 vol. VIII), ceea ce vine în

contradicție cu normele procedurale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 octombrie 2014, s-au admis

cererile de apel depuse de Ministerul Finanțelor și Camera de Licențiere, s-a

5

casat parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 mai 2012 în

privința cerințelor patrimoniale și s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Tantal Grup”. S-a

încasat de la Camera de Licențiere în beneficiul SRL ,,Tantal-Grup” prejudiciul

material cu titlu de venit ratat în valoare de 5 343 701 lei, 11 260 lei cu titlu de

cheltuieli pentru expertiză și 160 311 lei cu titlu de taxă de stat. În rest acțiunea

s-a respins ca neîntemeiată. Pretențiile înaintate către Ministerul Finanțelor au

fost respinse. (f.d. 190-197 vol. VIII).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 iunie 2015, a fost admis

recursul declarat de Camera de Licențiere, s-a casat decizia Curții de Apel

Chișinău din 29 octombrie 2014, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d. 242-250 vol. VIII).

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, instanța de apel, nu a

stabilit cu certitudine dacă SRL ,,Tantal Grup” a întreprins careva acțiuni în

vederea înlăturării prejudiciului prin drepturile rezervate de lege și anume în

temeiul art. 174 CPC, art. 21 din Legea contenciosului administrativ, asigurarea

acțiunii prin solicitarea suspendării actului administrativ contestat. Or, potrivit

art. 1404 alin. (3) Cod civil, obligația de reparare a prejudiciului nu se naște în

măsura în care cel prejudiciat a omis, cu intenție ori din culpă gravă, să înlăture

prejudiciul prin mijloace legale. Astfel, reclamantul a dispus de mijloace legale

de a minimaliza prejudiciul.

A reținut instanța de recurs și faptul că, potrivit art. 21 alin. (6) din Legea

privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător nr. 451 din

30.07.2001 (conform modificărilor introduse prin Legea nr. 1179 din

28.06.2002, în vigoare pînă la 14.12.2007), titularul de licență căruia i s-a retras

licența poate să depună o nouă cerere de eliberare a licenței pentru același gen

de activitate doar după expirarea a 6 luni de la data deciziei de retragere a

licenței.

În acest context, Colegiul Curții Supreme de Justiție a reținut că, întru

elucidarea tuturor circumstanțelor, instanțele de fond, la examinarea pricinii

urmau cu certitudine să stabilească și faptul dacă intimatul SRL ,,Tantal Grup”

după expirarea a 6 luni de la data deciziei de retragere a licenței - 06.12.2005, a

depus o nouă cerere de eliberare a licenței și, pe cale de consecință, motivele

nedepunerii unei astfel de cereri. În legătură cu faptul că SRL ,,Tantal Grup”

avea posibilitatea să depună cerere pentru o nouă licență peste 6 luni de la

retragerea licenței și reieșind din prevederile art. art. 610 alin. (4) Cod civil,

1404 alin. (3) Cod civil, urma să se verifice venitul ratat de către acesta pentru

perioada 18.12.2005 - 18.06.2006, prin verificarea activității firmei în această

perioadă, data încetării contractelor încheiate, achitările efectuate de clienți la

data încetării contractelor, modul în care s-au sistat contractele.

A reținut instanța de recurs și faptul că, raportul de audit întocmit de SC

,,ARL & Business Consulting” SRL, nu reprezintă valoarea unei probe

veritabile și credibile în sensul art. 148 alin. (1) CPC, iar din conținutul

raportului de expertiză nr. 1463 din 22.08.2013, efectuat de către Centrul

Național de Expertize Judiciare, rezultă că, expertul s-a limitat doar la analiza

6

raportului de audit și nu a făcut propriile cercetări.

Drept consecință, Colegiul a conchis că instanța de apel nu a determinat

definitiv întinderea prejudiciului, obiectul probațiunii și circumstanțele ce urmau

a fi probate.

În cadrul rejudecării pricinii, la 16 septembrie 2015, reprezentantul SRL

„Tantal Grup” avocatul Bivol Andrei a depus cerere prin care a solicitat

ordonarea expertizei judiciare contabile repetate (f.d. 11-14 vol. IX). Iar, la 07

octombrie 2015, a solicitat retragerea cererii de efectuarea expertizei judiciare

contabile repetate (f.d. 22 vol. IX).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, s-au admis

cererile de apel depuse de Ministerul Finanțelor și Camera de Licențiere, s-a

casat parțial hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012 în

partea încasării dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată, fiind

pronunțată o nouă hotărâre în partea dată prin care:

-S-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de SRL „Tantal-Grup”

împotriva Comisiei de Licențiere a RM și Ministerului Finanțelor al RM,

intervenient accesoriu Fetescu Andrei, privind încasarea dobînzii de întîrziere în

sumă de 1 972 923,69 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 11 260 lei;

-În rest, hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012 s-a

menținut.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 18 aprilie 2016, în termenul

prevăzut de lege, Ministerul Finanțelor al RM a declarat recurs, solicitînd

admiterea recursului, casarea în parte a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 05 martie 2012 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17

februarie 2016, cu excluderea sintagmei „prin intermediul Ministerului

Finanțelor” din dispozitivul acesteia.

