3ra-691/17 — anularea actelor administrative

Prima instanță: Judecătoria Taraclia Dosarul nr. 3ra-691/17

Judecător: A. Mironov

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul

Judecători: V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii

Î N C H E I E R E

05 iulie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Societatea cu Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet” împotriva Inspectoratului fiscal de Stat

Taraclia privind anularea actelor de control fiscal și a deciziei de aplicare a

sancțiunii fiscale,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2017, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia

și Societatea cu Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet” și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Taraclia din 25 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La 24 martie 2016 Societatea cu Răspundere Limită „Vlad&Ven.Vet” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

raionul Taraclia, prin care pretinde: anularea actului de control nr.5-655898 din

17.12.2015; anularea deciziei IFS Taraclia nr.12 din 19.01.2016, în partea ce ține

de aplicarea amenzii în mărime de 420.279,30 lei, penalităților și a altor sume

indicate în conținutul deciziei, și anularea deciziei IFS Taraclia nr.23 din

04.03.2016, prin care s-a respins cererea prealabilă, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor sale reclamantul a indicat, că în perioada

24.11.2015-17.12.2015 SRL „Vlad&Ven.Vet” a fost supusă controlului fiscal,

fiind întocmit actul de control nr.5-655898 din 17.12.2015. Asupra rezultatelor

actului de verificarea fost adoptată decizia IFS Taraclia nr.12 din 19.01.2016, prin

care față de SRL „Vlad&Ven.Vet” au fost aplicate următoarele amenzi:

420279,30 lei – în conformitate cu prevederile art.10 alin.(4) din Legea nr.845 din

03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, pentru desfășurarea

activității fără licență sau a activităților interzise pe teritoriul Republicii Moldova;

975 lei - suma diminuată a impozitului pe venit; 83,07 lei - penalitate pentru

neachitarea la termen a veniturilor; 292,50 lei - sancțiunea fiscală în mărime de

30% din suma diminuată de 975 lei; 23,34 lei - penalitate pentru neachitare la

termen a contribuțiilor de asigurare medicală; 3333,16 lei - obligații fiscale

diminuate referitoare la asigurările sociale; 869,52 lei - diminuarea mărimii

contribuției de asigurări sociale; 166,66 lei - amendă în mărime de 5% pentru

prezentarea declarației cu date neveridice; 43,48 lei - amendă în mărime de 5%

pentru prezentarea declarației cu date neveridice; 100 lei - taxă pentru amenajarea

teritoriului; 27,43 lei - penalitate pentru neachitarea la termen a taxei pentru

amenajare teritoriului; 30 lei -amendă pentru diminuarea sumei taxei locale.

Nefiind de acord cu actul de control nr.5-655898 din 17.12.2015, SRL

„Vlad&Ven.Vet” a depus cerere prealabilă, fiind contestată decizia nr.12 din

19.01.2016, cu privire la aplicarea amenzii în mărime de 427 237,90 lei.

Menționează, că cererea prealabilă a fost respinsă prin decizia nr.23 din

04.03.2016, drept temei de aplicare a amenzii fiind invocat nerespectarea

prevederilor art.10 alin.(4) a Legii nr.845 din 03.01.2992 cu privire antreprenoriat

și întreprinderi, precum și faptul că Anexa licenței urma să conțină: numele și

prenumele specialistului care activează în cadrul unității, conform art.9 alin.(3) a

Legii nr.451 din 30.07.2001 privind reglementarea de stat a activității de

licențiere, iar potrivit art.15 alin.(l) din norma enunțată SRL „Vlad&Ven.Vet”

urma să reperfecteze licența în termenul stabilit de lege, fapt confirmat prin

decizia Camerei Licențiere nr.05 din 12.01.2016 de retragere a licenței.

În combaterea celor indicate de IFS Taraclia, reclamantul menționează că

art.10 alin.(4) a Legii cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.845 din

03.01.1992 este aplicabil doar în cazurile în care întreprinderea desfășoară

activitate fără licență, adică fără ca licența să fi fost eliberată în general de

organul de stat competent. În cazul din speță, SRL „Vlad&Ven.Vet” a dispus de

licență pentru activitatea pentru asistență veterinară, eliberată de Camera de

Licențiere pentru perioada 14.01.2011-14.01.2016. Prevederile normei enunțate,

vizează situațiile în care întreprinderea pentru desfășurare activității are nevoie de

licență, dar desfășoară activitatea în lipsa acestei autorizări.

Cu referire la necesitatea reperfectării Anexei la licență conform art.9

alin.(31 -art.15 alin.(l) a Legii nr.451 din 30.07.2001, reclamantul invocă, că la

momentul eliberării licenței, pentru activitatea de asistență veterinară la

14.01.2011, informația privind specialistul veterinar nu se includea în Anexa

licenței, deoarece art.9 alin.(3) a legii avea o altă redacție. Astfel, necesitatea

includerii în Anexa licenței a specialiștilor angajați a fost introdusă în art.9

alin.(3) a Legii nr.451 din 30.07.2001, abia la 18.04.2014. Respectiv, temeiuri de

reperfectare a licenței nu existau, deoarece la data eliberări licenței la 14.01.2011,

Camera de Licențiere a inclus eronat numele și prenumele specialistului,

încălcând prevederile legislației în vigoare. Obligația de a indica în Anexa licenței

și specialistul care activează în cadrul unității a fost introdusă de legiuitor tocmai

la 18.04.2014, și se aplică pentru toate licențele eliberate după această dată, or

legea civilă nu are efect retroactiv, conform art.6 Cod civil. Mai mult, consideră

reclamantul, că pârâtul nu este organul competent de a recunoaște sau nu

valabilitatea licenței, or aceasta este o atribuție exclusivă a Camerei de Licențiere,

conform art.7 alin.2 lit. a) a Legii nr.451 din 30.07.2001, și a instanței de

judecată.

