2rac-161/21 — cu privire la repararea prejudiciului material cauzat urmare a retragerii licentei si incasarea cheltuielilor de judecata

2rac-161/21 — cu privire la repararea prejudiciului material cauzat urmare a retragerii licentei si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-161/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. V. Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea Comercială „Centrauto & Co” Societate cu Răspundere Limitată

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale

„Centrauto & Co” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice” și Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat urmare a retragerii licenței și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 2 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Centrauto & Co” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărârea din 27 iunie 2020 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 4 mai 2018, SC „Centrauto & Co” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva IP „Agenția Servicii Publice” și Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material cauzat urmare a

retragerii licenței și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 16 martie 2017, Camera de Licențiere a

emis decizia nr. 29 privind retragerea licenței seria A MII nr. 049444 din 1 august

2005, eliberată SC „Centrauto & Co” SRL pentru genul de activitate - activitatea de

instruire a personalului din domeniul transportului rutier.

Astfel, la 20 martie 2017, Camera de Licențiere a depus o cerere de chemare

în judecată împotriva SC „Centrauto & Co” SRL cu privire la retragerea licenței.

Prin hotărârea din 27 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

menținută prin decizia din 27 iulie 2017 a Curții de Apel Chișlinău și încheierea din

25 octombrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, acțiunea înaintată de Camera de

Licențiere a fost respinsă.

1

A precizat că din cauza retragerii ilegale a licenței, SC „Centrauto & Co” SRL

a fost lipsită de dreptul de a desfășura activitatea de întreprinzător și, ca rezultat, de

un venit.

La 19 decembrie 2017, SC „Centrauto & Co” SRL a depus o reclamație

înregistrată cu nr. 2924 către IP „Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat

repararea prejudiciului cauzat prin lipsirea ilegală a dreptului de a desfășura

activitatea de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, ca rezultat al

emiterii de către Camera de Licențiere a deciziei nr. 29 din 16 martie 2017, prin care

a fost retrasă licența de activitate a SC „Centrauto & Co” SRL.

La 15 ianuarie 2018, de către IP „Agenția Servicii Publice” a fost emis

răspunsul nr. 01/270, prin care SC „Centrauto & Co” SRL a fost informată despre

faptul că reclamația nr. 2924 din 19 decembrie 2017 este lipsită de justificare legală,

fiind neîntemeiată.

A menționat că SC „Centrauto & Co” SRL a fost lipsită de posibilitatea legală

de a desfășura activitatea comercială, de a elibera certificate în confirmarea susținerii

cursului de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, fapt ce a cauzat

un prejudiciu (venitul ratat) considerabil agentului economic.

La fel, a evidențiat că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

Agenția Națională de Transport Auto, în perioada retragerii licenței nu a eliberat

blancurile certificatelor, referindu-se la decizia nr. 29 din 16 martie 2017 a Camerei

de Licențiere privind retragerea licenței.

Astfel, prin suspendarea activității legale, pentru perioada cuprinsă între

16 martie 2017 și 25 octombrie 2017, SC „Centrauto & Co” SRL a fost adus un

prejudiciu (venitul ratat sau profitul neobținut) ce urmează a fi reparat de către

IP „Agenția Servicii Publice” (anterior Camera de Licențiere).

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 10, 14, 607, 610, 1404 Cod

civil, art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la IP „Agenția Servicii Publice” și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, în mod solidar, în beneficiul

SC „Centrauto & Co” SRL a prejudiciului material cauzat în mărime de 350 844 de

lei și a cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, SC „Centrauto & Co” SRL,

reprezentată de avocatul Inga Albu a depus cerere de majorare a cuantumului

pretențiilor înaintate, prin care a solicitat repararea prejudiciului material în mărime

de 412 925 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă totală de 25 525 de

lei.

Prin hotărârea din 27 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 2 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de SC „Centrauto & Co” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că actele de eliberare, suspendare sau limitare a activității de întreprinzător

se emit de autoritățile publice, potrivit practicii judiciare naționale, actul de

dispoziție privind suspendarea sau retragerea licenței emis de către organul de

2

licențiere până la sesizarea instanței, întru evitarea unei pagube iminente, putea fi

contestat de către întreprinzător în judecată, în ordinea contenciosului administrativ.

