3ra-104/17 — cu privire la anularea actelor administrative

3ra-104/17 — cu privire la anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: S. Uzun nr. 3ra-104/17

instanța de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă, R. Petrov

DECIZIE

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Lidiea”

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Lidiea” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia cu

privire la anularea actelor administrative

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Lidiea”, casată

integral hotărârea Judecătoriei Taraclia din 03 iunie 2016 și emisă o nouă hotărâre

constată:

La 05 februarie 2016, SRL „Lidiea” a depus cerere de chemare împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a invocat că în urma controlului efectuat, Inspectoratul

Fiscal de Stat Taraclia a perfectat actul nr. 5-655877 din 04 septembrie 2015.

La 18 septembrie 2015 SRL „Lidiea” a formulat un dezacord cu pct. 7 din

actul menționat, potrivit căruia SRL „Lidiea” a admis încălcarea art. 5 alin. (10)

din Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi prin nereturnarea la timp în

casieria întreprinderii a sumei de 186 244,08 lei.

Susține că cele relatate la pct. 7 din act este eronat, așa cum titularul de

avans Piotr Pirneac are și calitatea de creditor a întreprinderii și la situația zilei de

30 iunie 2015 întreprinderea îi datora suma de 41 497,73 lei.

Relatează ca la 29 octombrie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia a

emis decizia nr. 177 cu privire la rezultatele controlului efectuat la SRL „Lidiea”

iar, potrivit pct. 10 s-a dispus aplicarea amenzii în cuantum de 18 624,40 lei pentru

nereturnarea în casieria întreprinderii a sumei de 186 244,08 lei.

Ca urmare la data de 11 noiembrie 2015 a contestat decizia în partea

ilegalității pct. 10.

1

Obiectează că Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia ca urmare a depunerii

cererii de către SRL „Liliea”, la 14 ianuarie 2016 a emis decizia nr. 8 în lipsa

reprezentantului întreprinderii prin care a respins cererea depusă, menținând

decizia nr. 177 din 29 octombrie2015.

Indică că nu este de acord cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia

din motiv că drept temei legal de aplicare a sancțiunii se invocă art. 5 alin. (10) din

Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.

Explică că pârâtului i-a fost demonstrat prin probe veridice că suma de

186 244,08 lei a fost returnată la timp în casieria întreprinderii prin obligațiunea

financiară pe care o avea întreprinderea față de titularul de avans, care în raport cu

întreprinderea are calitatea și de creditor.

Consideră că Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia eronat a aplicat norma

indicată și ilegal a sancționat pecuniar întreprinderea, fără a ține cont de

art. 637 alin. (l) Cod civil.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat

Taraclia nr. 8 din 14 ianuarie 2016 pe marginea contestației SRL „Lidiea”

împotriva deciziei nr. 177 din 29 octombrie 2015, anularea pct. 10 din decizia

Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 177 din 29 octombrie 2015, în privința

rezultatelor controlului efectuat la SRL „Lidiea”.

La data de 14 martie 2016 SRL „Lidiea” a depus cerere prin care și-a

concretizat cerințele din cererea de chemare în judecată, solicitând anularea

deciziei nr. 177 din 29 octombrie 2015 și a deciziei nr. 8 din 14 ianuarie 2016.

În motivarea cererii de concretizare a pretențiilor, SRL „Lidiea” a indicat că

prin decizia nr. 177 din 29 octombrie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia a

aplicat societății o amendă, conform art. 255 Cod fiscal, în sumă de 4000 lei.

Relatează că Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia la adoptarea deciziei urma

să țină cont de temeiurile tragerii la răspundere pentru încălcările fiscale, prevăzute

la art. 231 alin. (3) Cod fiscal și anume, dacă încălcarea fiscală este una

nesemnificativă sau semnificativă.

Indică că, potrivit art. 231 alin. (4) lit. (b) Codul fiscal, dacă încălcarea a fost

comisă pentru prima dată și nu este prevăzută la art. 253, 254, 256, 257, 2571, 259,

260 alin. (4)-(5), art. 261, 262, 2621, 263, 2631 Codul fiscal, aceasta trebuia să fie

calificată de Inspectoratul Fiscal ca una nesemnificativă, și respectiv, nu există

temei de tragere la răspundere pentru încălcare fiscală.

Menționează că la adoptarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală

trebuie să se ghideze de prevederile art. 238 Cod fiscal, anume regulile generale de

aplicare a sancțiunii fiscale, de prevederile art. 247 Cod fiscal, să clarifice

circumstanțele cazului de încălcare fiscală și anume dacă a avut loc într-adevăr o

încălcare fiscală, trebuie să fie trasă la răspundere persoana respectivă pentru

săvârșirea de încălcare fiscală, există alte circumstanțe importante pentru

soluționarea justă a cazului.