Susține reclamantul, că IFS Taraclia confundă noțiunea de nevalabilitate a

licenței cu retragerea licenței. Drept temei pentru aplicarea amenzii în mărime de

420 279, 30 lei, IFS Taraclia invocă nevalabilitatea licenței conform art.15 a Legii

nr.451 din 30.07.2001, iar ca argument aduce Decizia Camerei de Licențiere

nr.05 din 12.01.2016 privind retragerea licenței emisă în baza art.21 alin.2 lit. c) a

Legii nr.451 din 30.07.2001. Invocă, că nevalabilitatea licenței și retragerea

licenței au regim juridic diferit, fiind reglementate de norme distincte. Indiferent

de temeiul sistării licenței, nevalabilitatea sau retragerea licenței produce efecte

juridice de la data retragerii pentru viitor, și nu pentru trecut de la data eliberării

licenței.

Camera de Licențiere, potrivit competenței sale doar realizează acțiunile

prevăzute de lege pentru suspendarea, retragerea, recunoașterea nevalabilității

licențelor, dar nu retrage licența, aceasta atribuție revenind în exclusivitate

instanței de judecată. Chiar dacă instanța de judecată retrage prin hotărâre

judecătorească licența pentru activitatea de asistență veterinară, această hotărâre

judecătorească produce efecte din momentul emiterii pentru viitor și nu are efect

retroactiv din momentul eliberării licenței. Iar IFS Taraclia a aplicat amenda în

mărime de 420 279, 30 lei pentru perioada 2011-2015 în care licența pentru

asistență veterinară a fost valabilă, întrucât și Decizia Camerei de Licențierenr.05

din 12.01.2016 nu produce efecte pentru trecut, dar din momentul emiterii, adică

de la 12.01.2016 pentru viitor. Decizia Camerei de Licențiere de retragere a

licenței a fost emisă cu 2 zile înainte de expirarea termenului licenței.

Consideră reclamantul, că în conformitate cu Legea contenciosului

administrativ nr.793 din 10.02.2000, sarcina probațiunii legalității actului

administrativ emis este pusă pe seama IFS Taraclia.

Susține, că decizia IFS Taraclia nr.12 din 19.01.2016 este ilegală în fond,

deoarece este emisă contrar prevederilor legale enunțate.

Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 04 aprilie 2016 în proces a fost

atrasă Camera de Licențiere în calitate de intervenient accesoriu de partea

pârâtului.

Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 25 iunie 2016 (f.d.138-143):

- A fost admisă parțial acțiunea reclamantului SRL „Vlad&VenVet”,

- S-a anulat decizia Inspectorului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia nr.12 din

19.01.2016, în partea aplicării amenzii în mărime de 420.279,30 lei, stabilită în

conformitate cu cerințele art.10 alin.(4) a Legii nr.845 din 03.01.1992 cu privire

la antreprenoriat și întreprinderi, pentru desfășurarea activității fără licență sau a

activităților interzise pe teritoriul Republicii Moldova, ca ilegală în fond, fiind

emisă contrar prevederilor legii;

- În rest pretențiile SRL „Vlad&Ven.Vet”, în partea anulării actului de

control al Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 5-655898 din 17.12.2015,

anulării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr.12 din 19.01.2016 în

partea aplicării amenzilor, penalităților și altor sume indicate în conținutul

deciziei, precum și anulării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia sub

nr.23 din 04.03.2016 prin care a fost respinsă cererea prealabilă, au fost respinse

ca neîntemeiate;

-S-a încasat de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia în

beneficiul SRL „Vlad&Ven.Vet” 3 000 lei în contul compensării cheltuielilor de

asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2017 au fost respinse

apelurile declarate de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia și Societatea

cu Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet” și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Taraclia din 25 iunie 2016 (f.d.203, 204-209).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 27 aprilie 2017 Societatea cu

Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet” a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 21 februarie 2017 și a

hotărârii Judecătoriei Taraclia din 25 iunie 2016 în partea cerințelor respinse, cu

emiterea în această parte unei noi hotărâri de admitere integrală a cerințelor cu

dispunerea încasării din contul Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia în

beneficiul SRL „Vlad&Ven.Vet” cheltuielilor de asistență juridică în mărime de

10 000 lei suportate în instanță de fond și 5 000 lei suportate în instanță de apel; și

dispunerea anulării deciziei nr.12 din 19.01.2016 IFS Taraclia în privința restului

amenzilor și penalităților în mărime de 6958, 6 lei, actului de control a IFS

Taraclia nr. 5-655898 din 17.12.2015, deciziei IFS Taraclia nr.23 din 04.03.2016

prin care s-a respins cererea prealabilă a SRL „Vlad&Ven.Vet”.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, au aplicat eronat

normele de drept material.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 19.04.2017 (f.d. 210), cât și faptul că la materialele

cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul Societății cu

Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet” se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet”nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se

axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Vlad&Ven.Vet” ca fiind inamisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vlad&Ven.Vet” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton

Ion Druță