În motivarea recursului recurentul a indicat că atît decizia instanței de apel

cît și hotărîrea primei instanțe, sunt ilegale și neîntemeiate, or răspunderea

pentru prejudiciul rezultat din acțiunile ilicite intervine în exclusivitate în sarcina

autorității care a dispus retragerea licenței.

La 02 iunie 2016, recurs a declarat și Camera de Licențiere a RM, solicitînd

casarea deciziei instanței de apel, în partea prin care s-a încasat din contul

Camerei de Licențiere a RM în beneficiul SRL „Tantal-Grup” prejudiciul

material sub forma de venit ratat în sumă de 5 343 701 lei și a taxei de stat în

sumă de 160 311 lei.

În motivarea recursului, cu reiterarea argumentelor de fapt și de drept

invocate pe parcursul examinării cauzei, recurentul a indicat că actele

judecătorești contestate, sunt ilegale și neîntemeiate, fiind emise cu aplicarea

eronată a normelor de drept material.

În acest sens a fost indicat că instanța de apel nu a determinat definitiv

întindere prejudiciului, obiectul probațiunii și circumstanțele ce urmau a fi

probate. Totodată, s-a menționat că instanțele inferioare nu și-au argumentat

soluția cu probele aflate la dosar, în acest sens fiind invocat Raportul de

expertiză nr. 1463 din 22 august 2013 a CNEJ care arată cât se poate de cert că

prejudiciul pretins de SRL „Tantal Grup” nu a avut loc în perioada 06.12.2005-

7

18.12.2005, deoarece întreprinderea a activat și a obținut venituri până în luna

februarie 2006.

A mai subliniat recurentul că instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul

că valabilitatea licenței retrase urma să expire peste 12 zile din momentul

retragerii acesteia -18 decembrie 2005, respectiv perioada în care a fost lipsită

de dreptul de a activa SRL „Tantal Grup” este începând cu 06.12.2005 până la

18.12.2005.

Totodată s-a mai invocat de către recurent și faptul că SRL „Tantal Grup”

nu s-a folosit de dreptul său și nu a solicitat ridicarea unei alte licențe nici până

la retragerea licenței la 06.12.2005, și nici ulterior retragerii, respectiv

solicitările de compensare a careva prejudicii este absolut neîntemeiată în situați

în care agentul economic nici nu a intenționat să activeze în continuare.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa Camerei de Licențiere a RM la 29 martie 2016 (f.d. 68 vol.

IX), cît și faptul că potrivit cererii de recurs copia deciziei motivate a instanței

de apel a fost recepționată și înregistrată la Camera de Licențiere la 05 aprilie

2016 sub nr. 1029 (f.d. 86 vol. IX), recursul înaintat de Camera de Licențiere a

RM se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 17 august 2016, recursurile au fost declarate admisibile.

La 13 septembrie 2016, SRL „Tantal Grup” a prezentat referință, solicitînd

respingerea recursului declarat de Camera de Licențiere ca inadmisibil și

neîntemeiat, cu menținerea în vigoare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17

februarie 2016.

Examinând argumentele invocate în cererile de recurs în raport cu

materialele cauzei și referința prezentată, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de Ministerul Finanțelor al RM urmează a fi respins iar

recursul declarat de Camera de Licențiere urmează a fi admis, cu casarea

integrală a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012 și

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016 și emiterea unei hotărâri

noi de admitere parțială a cererii de chemare în judecată depuse, din

considerentele ce urmează:

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Cu referire la recursul declarat de către Ministerul Finanțelor al RM, și

argumentele privind ilegalitatea atragerii sale în proces, Colegiul menționează

că, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea RM nr. 451 din 30.07.2001 privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, Camera de Licențiere

este un organ public de specialitate în subordinea Ministerului Economiei, care

are statut de persoană juridică.

8

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (89) din HG nr. 1265 din

14.11.2008 cu privire la reglementarea activității Ministerului Finanțelor, pentru

realizarea funcțiilor de bază ce îi revin, Ministerul reprezintă în instanțele

judecătorești interesele bugetului de stat.

Potrivit prevederilor art. 33 alin. (4) al Legii privind sistemul bugetar și

procesul bugetar nr. 847 din 24.05.1996 (în vigoare la data adresării), nici o

autoritate publică nu poate efectua cheltuieli fără autorizația semnată de

ministrul finanțelor sau de persoana autorizată din Ministerul Finanțelor.

În conformitate cu prevederile art. 34 alin. (1) din aceeași lege executarea

bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanțelor.

