3ra-710/18 — contestarea actului administrativ

prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 3ra-710/18

(Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani)

instanța de apel: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lidia

Zambilovici,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Zambilovici

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018 prin care a

fost respins apelul declarat de Lidia Zambilovici și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 iunie 2017, prin care acțiunea a fost

respinsă ca tardivă,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2017, Lidia Zambilovici a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Direcției Administrare Fiscală Buiucani cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 13 ianuarie 2017, s-a adresat

către Direcția Administrare Fiscală Buiucani cu solicitarea de a-i fi anulat Avizul

de plată la impozitul pe avere pentru anul 2016 sub nr. 0000059275 din 09

decembrie 2016, de a revendica informația de la Dmitrii Agheev privind suma

stinsă în raport cu contractul de ipotecă nr. 4993 din 12 septembrie 2008, nr. 6229

din 12 decembrie 2008, nr. 30 din 13 ianuarie 2009, iar în rezultat a primit refuz,

pe care-1 consideră neîntemeiat, în temeiul art. 287/3 alin. (2) din Codul fiscal.

A solicitat reclamanta Lidia Zambilovici anularea Avizului de plată la

impozitul pe avere pentru anul 2016 sub nr. 0000059275 din 09 decembrie 2016.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 iunie 2017, a

fost respinsă cererea Lidiei Zambilovici privind conexarea întru-un singur proces a

cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Zambilovici

împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind contestarea actului administrativ cu

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Zambilovici

1

împotriva IFS pe mun. Chișinău, DAF Buiucani cu privire la contestarea actului

administrativ.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12

iunie 2017 a fost dispusă restituirea acțiunii depuse prin intermediul cancelariei,

deoarece această cerere nu este depusă în temeiul art.60 CPC, nu conține o

modificare a temeiului, sau obiectului acțiunii, o majorare sau reducere a

cuantumului pretențiilor din acțiune.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 12 iunie 2017

acțiunea depusă de Lidia Zambilovici împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind

anularea avizului de plată a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de

prescripție.

La 30 iunie 2017, Lidia Zambilovici a depus apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărârii privind admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2018 a fost respins

apelul declarat de către Lidia Zambilovici, a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 12 iunie 2017 și a fost anulată măsura de asigurare a

acțiunii aplicate prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2017.

La 06 iunie 2018, Lidia Zambilovici a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în

sensul formulat.

În motivarea recursului s-a invocat că nu este de acord cu decizia instanței

de apel, deoarece instanța de apel la emiterea deciziei nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și anume art. 17 alin. (1) lit.a) din Legea contenciosului

administrativ și greșit a ajuns la concluzia că cererea de chemare în judecată este

depusă tardiv.

Menționează că termenul de adresare în judecată a început să curgă de la

data primirii răspunsului la cererea prealabilă, adică de la 22 februarie 2017.

Astfel, consideră că termenul de prescripție de adresare în instanța de judecată a

expirat la 23 martie 2017, fapt ce dovedește că cererea de chemare în judecată

depusă la 17 martie 2017 a fost depusă în termenul prevăzut de art. 17 alin. (1) lit.

a) din Legea contenciosului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 14

februarie 2018 a fost expediată în adresa recurentei la 15 februarie 2018 (f.d.183),

însă lipsesc date (aviz de recepție) despre recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Lidia Zambilovici la 06

aprilie 2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 04 mai 2018, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de către Lidia Zambilovici, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

2

Intimatul Serviciul Fiscal de Stat la 25 mai 2018 a depus referință prin care a

solicitat declararea recursului Lidiei Zambilovici ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lidia Zambilovici nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a Il-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

3

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Lidia Zambilovici ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Lidia Zambilovici se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Victor Burduh

Iurie Bejenaru

4