2ra-485/18 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procurorului si ale instantelor judecatoresti

2ra-485/18 — repararea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmarire penala, ale procurorului si ale instantelor judecatoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-485/18

Prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

(judecător Aliona Miron)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Maria Guzun, Iurie Cotruță și Natalia Simciuc)

D E C I Z I E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Botnari Elena,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Botnari Elena către

Ministerul Finanțelor al R. Moldova, intervenienți accesorii Inspectoratul Național de

Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, SRL „Grandautoclub” privind repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procurorului

și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Botnari Elena și menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău

din 19 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 12 martie 2016, Botnari Elena a înaintat în instanță cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Finanțelor, solicitând încasarea de la bugetul de stat a RM, prin

intermediul Ministerului Finanțelor a RM, a sumei de 1 150,00 lei în beneficiul său (f.d.2).

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 18 august 2014 a fost ilegal atrasă la

răspundere contravențională, în baza art. 240 din Codul Contravențional, prin procesul-

verbal din 18 august 2014, emis de către agentul constatator al Inspectoratului Național de

Patrulare a Inspectoratului General de Poliție.

A remarcat că, concomitent, prin procesul-verbal de reținere și aducere a vehiculului

la parcarea specială din aceeași zi, automobilul a fost transportat la parcarea specială

gestionată de SRL „Grandautoclub”. Ulterior, pentru eliberarea acestuia i-a fost solicitată

1

achitarea sumei de 900 lei, sumă achitată în aceeași zi, fapt confirmat prin bonului anexat la

materialele cauzei.

A comunicat că, în termen de 72 ore a fost achitată și amenda stabilită prin procesul-

verbal cu privire la contravenție, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului din

21 august 2014.

A menționat că, prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 26 martie 2015

a fost admisă contestația depusă de Botnari Elena împotriva procesului-verbal din 18 august

2014, a fost declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție, decizia de sancționare

precum și procesul-verbal de reținere și aducere a vehiculului la parcarea specială.

Consideră că în cazul când instanța a anulat procesul-verbal cu privire la contravenție și

respectiv statul urmează să-i restituie toate cheltuielile suportate în urma acțiunilor ilegale

ale agenților rutieri și anume suma de 900,00 lei pentru ținerea vehiculului la parcarea

specială și 250,00 lei amenda contravențională eronat stabilită.

A indicat că anterior înaintării prezentei acțiuni în instanța de judecată, s-a adresat către

Ministerul Finanțelor, în calitate de gestionar al bugetului de stat pentru ai fi restituită suma

de 1150,00 lei. Prin răspunsul nr. 19-07/205 din 12.02.2016, i-a fost refuzată satisfacerea

cererii și i s-a comunicat că pentru restituire urmează să prezinte un act judecătoresc care ar

obliga restituirea sumei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016, cererea de

chemare în judecată depusă de Botnari Elena către Ministerul Finanțelor al R. Moldova,

intervenienții accesorii Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției, SRL „Grandautoclub” privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procurorului și ale instanțelor judecătorești, a fost

respinsă (f.d. 65, 70-75).

Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia

din 30 mai 2017, a respins apelul declarat de Botnari Elena împotriva hotărârii Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016, cu menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.

103-109).

În motivarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare, cu trimitere la art. 5 din Legea

nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, au conchis că, în speță, Ministerul Finanțelor al

RM este pârâtul necorespunzător. Ministerul Finanțelor fiind responsabil doar de executarea

titlului executoriu, în conformitate cu procedura și termenele stabilite prin Legea nr.181 din

25.07.2014 privind finanțele publice și responsabilitățile bugetar-fiscale, expres prevăzute

în art. 13/1 din Legea 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Totodată, cu trimitere la prevederile alin. (3) art. 383 Cod Contravențional, care indică

că persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional se repune în dreptul de

care a fost privată și ei i se repară cheltuielile suportate în proces dacă, prin hotărâre

definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea sa contravențională este înlăturată, cu

excepția cazului de amnistie, instanțele ierarhic inferioare au opinat că, la caz, nu există