Prin urmare, chemarea în justiție a Ministerului Finanțelor în calitate de

copârât alături de autorul prejudiciului este corectă, iar instanțele inferioare

corect au decis încasarea prejudiciului din contul Camerei de Licențiere prin

intermediul Ministerului Finanțelor. Respectiv recursul Ministerului Finanțelor

al RM urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către Camera de Licențiere, Colegiul

menționează că acesta urmează a fi admis, din considerentele ce urmează:

Potrivit extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice eliberat de ÎS

„Camera înregistrări de Stat”, SC „Tantal-Grup” SRL a fost înregistrată la

Camera înregistrării de Stat la 22 noiembrie 2000 (f.d. 13 vol. I).

La data de 18 decembrie 2000, Camera de Licențiere a eliberat SC „Tantal-

Grup” SRL licența seria A MMII nr. 016311, valabilă până la 18 decembrie

2005 (f.d. 14 vol. I).

Potrivit licenței menționate, genul de activitate al SC „Tantal-Grup” SRL

constituia activitate particulară de pază.

La data de 06 decembrie 2005, Camera de Licențiere din Republica

Moldova a emis decizia nr. 4246, prin care a retras societății intimate licența cu

seria A MMII nr. 016311 privind desfășurarea genului de activitate - activitate

particulară de pază. SC „Tantal-Grup” SRL a fost obligată să restituie

formularul licenței eliberate în termen de 10 zile (f.d. 17 vol. I).

SC „Tantal-Grup” SRL nefiind de acord cu decizia Camerei de Licențiere

prin care i-a fost retrasă licența, s-a adresat în instanța de judecată cu cerere

privind anularea deciziei respective.

În acest sens, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie

2006, decizia Camerei de Licențiere a RM nr. 4246 din 06 decembrie 2005 a

fost anulată ca ilegală în fond și contrară legii (f.d. 27-29 vol. I).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 decembrie 2006, recursul

declarat de Camera de Licențiere a fost respins cu menținerea hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 19 octombrie 2006 (f.d. 30-33 vol. I).

Astfel, SC „Tantal-Grup” SRL a invocat că, din cauza retragerii

neîntemeiate a licenței, pe perioada 06.12.2005 - 27.12.2006 a fost întreruptă

activitatea de prestare a serviciilor de pază, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu

material, format din venitul ratat și dobânda de întârziere.

Colegiul menționează că în susținerea solicitărilor cu referire la cuantumul

prejudiciului suportat în urma retragerii ilegale a licenței, SC „Tantal-Grup”

9

SRL a contractat cu „ATL Business Consulting” SRL efectuarea unui raport de

audit prin care să fie evaluat „venitul ratat pentru serviciile de pază al SC

„Tantal-Grup” SRL – pe perioada întreruperii activității de prestare a

serviciilor de pază din motivul retragerii licenței” (f.d. 38 vol. I).

Astfel, potrivit rezultatelor raportului de audit respectiv, venitul ratat al SC

„Tantal Grup” SRL pe perioada întreruperii activității de prestare a serviciilor

începând cu 06 decembrie 2005 până la 27 decembrie 2006, a constituit suma de

5 343 701 lei (f.d. 37-74 vol. I).

Totodată, Colegiul menționează că în acest sens, prin încheierea instanței

de apel din 27 martie 2013, a fost dispusă efectuarea de către Centrul Național

Expertize Judiciare al MJ RM a unei expertize judiciare, experților fiind puse

următoarele întrebări:

reieșind din rapoartele anuale în 3 ani precedenți (emiterii deciziei de retragere a

licenței 2004-2005) prezentat la organele fiscale?

perioada de valabilitate restantă a licenței - 12 zile (06.12.2005 - momentul

retragerii licenței 18.12.2005, termenul limită de valabilitate al licenței), luând în

calcul ziua retragerii licenței și termenul de valabilitate al licenței?

timp 06.12.2005 - 27.12.2006?

În consecutivitatea întrebărilor înaintate de către instanță, Colegiul reține că

experții au ajuns la următoarele rezultate:

La prima întrebare: „Examinând materialele dosarului civil și rapoartele

financiare prezentate spre investigații, pentru perioada de activitate 2003-2005,

expertul a constatat, că SRL „Tantal Grup” a obținut venituri în urma prestării

serviciilor pe anii 2003, 2004, 2005, după cum urmează :

- în anul 2003 -4 563 039 lei;

- în anul 2004-5 619 504 lei;

- în anul 2005 - 6 703 160 lei.”

La cea de a două întrebare: „În perioada de activitate 06.12.2005

18.12.2005 (momentul retragerii licenței 18.12.2005), SRL „Tantal Grup”, nu a

obținut pierderi, deoarece întreprinderea a activat și a obținut venituri în urma

încheieri contractelor anticipate și de către aceștia, au fost prestate servicii de

pază până în luna februarie 2006 (vezi anexa nr. 1,2,3 la raportul de audit).”

