3ra-878/19 — contestarea actului administrativ

3ra-878/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.3ra-878/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (V.Ciumac)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru)

Î N C H E I E R E

17 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Chiriac Dumitru, reprezentat

de avocatul Adrian Țurcanu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Chiriac Dumitru împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea deciziei,

împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respins apelul declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian

Țurcanu și a fost menținută hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani

c o n s t a t ă

La 13 septembrie 2017, Dumitru Chiriac a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat solicitând anularea deciziei nr. 118/559

din 27.06.2017.

În motivarea acțiunii a indicat că la 30 mai 2017 Serviciul Fiscal de Stat

mun. Chișinău a emis actul de control fiscal nr.3-562479 cu privire la corectitudinea

calculării, achitării impozitului pe venit și prezentării declarației persoanei fizice cu

privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală, anul 2016.

La 13 iunie 2017, nefiind de acord cu constatările din concluzii și propuneri,

reflectate în actul de control fiscal nr.3-562479 din 30 mai 2017 emis de Serviciul

Fiscal de Stat, reclamantul a depus dezacord, indicînd motivele de fapt și de drept

cu mențiunea de a încheia procedura inițiată.

A relatat că la 27 iunie 2017, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr.

118/559 în privința lui Chiriac Dumitru Ștefan, prin care s-a decis de a încasa la

buget suma de 604 361 de lei ca impozit pe venit pentru anul 2016; a aplica

majorări de întîrziere în sumă de 12 731 de lei; a aplica amendă în sumă de 604 361

de lei pentru eschivarea de la calculul și plata impozitului pe venit pentru anul 2016.

Suma de 604 361 de lei a fost calculată și reținută de către Serviciul Fiscal de

Stat ca impozit din venitul brut.

A susținut că, la 21 iulie 2017, Dumitru Chiriac a depus contestație la Serviciul

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău împotriva actului de control fiscal nr.3-562479 din

30 mai 2017, care a fost respinsă prin decizia nr.119 din 17 august 2017.

A declarat că în motivarea dezacordului cu decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 118/559 din 27 iunie 2017, făcând referire la prevederile art.14 Cod fiscal, care

reglementează noțiunea de obiect al impunerii fiscale, suma totală investită la

pariurile sportive Pari-Meci NV este de 3 357 300 de lei. Suma cîștigată este de 28

500 de lei. Faptul dat se confirmă prin extrasul din cont pentru anul 2016, eliberat

de ”Artosis” SRL care se obliga să asigure încasarea plăților către Pari-Match NV.

Sumele la pariurile sportive au fost investite pe contul 11 133 219 parvenite de pe

cod de sistem - 11 639 458, beneficiarul căruia este Chiriac Dumitru.

A menționat prevederile art.90/1 alin.(33) din Codul fiscal RM, actualizat la 01

iulie 2016 (Legea nr.138 din 17 iunie 2016. M.O. nr. 184-192 ), reiterând că suma

real cîștigată este de 28 500 de lei.

Iar, prevederile art.90/1 alineatul (4) din Codul fiscal, actualizat la 01 iulie 2016

(Legea nr.138 din 17 iunie 2016. MO nr. 184-192), coraborate cu prevederile

art.90/1 alin.(33) al aceluiași act normativ, indică că legea nu prevedea

obligativitatea depunerii declarației cu privire la impozitul pe venit în urma obținerii

cîștigurilor. Însuși din scrisorile Ministerului Finanțelor nr. 14/3-13/108 din 04

martie 2016 și nr. 14/3-13/438 din 08 noiembrie 2016, la care face referire Serviciul

Fiscal de Stat în decizia pe marginea contestației nr.119 din 17 august 2017, s-a

indicat precum că cîștigurile de jocurile de noroc acordate de organizatorul jocurilor

de noroc participanților (jucătorilor), constituie valoarea totală a cîștigului acordat.

A indicat reclamantul că Serviciul Fiscal de Stat în decizia pe marginea

contestației nr.119 din 17 august 2017, pag.2 verso, face referire la prevederile

art.182 alin.(2) din Codul fiscal. Or, reclamantul nu este persoană cu funcție de

răspundere. La caz, persoana cu funcție de răspundere în cazul dat este ,,Artosis”

SRL care s-a obligat să asigure încasarea plăților către Pari-Match NV.

Prin urmare, facând referire la prevederile art.20 lit.p1 din Codul fiscal, care

reglementează sursele de venit neimpozabile, a considerat reclamantul că venitul

obținut din pariurile sportive nu se supune impozitării. Or, dînsul nu a primit nici un

aviz și nici o cerere de la Serviciul Fiscal de Stat cu privire la achitarea impozitului

pe venit.

Prin hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău. sediul Rîșcani s-a

respins acțiunea ca fiind nefondată.

Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu și s-a menținut

hotărârea din 16 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că Chiriac Dumitru a respectat

procedura prealabilă, iar actul administrativ contestat, decizia Serviciului Fiscal de

Stat Direcția general administrare fiscal mun.Chișinău, nr.118/559 din 27 iunie

2017 nu este exceptat de la controlul legalității.

În conformitate cu prevederile art.8 alin.(2) Cod fiscal, contribuabilul este

obligat, printre altele, d) să prezinte informații veridice despre veniturile rezultate

din orice activitate de întreprinzător, precum și despre alte obiecte ale impunerii, e)

să achite la buget, la timp și integral, ținînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele

2

calculate ale impozitelor și taxelor, asigurînd exactitatea și veridicitatea dărilor de

seamă fiscale prezentate.

Conform art. 13 alin.(l) lit. b), (2) Cod fiscal, subiecți ai impunerii sunt

persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu desfășoară

activitate de întreprinzător și pe parcursul perioadei fiscale obțin venituri

impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova și din orice surse aflate în

afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova. Subiecții

impunerii sînt obligați să declare venitul brut obținut din toate sursele.

Conform art. 14 alin.(l) lit.c) Cod fiscal, obiect al impunerii îl constituie

venitul din investiții și financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova,

obținut de persoanele fizice rezidente cetățeni ai Republicii Moldova care nu

desfășoară activitate de întreprinzător.

Conform art.83 alin.(2) lit.a) Cod fiscal, sînt obligați să prezinte declarația cu

privire la impozitul pe venit persoanele fizice (cetățenii Republicii Moldova,

cetățenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăților și acționarii fondurilor de

investiții) care au obligații privind achitarea impozitului.

Totodată, potrivit art.87 alin.(l) - (3) Cod fiscal, contribuabilul care conform

art.83, este obligat să prezinte declarația cu privire la impozitul pe venit (fără

cererea suplimentară din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit

nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declarației (fără a ține cont de

prelungirea termenului). Modul, forma și locul achitării impozitului sînt

reglementate de Ministerul Finanțelor. În cazul primirii unui aviz sau cereri din

partea Serviciului Fiscal de Stat, suma impozitului, penalităților și amenzilor

aferente lui indicată în aviz sau cerere, urmează a fi plătită de către contribuabil în

termenul și modul general stabilit de prezentul cod și de actele normative adoptate

pentru executarea prezentului cod.

Instanța de apel a relatat că obligațiile fiscale sunt stabilite pe seama

contribuabililor prin lege, astfel încît, neexercitarea unei obligații legale, atrage

aplicarea sancțiunii prevăzute de lege.

La caz, instanța de apel a invocat că Chiriac Dumitru este subiect al impunerii

fiscale și are obligația de a depune declarație pe venit din sursele impozabile

conform legii.

Astfel, pentru anul 2016, Chiriac Dumitru nu a depus declarația pe venit

asupra surselor de venit impozabil și drept urmare, acesta nu a achitat impozitul pe

venit în mărime și modul prevăzut de lege, fapt care denotă o încălcare a legislației

fiscale de către ultimul.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, Chiriac Dumitru nu neagă faptul

nedepunerii declarației fiscale privind impozitul pe venit și ca urmare faptul al

neachitării impozitului. Or, prin prezenta acțiune, apelantul contestă faptul că

sumele impozitate, nu constituie sume obținute din activitatea jocurilor de noroc.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că veniturile obținute din pariurile

sportive se supun impozitării cu impozitul pe venit în mărimea stabilit de lege, iar

obligația depunerii declarației pe venit aparține celui care a obținut venitul.

Prin recursul depus la 21 mai 2019 Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul

Adrian Țurcanu a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

3

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia

să fie aplicată.

Examinând admisibilitatea recursului, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

După cum rezultă din speță litigiul a fost soluționat în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din data

de 10 februarie 2000.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul specializat în cauze de contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în conformitate cu

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform reglementărilor

anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art.195 Cod administrativ, procedura acțiunii în

contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.

Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu

excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul specializat în cauze de contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție denotă că

Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la proces copia deciziei

integrale la 26 martie 2019 (f.d.185), însă la materialele dosarului nu se regăsește

dovada recepționării acesteia.

Prin urmare, recursul declarat la 21 mai 2019 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate u art. 439 alin. (2, 3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

4

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2,3) și (4)

al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat

de avocatul Adrian Țurcanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

5

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, completul specializat în cauze de contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Chiriac Dumitru, reprezentat

de avocatul Adrian Țurcanu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2,3,4) al Codului de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230, 258 alin. (3) ale Codului administrativ

și art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, completul specializat în cauze de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Chiriac Dumitru, reprezentat de avocatul Adrian Țurcanu

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Mariana Pitic

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6