2

temei de a restitui reclamantei cheltuielile suportate. Or, de către reclamantă nu a fost

prezentată nici o hotărâre definitivă prin care aceasta să fi fost declarată nevinovată, iar

procesul-verbal cu privire la contravenție din 18 august 2014 și decizia privind aplicarea

sancțiunii contravenționale, au fost declarate nule în temeiul art. 462 alin. (5) lit.a) Cod

contravențional, neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenție a datelor și

faptelor indicate la art.443 Cod contravențional, fără a se expune în nici un fel asupra

vinovăției reclamantei, fiind constatată doar nulitatea procesului verbal contravențional. La

fel de către instanțele de judecată nu au fost constatate circumstanțe care ar înlătura

răspunderea contravențională, în conformitate cu prevederile art. 19 Cod contravențional al

RM.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 19 septembrie 2017, Botnari Elena,

prin intermediul reprezentantului său, avocatul Botnari Veaceslav, a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din 19 decembrie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă

integral acțiunea (f.d. 112-113).

În susținerea recursului, reprezentantul recurentei a menționat că instanțele ierarhic

inferioare nu au aplicat o lege care urma să fie aplicată și anume nu au aplicat prevederile

art. 439 alin. (8) Cod contravențional, ceea ce constituie temei de declarare a recursului

potrivit art. 432 alin. (2) lit. ) Cod de procedură civilă și în același timp a aplicat legea care

nu trebuia să fie aplicată și anume Legea 1545-XIII din 25.02.1998, ceea ce constituie temei

de declarare a recursului potrivit art. 432 alin. (2) lit. b) Cod de procedură civilă.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit scrisorii de însoțire nr. 11690-3 (f.d. 110), copia deciziei Curții de Apel

Chișinău din 20 mai 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 13

iulie 2017.

Având în vedere că la materialele dosarului judiciar lipsesc acte care ar certifica data

recepționării de către participanții procesului a copiei deciziei recurate, instanța de recurs

consideră că recursul a fost declarat în termen.

La 01 februarie 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia cererilor de recurs,

prin care au fost înștiințați despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună

de la data recepționării.

La data de 05 martie 2018, reprezentantul intervenientului accesoriu Inspectoratul

General al Poliției, Serghei Teleba a depus referință împotriva recursului declarat de către

Botnari Elena, prin care a solicitat ca recursul să fie declarat inadmisibil, invocând faptul că

acesta este unul neîntemeiat și neargumentat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de Botnari Elena, neîntemeiat

și care urmează a fi respins.

3

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție din 21 martie 2018, recursul declarat de Botnari Elena a fost declarat

admisibil.

Potrivit art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat

admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Conform art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Actele pricinii atestă cu certitudine că, la 18 august 2014, de către agentul constatator

al Inspectoratului Național de Patrulare al IGP, Ursu Nadejda, în baza art. 240 alin. (1) Cod

contravențional al R. Moldova, a fost întocmit procesul – verbal cu privire la contravenție

în privința Elenei Botnari, prin care a fost constatat faptul că conducătorul auto a staționat

vehiculul neregulamentar, în raza de acțiune a indicatorului de interzicere 3.31 - ”oprire

interzisă” (f.d.4). Potrivit deciziei agentului constatator din aceiași dată, contravenientului

i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală – amenda, în mărime de 25 unități

contravenționale și sancțiunea complementară – 3 puncte de penalizare.

Concomitent de către agentul constatator a fost întocmit proces-verbal de reținere și

aducere a vehiculului la parcare specială, în baza căruia automobilul a fost transportat la

parcarea specială gestionată de SRL „Grandautoclub” (f.d.5).

Potrivit bonului de plată seria XL nr. 498057, la 18 august 2014, Botnari Elena a

achitat întreprinderii SRL „Grandautoclub”, suma de 1080,00 lei, pentru servicii de pază,

parcare și evacuare a automobilului ”Ford Fiesta” cu numerele de înmatriculare CRJ 549,

(f.d. 6).

Nefiind de acord cu decizia agentului constatator, Botnari Elena, în ordinea art. 448

Cod contravențional, a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție din 18 august

2014.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 26 martie 2015, procesul –

verbal și decizia agentului constatator din 18 august 2014 privind aplicarea sancțiunii

contravenționale în privința Elenei Botnari a fost anulat, din temeiul că nu există faptul

contravenției (f.d. 8-9).