Explică că această încălcare este comisă de SRL „Lidiea” pentru prima dată

și nu se regăsește în șirul articolelor reglementate la 231 alin. (5) lit. (b) Cod fiscal.

2

Totodată, afirmă că Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia nu a anexat nici o

dovadă cum a fost calculat încălcarea termenului de 30 de zile de la ridicarea

numerarului de către administratorul Piotr Pirneac de la instituțiile bancare și nu a

anexat niciun act cu privire la modul de calculare a sumei de 186 244,08 lei.

Consideră că Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia urmează să demonstreze

când administratorul Piotr Pirneac a depășit termenul de 30 zile calendaristice de la

data primirii numerarului și totodată, să demonstreze că suma luată de la instituțiile

bancare constituie anume suma de 186244,08 lei.

La fel, consideră că pârâtul nu a luat în considerare evidența contabilă, cât și

rezultatele auditului efectuat nemijlocit, care confirmă contrariul.

Mai mult, nu a fost verificat contul 512 care indică împrumuturi pe termen

scurt, fapt care a și dus la apariția sumelor calculate pe actul de control.

Afirmă reclamantul că prin decizia menționată a fost emisă și aplicată

sancțiunea fiscală fără să fie constatată încălcarea printr-un act de control existent,

iar actul de control nr. 655877 din 17 august 2015, indicat în decizia contestată, nu

există.

Consideră că în cazul dat a fost încălcată procedura de emitere a deciziei

contestate, deoarece a fost emisă în lipsa actului de control ce ar demonstra

încălcarea fiscală, fapt ce duce la nulitatea deciziei.

Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 03 iunie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de SRL „Lidiea”, casată integral hotărârea primei instanțe și pronunțată o

nouă hotărâre prin care:

A fost respinsă acțiunea depusă de SRL „Lidiea” împotriva Inspectoratul

Fiscal de Stat Taraclia în capătul anulării pct. 10 a deciziei nr. 177 din

29 octombrie 2015 adoptată de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia și decizia nr. 8

din 14 ianuarie 2016 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, prin care s-a

respins cererea prealabilă depusă de SRL „Lidiea”, ca neîntemeiată.

A fost scos de pe rol capătul acțiunii depusă de SRL „Lidiea” împotriva

Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia privind anularea integrală a deciziei

Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia nr. 177 din 29 octombrie 2015 (cu excepția

pct. 10 din decizia nominalizată), din motiv că reclamantul nu a respectat

procedura prevăzută de lege, soluționarea prealabilă a pricinii pe cale

extrajudiciară.

La 13 decembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Lidiea” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Obiectează că instanța de apel nu s-a expus cu privire la actul de control

nr. 655877 din 17 august 2015.

3

Explică că decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 177 din

29 octombrie 2015 a fost emisă și aplicată sancțiunea fiscală fără să fie constatată

printr-un act de control existent.

Consideră că actul de control nr. 655877 din 17 august 2015 nu există.

Mai mult, Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia nici nu a mai întocmit un alt

act corect și legal care ar sta la baza emiterii deciziei nr. 177 din

29 octombrie 2015.

La 08 februarie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Inspectoratul Fiscal

de Stat pe raionul Taraclia a depus referință, prin care a solicitat de a considera

recursul declarat de către SRL „Lidiea” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 14 noiembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 222 vol. I)

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie 2016, în

termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acțiunea împotriva Inspectoratului

Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, cu ulterioarele concretizări, SRL „Lidiea” a

solicitat anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 177 din

29 octombrie 2015 și a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 8 din

14 ianuarie 2016.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o ca neîntemeiată.

Judecând apelul declarat de către SRL „Lidiea”, instanța de apel l-a admis, a

casat integral hotărârea Judecătoriei Taraclia din 03 iunie 2016 și a pronunțat o

nouă hotărâre prin care a respins acțiunea depusă de SRL „Lidiea” împotriva

Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia în capătul anulării pct. 10 a deciziei nr. 177

din 29 octombrie 2015 adoptată de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia și decizia

nr. 8 din 14 ianuarie 2016 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, prin care

s-a respins cererea prealabilă depusă de SRL „Lidiea”, ca neîntemeiată. A fost scos

de pe rol capătul acțiunii depusă de SRL „Lidiea” împotriva Inspectoratul Fiscal de

Stat Taraclia privind anularea integrală a deciziei Inspectoratul Fiscal de Stat

Taraclia nr. 177 din 29 octombrie 2015 (cu excepția pct. 10 din decizia

4

nominalizată), din motiv că reclamantul nu a respectat procedura prevăzută de

lege, soluționarea prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Instanța de recurs conchide, însă că o astfel de soluție a instanței de apel nu

poate fi menținută, fiind adoptată cu încălcarea normele de drept material și

procedural.