Astfel, SC „Centrauto & Co” SRL a fost în drept să se adreseze în instanța de

contencios administrativ cu o acțiune privind anularea deciziei de retragere a

licenței, întru evitarea pagubelor, putea cere și suspendarea actului administrativ

până la examinarea legalității lui în fond.

Au conchis instanțele de judecată ierarhic inferioare că SC „Centrauto & Co”

SRL nu a întreprins măsurile necesare admițând în mod conștient și tacit survenirea

prejudiciului, deci nu poate pretinde prejudicii cauzate de o autoritate publică printr-

un act administrativ, legalitatea căruia nu a fost contestată în ordinea cuvenită, care

nu a fost obiect de examinare judiciară, iar în prezentul proces nici nu poate fi supus

verificării legalității. Alt temei legal de a pretinde repararea prejudiciului material

de la IP „Agenția Servicii Publice” și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,

nu a fost invocat de către SC „Centrauto & Co” SRL.

La 29 aprilie 2021, SC „Centrauto & Co” SRL a declarat recurs împotriva

deciziei din 2 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea

unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că prima instanță și instanța de apel au

motivat respingerea prezentei acțiuni referindu-se la prevederile Legii

contenciosului administrativ, însă, reieșind din conținutul dosarului civil nr. 2c-

221/17, examinat la Judecătoria Chișinău sediul Centru, obiectul litigiului a fost

anume legalitatea deciziei Camerei de Licențiere cu privire la retragerea licenței

seria A MMII nr. 049444 din 1 august 2005, eliberată SC „Centrauto & Co” SRL

pentru genul de activitate - activitatea de instruire a personalului din domeniul

transportului rutier.

Astfel, prin emiterea deciziei pe cauza menționată, de către instanța judiciară

competentă, a fost examinată legalitatea propunerii Camerei de Licențiere de a

retrage autorizația de funcționare a agentului economic.

Decizia respectivă, din momentul pronunțării a fost executorie reieșind din

prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la

principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător.

Cu toate acestea, nici după emiterea hotărârii din 27 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru, nici după adoptarea deciziei din 27 iulie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, Camera de Licențiere nu a întreprins nicio acțiune în vederea

autorizării activității agentului economic, necătând la mai multe adresări în acest

sens, prezentate instanței spre examinare.

Având în vedere prevederile art. 14 din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie

2000, a menționat că actul emis de Camera de Licențiere nu a fost contestat de

SC „Centrauto & Co” SRL, reieșind din procedura specială de verificare a

corespunderii acestui act a legislației în vigoare de către instanta de judecată

competentă (Judecătoria Chișinău sediul Centru) în corespundere cu art. 343-344

CPC.

3

Mai mult ca atât, legea procesuală nu permite examinarea dosarelor cu același

obiect între aceleași părți.

A obiectat că argumentele SC „Centrauto & Co” SRL în acest sens nu au fost

luate în considerație, decizia recurată nu conține motivarea în sensul dat.

A mai notat că suspendarea executării actului administrativ contestat nu poate

fi dispusă până când acțiunea cu privire la contestarea actului administrativ nu este

pusă pe rolul instanței de contencios administrativ. Legea contenciosului

administrativ în redacția inițială, fiind inspirată din Recomandarea R(89)8 din

13 septembrie 1989, prevedea suspendarea provizorie a actului administrativ

contestat pe calea procedurii prealabile, însă această dispoziție a fost abrogată prin

Legea nr. 726-XV din 7 februarie 2001.

Reieșind din termenul special de examinare a cauzelor înaintate la cererea

Camerei de Licențiere, SC „Centrauto & Co” SRL a avut speranța legitimă de a

considera, că cauza va fi examinată în termen cât mai restrâns și va obține hotărârea

executorie în decurs de 5 zile pentru posibilitatea continuării activității.

La 6 mai 2021, în adresa IP „Agenția Servicii Publice” și Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova a fost expediată copia cererii de recurs depusă de

SC „Centrauto & Co” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f. d. 220 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu au parvenit referințe prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 31 martie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 208 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Tot actele cauzei atestă că la 30 martie 2021, copia deciziei recurate a fost

expediată și la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatului Inga

Albu, ceea ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexată la materialele

dosarului (f. d. 207 vol. II).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 29 aprilie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SC „Centrauto & Co” SRL,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC „Centrauto & Co” SRL, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SC „Centrauto & Co” SRL urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială

„Centrauto & Co” Societate cu Răspundere Limitată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6