Ulterior, la 28 ianuarie 2016, Botnari Elena s-a adresat către Ministerul Finanțelor a

R. Moldova cu o cerere prin care a solicitat să-i fie restituită suma de 1150,00 lei, care este

constituită din cheltuielile pentru ținerea vehiculul la parcarea specială în mărime de 900,00

lei și amenda contravențională stabilită mod eronat în mărime de 250 lei (f.d. 10)

4

Prin scrisoarea nr. 19-07/205 din 12 februarie 2016, Ministerul Finanțelor a informat-

o pe Botnari Elena că cererea acesteia nu poate fi satisfăcută în lipsa unui act judecătoresc,

care ar obliga Ministerul Finanțelor la restituirea sumei indicate (f.d. 11).

La 12 martie 2016, Botnari Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Finanțelor al RM, intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Patrulare al

IGP și SRL „Grandautoclub”, prin care a solicitat încasarea din contul bugetului de stat, prin

intermediul Ministerului Finanțelor al RM, suma de 1150,00 lei în beneficiul său, precum și

toate cheltuielile suportate la examinarea cauzei înaintate (f.d. 2).

Instanța de fond, prin hotărârea din 19 decembrie 2016, a respins cererea de chemare

în judecată depusă de către Botnari Elena împotriva Ministerului Finanțelor, intervenienți

accesorii Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, SRL

„Grandautoclub” privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procurorului și ale instanțelor judecătorești.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia sa din 30 mai 2017, a respins apelul declarat de

Botnari Elena și a menținut hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie

2016.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, analizând situația de fapt din prezenta speță, în raport cu probele anexate la dosar,

consideră oportun de a reitera prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care statuează

expres că în conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma tragerii ilegale la răspundere penală.

Conform art. 6 lit. b) din legea citată, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și

modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul încetării urmăririi penale pe temeiuri de

reabilitare.

Coroborând articolul 3 alin. (1) lit. a) cu art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, instanța de

recurs menționează că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Öztürk vs

Germania, a analizat caracterul „penal” al contravenției și a statuat că o eventuală distincție

între contravenții și infracțiuni în legislația internă a statelelor semnatare ale Conventiei, nu

poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a art. 6 din CEDO

care garanteaza dreptul unui individ la un proces echitabil.

În cauza Kadubec vs Slovacia, Curtea a reținut că și daca o contravenție nu este

reglementata în domeniul dreptului intern al unui stat semnatar, ca fiind de natura „penala”,

totuși, reglementările dreptului intern ale statului în cauză, au o valoare relativă, iar nu

absolută.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Salabiaku vs Franței, Telfner vs

Austria si Anghel vs România, s-a pronunțat și cu privire la aplicarea unor prezumții relative

(cum este cea conferită procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției) în

5

sensul ca nu contravin exigențelor Conveției, cu condiția că aceste prezumții să nu impună

o sarcina excesivă în privința apărării celui acuzat.

Prin urmare, instanța de recurs, prin prisma recomandărilor Curții Europene în această

materie, constată că circumstanțele speței cad sub incidența legii nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

În continuare, Colegiul consideră oportun de a reliefa prevederile art. 7 lit. d) din legea

nominalizată, în cazurile menționate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează

sau i se restituie amenzile percepute ca urmare a executării sentinței judiciare și cheltuielile

de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acțiunile ilicite, iar potrivit art. 13

alin. (1) și (2) din aceeași legea, prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a

amenzilor contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către

aceste organe. Amenzile se restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau

de către organul care a beneficiat de aceste sume.

Totodată, art.13 alin. (1) și (2), stipulează că repararea prejudiciului specificat la art.7

lit. a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când

prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local – din

contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste

organe. Amenzile se restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau de

către organul care a beneficiat de aceste sume.

Instanța de recurs precizează că aplicabilitatea în speță a normei respective, vine ca

urmare a emiterii hotărârii Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 26 martie 2015, prin

care a fost anulat procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator

de sancționare din 18 august 2014, emise în privința Elenei Botnari, din temeiul că nu există

faptul contravenției.

În astfel de condiții, Colegiul remarcă legalitatea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe prin care a fost stabilit că Ministerul Finanțelor al R. Moldova nu este pârâtul

corespunzător. Or, conform art. 5 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu privire la repararea prejudiciului

material și moral se examinează în conformitate cu normele de procedură civilă în vigoare.