La cea de a treia întrebare: „Reieșind din investigațiile efectuate la prima

întrebare, urmează că prejudiciul cauzat întreprinderii SRL „Tantal Grup”, în

perioada pentru care i s-a retras licența (06.12.2005-27.12.2006), a constituit 5

571 891,58 lei.”

Totodată, Colegiul reține că reclamantul-intimat SRL „Tantal Grup” și-a

întemeiat pretențiile privind repararea prejudiciului pe prevederile art. 1404 alin.

(1) și art. 1416 Cod civil al RM.

Astfel, potrivit prevederilor art. 1404 alin. (1) Cod civil al RM,

„Prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în

termen legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană

10

cu funcție de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică.

Persoana cu funcție de răspundere va răspunde solidar în cazul intenției sau

culpei grave.”

Conform prevederilor art. 1416 Cod civil al RM,

(1) Instanța de judecată stabilește felul despăgubirii în funcție de

circumstanțe. Ea va lua hotărâre diferită de cererea păgubitului numai din

motive întemeiate.

(2) Instanța de judecată, adoptând hotărâre cu privire la reparația

prejudiciului, obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziție un bun de

același gen și de aceeași calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să

compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.

(3) Instanța de judecată stabilește cuantumul reparației prin echivalent

bănesc în funcție de întinderea prejudiciului de la data pronunțării hotărârii.

Persoana vătămată poate cere despăgubiri suplimentare pentru prejudiciul care

a apărut după pronunțarea acestei hotărâri.

(4) Repararea prejudiciului prin echivalent bănesc se face prin încasarea

unei sume globale în folosul persoanei vătămate sau prin stabilirea unei

redevențe. În cazul în care se stabilește o redevență, debitorul poate fi obligat la

depunerea unei garanții.

În acest context legal, raportat la materialele pricinii Colegiul menționează

că, SRL „Tantal Grup” este îndreptățită la compensarea prejudiciului cauzat (în

cazul probării acestuia) printr-un act administrativ ilegal, și anume actul prin

care i-a fost retrasă licența de activitate, din considerentele ce urmează:

Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 451 din 30.07.2001, privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (în vigoare la data

emiterii deciziei de retragere a licenței) - licența reprezintă „act oficial, eliberat

de autoritatea pentru licențiere, ce atestă dreptul titularului de licență de a

desfășura, pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat în acesta,

cu respectarea obligatorie a condițiilor de licențiere.”

Conform prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 283 din 04.07.2003

privind activitatea particulară de detectiv și de pază, activitatea particulară de

detectiv și de pază se desfășoară în bază de licență, eliberată, în coordonare cu

Ministerul Afacerilor Interne, în modul stabilit de legislație, luând-se în

considerare particularitățile stipulate în prezenta lege. Persoanelor fizice și

juridice care nu dispun de licență pentru activitatea de detectiv și de pază li se

interzice prestarea serviciilor prevăzute la art. (6).

Astfel, Colegiul reține că în cadrul desfășurării activității de prestare a

serviciilor (licențiate) de pază, SC „Tantal Grup” SRL avea încheiate o serie de

contracte, pe o perioadă nedeterminată, obiectul cărora îl constituia prestarea

serviciilor de pază (vol. I - V).

Conform prevederilor art. 733 Cod Civil al RM, contractul nu poate fi altfel

rezolvit, reziliat sau revocat decât în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul

părților.

În acest sens, Colegiul menționează că emiterea deciziei Camerei de

Licențiere nr. 4246 din 06 decembrie 2005 a avut efect direct - imposibilitatea

11

desfășurării de mai departe de către SC „Tantal Grup” SRL a genului respectiv

de activitate, iar cu titlu de consecință și imposibilitatea executării într-un cadru

legal a contractelor încheiate cu agenții economici.

Concluzionând la acest capitol, Colegiul reiterează că având în vedere că

prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2006, menținută prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 27 decembrie 2006, decizia Camerei de

Licențiere nr. 4246 din 06 decembrie 2005 a fost recunoscută ca fiind ilegală în

fond, emisă contrar legislației și în rezultat a fost anulată, iar legea materială

(art. 1404 Cod Civil) prevede expres răspunderea autorității publice pentru

prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal, Colegiul menționează că la

caz, survine incontestabil răspunderea delictuale a Camerei de Licențiere pentru

prejudiciile cauzate prin emiterea ilegală a deciziei nr. 4246 din 06 decembrie

2005.

Totodată, Colegiul reține că de către instanțele inferioare eronat a fost

constatată întinderea respectivei răspunderi cât și prejudiciul efectiv suportat de

către SC „Tantal Grup” SRL, având în vedere următoarele:

La caz, o circumstanță esențială a pricinii, necesară aprecierii juste și

obiective a întinderii prejudiciului, este perioada de timp în care SC „Tantal

Grup” SRL a fost în imposibilitate reală de a activa în cadrul legal, cât și

perioada în care aceasta a fost în imposibilitate cel puțin de a solicita obținerea

unei noi licențe de activitate - consecință directă a faptului retragerii ilegale a

licenței.