În susținerea opiniei enunțate, se vor reține prevederile art. 14 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ, potrivit cărora persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va

solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul

în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea menționată, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu

este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de

contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului

respectiv și repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiași articol,

acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în

cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră

vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin

respingerea cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea

pagubei cauzate.

Cu referire la prevederile enunțate, instanța de recurs reține că, înaintând

cererea de chemare în judecată la data de 05 februarie 2016, împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia, SRL „Lidiea” a solicitat anularea

deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 8 din 14 ianuarie 2016 pe

marginea contestației SRL „Lidiea” împotriva deciziei nr. 177 din

29 octombrie 2015 și anularea pct. 10 din decizia Inspectoratul Fiscal de Stat pe

raionul Taraclia nr. 177 din 29 octombrie 2015, cu privire la rezultatele controlului

efectuat la SRL „Lidiea”.

Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 08 februarie 2016, în conformitate

cu art. 168 alin. (4) CPC, cererea de chemare în judecată a fost pusă pe rol (f. d. 34

vol. I) și numită spre examinare în prima instanță.

Se mai constată că la data de 14 martie 2016, SRL „Lidiea” a depus o cerere

de concretizare a cerințelor sale, prin care a solicitat anularea integrală a deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 177 din 29 octombrie 2015 și a deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia nr. 8 din 14 ianuarie 2016 (f. d. 82-84

vol. I).

Instanța de recurs relevă că, într-adevăr, potrivit prevederilor art. 170

alin. (1) lit. a) CPC judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă

reclamantul nu a respectat procedura de soluționare prealabilă a pricinii pe calea

extrajudiciară, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de pricini sau de

contractul părților.

Iar reieșind din prevederile art. 267 lit. a) CPC, instanța judecătorească

5

scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat procedura,

prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de soluționare prealabilă a pricinii

pe cale extrajudiciară.

La caz, însă, se constată că, deși SRL „Lidiea” nu a respectat procedura

prealabilă și nu a contestat cu o cerere prealabilă decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat pe raionul Taraclia nr. 177 din 29 octombrie 2015, cu excepția pct. 10 din

decizie, prima instanță a acceptat cererea de concretizare a cerințelor depusă de

către SRL „Lidiea” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia

Taraclia cu privire la anularea integrală a deciziei menționate, a dispus efectuarea

mai multor acțiuni procedurale, fixând mai multe ședințe de judecată - pentru

22 aprilie 2016, 18 mai 2016, 03 iunie 2016 și a examinat fondul cauzei, în

volumul deplin, respingând integral cerințele înaintate de către SRL „Lidiea” ca

neîntemeiate (f. d. 88-89 vol. I, 104-105 vol. I, 135-139-149 vol. I, 152-154 vol. I).

Astfel fiind, în condițiile în care de către prima instanță a fost acceptată spre

examinare și soluționată în fond inclusiv și cererea de chemare în judecată depusă

de SRL „Lidiea” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Taraclia

Taraclia cu privire la anularea integrală a deciziei contestate în speță, scoaterea

cererii de pe rol de către instanța de apel în legătură cu nerespectarea procedurii

prealabile pe cale extrajudiciară, când toate termenele legale, stabilite pentru

îndeplinirea procedurii prealabile au fost deja scurse, va avea drept consecință o

posibilă îngrădire a accesului liber la justiție pentru reclamant, deoarece pe cale

judiciară o eventuală acțiune repetată ar putea fi respinsă ca tardivă.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reiterează și art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care

stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea pricinii „în mod echitabil”,

ceea ce implică inclusiv o procedură contradictorie și egalitatea armelor.

Respectarea principiului egalității armelor presupune că fiecare parte trebuie să

obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o

plaseze într-o situație net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât

între părți să se mențină un echilibru corect. Dreptul la o procedură contradictorie

implică dreptul unei părți în procesul civil de a lua cunoștință de observațiile sau

explicațiile date de cealaltă parte, precum și de a le discuta.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că instanța de apel a scos de

pe rol capătul de cerere privind anularea deciziei Inspectoratul Fiscal de Stat

Taraclia nr. 177 din 29 octombrie 2015 (cu excepția pct. 10 din decizia

nominalizată), din motiv că reclamantul nu a respectat procedura de soluționarea

prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, prin urmare nu a examinat și nu s-a

expus asupra fondului cerinței menționate, se impune casarea deciziei instanței de

apel, cu remiterea pricinii la o nouă judecare în instanța de apel.

Față de cele ce preced și întru evitarea încălcării elementelor inerente ale

garanțiilor procesuale instituite la art. 6 alin. (1) al Convenției, care reglementează

dreptul la un proces echitabil, se impune casarea deciziei Curții de Apel Cahul din

01 noiembrie 2016, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

6

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Lidiea”.

Se casează decizia Curții de Apel Cahul din 01 noiembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

„Lidiea” împotriva Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia cu privire la

anularea actelor administrative, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de

Apel Cahul, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

7