Organul care reprezintă statul în instanța de judecată pe această categorie de cauze este

Ministerul Justiției. Cererea de chemare în judecată privind repararea prejudiciului se

depune în termen de 3 ani de la data apariției dreptului la repararea prejudiciului.

Potrivit art. 13 alin. (1) al legii nominalizate, repararea prejudiciului specificat la art.7

lit.a), c)-g) și în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul când

prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreținut din bugetul local – din

contul acestui buget. Prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste

organe.

6

Art. 131 al aceleiași norme legale, prevede modul de executare a hotărârii cu privire

la repararea prejudiciului, astfel potrivit alin. (3), în decurs de 10 zile din data prezentării

titlului executoriu, eliberat în baza hotărârii judecătorești definitive, Ministerul Justiției

remite Ministerului Finanțelor titlul executoriu, împreună cu hotărârile judecătorești emise

pe cauza respectivă, și datele bancare ale creditorului.

Din analiza normelor legale precitate, rezultă cu certitudine că Ministerul Finanțelor

este responsabil doar de executarea titlului executoriu, în conformitate cu procedura și

termenele stabile prin Legea nr. 181 din 25 iulie 2014 privind finanțele publice și

responsabilitățile bugetar-fiscale.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține ca corectă concluzia instanței de fond, potrivit căreia reclamantul

în mod eronat a ănaintat pretențiile sale către Ministerul Finanțelor, atribuindu-i calitatea de

pârât, deoarece conform normei legale aplicabile speței, calitatea de reprezentant al statului

îi revine în exclusivitate Ministerului Justiției.

Având în vedere cele relatate, instanța de recurs statuează că instanțele de judecată

întemeiat au ajuns la concluzia de a respinge integral acțiunea înaintată de Botnari Elena

împotriva Ministerului Finanțelor al R. Moldova, intervenienții accesorii Inspectoratul

Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, SRL „Grandautoclub” privind

repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procurorului și ale instanțelor judecătorești, ca fiind neîntemeiată, având în vedere că,

pretențiile au fost înaintate către pârâtului necorespunzător.

Or, în conformitate cu art. 1398, 1405 alin. (1) Cod Civil, statul răspunde patrimonial

pentru prejudiciul adus persoanei prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și instanțelor judecătorești, în condițiile și cazurile prevăzute de legea specială,

în speță Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

În susținerea poziției sale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă și prevederile art. 383 alin. (3) ale Codului

Contravențional, potrivit cărora persoana în cărei privință a fost pornit procesul

contravențional se repune în dreptul de care a fost privată și ei i se repară cheltuielile

suportate în proces dacă, prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau răspunderea

sa contravențională este înlăturată, cu excepția cazului de amnistie.

Cu referire la alegațiile reprezentantului recurentului privind aplicabilitatea în

prezenta speță a art. 439 alin. 8 al Codului Contravențional, instanța de recurs remarcă că

aceste prevederi nu sunt relevante cazului, or, din conținutul normei legale rezultă că

cheltuielile de aducere și de staționare a vehiculului la parcare, în cazul când se constată

lipsa elementelor constitutive ale contravenției sunt suportate de către stat, iar la caz

cheltuielile de parcare au fost deja suportate de către recurentă până la constatarea de

către instanța de judecată a inexistenței contravenției și urmează a fi restituite de către

organul de constatare, în condițiile stabilite prin Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998

7

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu privire la

repararea prejudiciului material și moral.

Ținând cont de faptul că decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 prin care a

fost respins apelul declarat de Botnari Elena și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016 este corectă, întemeiată și legală, fiind

adoptată în limitele competenței sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează

raportul juridic litigios, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de Botnari Elena urmează a fi

respins, iar decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 și hotărârea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016 menținute.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Botnari Elena.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2017 și hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016, emisă în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Botnari Elena către Ministerul Finanțelor al R. Moldova,

intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Patrulare al Inspectoratului General al

Poliției, SRL „Grandautoclub” privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procurorului și ale instanțelor judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Iuliana Oprea

Maria Ghervas

Ion Druță

Luiza Gafton

8

9