Colegiul menționează că conform materialelor dosarului, decizia Camerei

de Licențiere nr. 4246, prin care s-a retras ilegal licența litigioasă, a fost emisă la

data de 06 decembrie 2005, totodată, licența respectivă era valabilă până la data

de 18 decembrie 2005 (f.d. 14 vol. I), respectiv, prin acțiunile culpabile a

Camerei de Licențiere, SC „Tantal Grup” SRL a fost în imposibilitate reală de a

activa pe perioada rămasă de valabilitate a licenței, și anume pe parcursul a 12

zile.

În aceiași ordine de idei, Colegiul menționează că în cazul retragerii

licenței, urmare a depistării a careva încălcări în activitatea agenților economici,

legislatorul a prevăzut o sancționare indirectă a acestora, și anume sub forma

unei limitări a dreptului de a solicita eliberarea unei noi licențe de activitate pe o

perioadă de 6 luni din data depunerii la Cameră a licenței retrase.

Astfel, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 451 din 30.07.2001, privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (în vigoare la data

emiterii deciziei de retragere a licenței), „Titularul de licență căruia i s-a retras

licența poate să depună o nouă cerere de eliberare a licenței pentru același gen

de activitate doar după expirarea a 6 luni de la data depunerii la Cameră a

licenței retrase, cu excepția cazurilor prevăzute de alte acte legislative.”

În circumstanțele de fapt și de drept respective, Colegiul constată că

consecința directă a retragerii licenței a fost și limitarea dreptului SC „Tantal

Grup” SRL de a solicita eliberarea unei noi licențe pe parcursul a 6 luni din data

retragerii și indirect, privarea de posibilitatea obținerii unei noi licențe pentru a

activa și a-și onora obligațiile contractuale asumate față de clienții existenți.

12

Totodată, Colegiul constată că după expirarea respectivelor 6 luni, SC

„Tantal Grup” SRL nu a valorificat dreptul de a obține o nouă licență. Astfel,

argumentele SC „Tantal Grup” SRL precum că nu putea să solicite o nouă

licență nici după expirarea acestor 6 luni deoarece premisa care a determinat

retragerea licenței - pretinsa implicare a Directorului Gheorghe Stepuleac în

activități criminale a continuat să existe, Colegiul le reține ca fiind neîntemeiate

din considerentele ce urmează:

Conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 451 din 30.07.2001, privind

reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (în vigoare la data

emiterii deciziei de retragere a licenței) „(3) Temeiurile privind respingerea

cererii de eliberare a licenței sânt: a) neautenticitatea datelor din documentele

prezentate de solicitantul de licență; b) neîncadrarea solicitantului de licență, în

condițiile de licențiere.”

Conform art. 55 alin. (1) Cod Civil al RM „Persoană juridică este

organizația care are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligațiile sale

cu acest patrimoniu, poate să dobândească și să exercite în nume propriu

drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale, să-și asume obligații, poate

fi reclamant și pîrît în instanță de judecată.”

Conform art. 61 alin. (1) și alin. (3) Cod Civil al RM „(1) Persoana

juridică își exercită, de la data constituirii, drepturile și își execută obligațiile

prin administrator. (3) Raporturile dintre persoana juridică și cei care

alcătuiesc organele sale executive sînt supuse prin analogie regulilor

mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.”

Astfel, Colegiul menționează că eliberarea licenței urma a fi solicitată de

către „Tantal Grup” SRL în calitatea sa de persoană juridică. Respectiv,

implicarea lui Gheorghe Stepuleac în calitatea s-a de asociat unic și

administrator, în careva pretinse activități criminale, nu putea constitui temei de

respingere a eliberării unei noi licențe, mai mult ca atât în situația în care unele

eventuale încălcări care au constituit temei pentru retragerea licenței anterior, nu

pot constitui temei de respingere a acordării unei noi licențe, în situația în care

solicitantul întrunește condițiile de licențiere la momentul adresării.

Concluzionând la acest capitol, Colegiul reține că perioada de timp în care

SC „Tantal Grup” SRL a fost în imposibilitate reală de a activa într-un cadrul

legal, cât și perioada în care aceasta a fost în imposibilitate cel puțin de a solicita

obținerea unei noi licențe de activitate urmare a retragerii ilegale a licenței, și

implicit perioada pentru care are dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului,

este 06 decembrie 2005 (momentul retragerii licenței) până la 06 iunie 2006

(momentul în care a apărut dreptul nevalorificat de obținere a unei noi licențe),

adică pe o perioadă de 6 luni.

Cât privește cuantumul prejudiciului efectiv suportat de către reclamant-

intimat „Tantal Grup” SRL pe perioada respectivă, și implicit modalitatea de

calcul a acestuia, Colegiul menționează următoarele:

La aprecierea acestuia, instanțele inferioare au interpretat eronat

prevederile art. 14 alin. (2) și art. 610 alin. (2) Cod civil al RM, din

considerentele ce urmează:

13

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) Cod civil al RM, „Se

consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a

suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea

sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul

neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat)”.

Totodată, conform art. 610 din Capitolul V al Codului civil RM întitulat

„Efectele neexecutării obligației”,

(1) Despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare

cuprinde atât prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cât și venitul ratat.

(2) Ratat se consideră venitul care ar fi fost posibil în condițiile unui

comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări

normale.

(3) Este reparabil numai prejudiciul care reprezintă efectul nemijlocit

(direct) al neexecutării.

(4) Despăgubirea nu se extinde asupra prejudiciului care, conform

experienței debitorului, nu putea fi prevăzut în mod rațional în cazul unei

aprecieri obiective.

(5) Dacă neexecutarea obligației este cauzată prin dol, debitorul răspunde

și pentru prejudiciul imprevizibil.”

Astfel, Colegiul reține că, norma legală prin care legiuitorul a definit

noțiunea de „prejudiciu” este art. 14 alin. (2) Cod civil al RM, conform căruia

„se consideră prejudiciu…beneficiu neobținut prin încălcarea dreptului”.

Totodată, Colegiul menționează că legiuitorul, după sintagma „beneficiu

neobținut prin încălcarea dreptului” a indicat în paranteze și noțiunea de „venit

ratat”. În cele ce urmează va fi analizat raționamentul legiuitorului și diferențele

esențiale între aceste două noțiuni, și respectiv aplicabilitatea acestora în speță.

Colegiul reține că o definiție a noțiunii de „venit ratat” se regăsește în

prevederile art. 610 alin. (2) Cod Civil al RM aflat în Capitolul V a prezentului

cod, întitulat „Efectele neexecutării obligației”. Astfel, legiuitorul reglementând

relațiile juridice care ar putea apărea în urma neexecutării obligațiilor, a definit

noțiunea de venit ratat ca fiind venitul care ar fi fost posibil în condițiile unui

comportament normal din partea autorului prejudiciului în împrejurări normale.

Totodată noțiunea de „venit” a fost definită prin prisma cadrului legal

relevant, și de către experți în cadrul Raportul de expertiză nr. 1463 din 22

august 2013 și anume că venitul reprezintă - afluxul global de avantaje

economice în cursul perioadei de gestiune, rezultat în procesul activității

ordinare a întreprinderii sub formă de majorare a activelor sau diminuare a

datoriilor care conduc la creșterea capitalului propriu, cu excepția sporurilor de

la contribuțiile proprietarilor întreprinderii. Astfel, Colegiul reține că atât

Raportul de audit întocmit de către „ATL Business Consulting” SRL cât și pe

Raportul de expertiză nr. 1463 din 22 august 2013, a stabilit venitul care urma

să-l obțină „Tantal Grup” SRL și anume afluxul global de avantaje economice.

În acest context, Colegiul reține că norma prevăzută la art. 14 alin. (2) din

Capitolul II întitulat „Apariția drepturilor și obligațiilor civile. Exercitarea

drepturilor civile” Cod civil al RM este o normă generală, raportată la

14

prevederile art. 610 alin. (2) din Capitolul V al Codului civil RM întitulat

„Efectele neexecutării obligației” care este o normă specială, respectiv

prevederile art. 610 alin. (2) care definesc noțiunea de „venit ratat”, urmează a fi

aplicate exclusiv în cazurile neexecutării raporturilor obligaționale.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că Camera de Licențiere a

RM, nu a avut careva raporturi obligaționale cu intimatul „Tantal Grup” SRL,

care ar face posibilă survenirea unei răspunderi pentru neexecutarea obligației, și

implicit aplicarea prevederilor Capitolul V al Codului civil RM, cu posibilitatea

încasării venitului ratat definit prin art. 610 alin. (2) Cod Civil al RM.

Astfel, Colegiul reține că în situația în care suntem în prezența unei

răspunderi delictuale, și anume răspunderea survenită în urma emiterii unui act

administrativ ilegal, prevăzute de art. 1404 alin. (1) Cod civil al RM, prejudiciul

urmează a fi stabilit prin aplicarea prevederilor art. 14 alin. (2) Cod civil al RM

și anume urmează a fi apreciat beneficiul neobținut de către „Tantal Grup” SRL

prin încălcarea dreptului acestei.

În sensul normelor legale și circumstanțelor de fapt analizate, Colegiul

reține că la determinarea cuantumului prejudiciului efectiv cauzat, instanțele

inferioare și-au întemeiat eronat concluzia atât pe Raportul de audit întocmit de

către „ATL Business Consulting” SRL cât și pe Raportul de expertiză nr. 1463

din 22 august 2013, care au apreciat venitul ratat al „Tantal Grup” SRL pe

perioada retragerii licenței dar nu beneficiul neobținut (contrar prevederilor art.

14 alin. (2) Cod civil al RM care prevede dreptul la beneficiul neobținut în cazul

răspunderii delictuale)

Respectiv, Colegiul reține că beneficiu neobținut în sensul art. 14 alin. (2)

Cod civil al RM, care urmează a fi compensat în rezultatul survenirii răspunderii

delictuale reprezintă profitul financiar al întreprinderii, constând din diferența

dintre veniturile realizate și cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, conform

materialelor dosarului, și anume informației Inspectoratului Fiscal Principal de

Stat nr. 17-4-11-3470-2159 din 08.04.2008, SRL „Tantal Grup” a obținut profit

până la impozitare în ultimii 5 ani până la retragerea licenței în cuantumurile

următoare: anul 2001 - 220 529 lei, anul 2002 - 410 519 lei, anul 2003 - 530 478

lei, anul 2004 - 825 628 lei, anul 2005 - 766 154 lei.

În acest sens, Colegiul consideră că cuantificarea eventualului beneficiu

neobținut de către „Tantal Grup” SRL, adică diferența dintre veniturile care

urmau a fi realizate și eventualele cheltuieli ocazionate de acestea, este posibilă

doar cu o aproximație obiectivă, în situația în care este evidentă imposibilitatea

reală de a anticipa, și mai mult, de a cuantifica eventualele cheltuieli care urmau

a fi efectuate de către „Tantal Grup” SRL pentru realizarea tuturor obligațiilor

față de clienții săi.

Astfel, Colegiul menționează ca va fi o compensare echitabilă a beneficului

neobținut în urma retragerii ilegale a licenței „Tantal Grup” SRL, în cuantumul

mediei aritmetice a profitului obținut până la impozitare de către „Tantal Grup”

SRL în ultimii 3 ani până la retragerea acesteia, adică ((530 478 + 825 628 +

766 154 lei) / 3) = 707 420,00 lei. Mai mult ca atât, Colegiul menționează că

raționamentul respectiv de calcul a fost folosit și de către experți la întocmirea

15

Raportul de expertiză nr. 1463 din 22 august 2013, și respectiv la calcularea

eventualelor venituri (afluxul global de avantaje economice) care urmau a fi

încasate de către „Tantal Grup” SRL pe perioada expertizată.

Respectiv, în situația în care s-a stabilit cu certitudine că perioada pentru

care „Tantal Grup” SRL are dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului este

06 decembrie 2005 până la 06 iunie 2006 (6 luni), iar media aritmetică a

profitului obținut până la impozitare de către „Tantal Grup” SRL în ultimii 3 ani

a fost de 707 420,00 lei/an, Colegiul concluzionează că prejudiciul efectiv

suportat de către aceasta în urma retragerii licenței este de (707 420,00 lei/12

luni) x 6 luni = 353 710 lei.

Cu referire la argumentul Camerei de Licențiere a RM precum că, cererea

urmează a fi scoasă de pe rol, deoarece a fost semnată de Gheorghe Stepuleac

care din 23 octombrie 2007 nu mai este administratorul și directorul SC „Tantal-

Grup” SRL, Colegiul reține că, potrivit extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice, administratorul SC „Tantal-Grup” SRL este Angela

Stepuleac. Astfel, potrivit procurii din 27.10.2007, SC „Tantal-Grup” SRL în

persoana administratorului Angela Stepuleac a împuternicit pe Gheorghe

Stepuleac de a reprezenta interesele SC „Tantal-Grup” SRL în fața instanțelor de

judecată, procura fiind valabilă pe un termen de 3 ani, ulterior la data de

22.10.2010 și 18.10.2013 au mai fost perfectate încă două procuri în același

sens. Mai mult ca atât, potrivit extrasului, Stepuleac Gheorghe avea calitatea de

asociat al SC „Tantal-Grup” SRL cu o cotă parte de 100 %. Prin urmare, cererea

de chemare în judecată a fost depusă și semnată de Stepuleac Gheorghe, care

avea împuterniciri corespunzătoare, iar toate acțiunile efectuate din numele său

în cauza civilă au fost legale.

Colegiul reține că în cererea de chemare în judecată, reclamanta-intimat SC

„Tantal Grup”, SRL a solicitat și încasarea unei dobânzii de întârziere.

În acest sens, Colegiul consideră că solicitarea respectivă este neîntemeiată,

din considerentele ce urmează:

În conformitate cu art. 619 alin. (1) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se

aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste

rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Astfel, dobânda prevăzută la art. 619 Cod Civil, se aplică doar obligațiilor

pecuniare și doar în cazul în care obligația nu a fost executată corespunzător în

termenul stabilit.

Prin prisma normelor enunțate și reieșind din specificul prezentului litigiu,

Colegiul reiterează că la caz, careva raport obligațional purtător de dobândă (art.

619 Cod Civil) între SC „Tantal Grup” SRL și Camera de Licențiere nu a

existat.

Mai mult ca atât, dobânda prevăzută de art. 619, pe lângă caracterul

compensatoriu, presupune și un caracter de sancțiune și se aplică doar pentru

perioada în care debitorul se află în întârziere, adică atunci când este încălcată

executarea în termen a obligației.

În acest sens, Colegiul reține că Camera de Licențiere a RM nu a avut

careva obligație pecuniară față de intimată și respectiv nu există careva obligații

16

neexecutate, or, cauzarea prejudiciului material sub formă de beneficiu

neobținut prin actul administrativ emis, nu îndreptățește intimata-reclamantă să

ceară achitarea dobânzii de întârziere.

Cu referire la cheltuielile de judecată care urmează a fi încasate din contul

părții care a pierdut procesul, Colegiul menționează următoarele:

Conform art. 94 alin. (1) CPC, „Instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului – proporțional pârții respinse din pretențiile

reclamantului.”

Conform art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei

de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și

rezonabile.

Astfel, Colegiul menționează că la depunerea cererii de chemare în

judecată, reclamanta SC „Tantal Grup” SRL a achitat taxa de stat în mărime de

160 311 lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de încasare a numerarului (f.d. 2, 3

vol. I), iar pentru asistența juridică de care a beneficiat în prezenta pricină civilă,

SC „Tantal Grup” SRL a achitat BAA „Hanganu Tănase și Partenerii” suma de

10 000 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 12 din 25 februarie 2009 (f.d.

169 vol. I).

Totodată, potrivit ordinului de plată nr. 26 din 12 septembrie 2007 (f.d. 34

vol. I), suma de 11 260,63 lei a fost achitată de SC „Tantal Grup” SRL în contul

ATL Business Consulting SRL cu titlu de plată a serviciilor de calcul a venitului

ratat conform contractului nr. 0207/03 din 11.09.2007.

Cu referire la plata pentru serviciile respective, Colegiul menționează că

aceste cheltuieli în mărime de 11 260,63 lei, nu pot fi calificate ca fiind

cheltuieli de judecată și respectiv nu urmează a fi compensate prin prisma art. 94

alin. (1) CPC, deoarece SC „Tantal Grup” SRL a contractat ATL Business

Consulting SRL pentru efectuarea raportului de audit, anterior depunerii cererii

de chemare în judecată respectivă, totodată, nu poate fi pus pe seama pârâtului

cheltuielile pe care le-a efectuat reclamantul pentru a cuantifica cerințele sale

într-o eventuală cerere de chemare în judecată.

Astfel, conform materialelor pricinii, SC „Tantal Grup” SRL a suportat

cheltuieli de judecare a pricinii în valoare de 170 311 lei, legate de achitarea

taxei de stat în valoare de 160 311 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

valoare de 10 000 lei.

Totodată, Colegiul menționează că în situația în care s-a decis admiterea

parțială a cererii SRL ,,Tantal-Grup” și încasarea cu titlu de prejudiciu cauzat în

urma retragerii ilegale a licenței a sumei de 353 710 lei, suma care urmează a

încasată cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată urmează a fi micșorată

proporțional părții admise, respectiv urmează de a fi încasat cu titlu de cheltuieli

de judecare a pricinii suma de 11 240 lei.

În acest sens, Colegiul ajunge la concluzia de a casa hotărârea Judecătoriei

17

Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012 și decizia Curții de Apel Chișinău din

17 februarie 2016, și emiterea unei hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii

înaintate de SRL ,,Tantal-Grup” și încasarea de la Camera de Licențiere prin

intermediul Ministerului Finanțelor în beneficiul SRL ,,Tantal-Grup” suma de

353 710 lei cu titlu de prejudiciu cauzat în urma retragerii ilegale a licenței și

suma de 11 240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor.

Se admite recursul declarat de Camera de Licențiere.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 martie 2012, emise în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Tantal-Grup” împotriva Camerei de Licențiere și

Ministerului Finanțelor, intervenienți accesorii Chistruga Zinaida și Fetescu

Adrian, cu privire la repararea prejudiciului material, se emite o hotărâre nouă

după cum urmează:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Tantal-Grup” împotriva Camerei de Licențiere și

Ministerului Finanțelor, intervenienți accesorii Chistruga Zinaida și Fetescu

Adrian, cu privire la repararea prejudiciului material.

Se încasează de la Camera de Licențiere prin intermediul Ministerului

Finanțelor în beneficiul SRL ,,Tantal-Grup” suma de 353 710 lei (trei sute

cincizeci și trei mii șapte sute zece lei) cu titlu de prejudiciu cauzat în urma

retragerii ilegale a licenței și suma de 11 240 lei (unsprezece mii două sute

patruzeci lei) cu titlu de cheltuieli de judecare a pricinii.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Iuliana Oprea

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

Ion Druță

18

19