3ra-1381/18 — cu privire la anularea actului

Dosarul nr. 3ra-1381/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani –L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, A. Malîi, A. Pahopol

ÎNCHEIERE

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Serviciul Fiscal de

Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Macarie Chirica

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului ,

împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun. Chișinău, s-a menținut hotărârea din 15 noiembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 13 februarie 2017 Macarie Chirica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea avizelor de plată la

impozitul pe avere pentru anul 2016 nr. 0000058956 din 09 decembrie 2016 și nr.

0000064466 din 07 februarie 2017.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că la 09 decembrie 2016 pe

numele său de către Inspectoratul Fiscal de Stat sect. Rîșcani mun. Chișinău a fost

emis avizul de plată la impozitul pe avere pentru anul 2016 nr. 0000058956.

Nefiind deacord cu avizul dat, la 23 decembrie 2016 a depus contestație la

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, prin care a solicitat anularea avizului nr.

avizului de plată.

Reclamantul a menționat că la 07 februarie 2017 Inspectoratul Fiscal de Stat

sec. Rîșcani mun. Chișinău a emis avizul nr.0000064466 analogic celui din 09

decembrie 2016.

Analizând avizele în cauză în raport cu legea adoptată consideră că ele sunt

ilegale și urmează a fi anulate ca emise în baza unei legi ce contravine Constituției.

Mai mult ca atât, a mai indicat că avizele conțin date denaturate, care diferă de

1

datele cadastrului, or costul averii a trei bunuri imobile aflate în proprietatea sa nu

depășește suma de 1 500 000 lei, fapt confirmat prin certificatul eliberat de organul

cadastral.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Macarie Chirica. S-a anulat

avizul de plată la impozitul de avere pentru anul 2016 nr. 0000058956, întocmit la

09 decembrie 2016. (f.d. 74, 79-82)

Prin decizia din 20 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău al Serviciul

Fiscal de Stat, s-a menținut hotărârea din 15 noiembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 110,111-116)

La 06 iunie 2018 și 31 octombrie 2018 Serviciul Fiscal de Stat a declarat

recurs și recurs suplimentar împotriva deciziei din 20 martie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere ca

neîntemeiată a acțiunii. (f.d. 120-125,136-139)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat, că instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea și în acest sens a aplicat eronat normele de drept

material, ceea ce adus la soluționarea greșită a pricinii. Instanța de apel nu a luat în

considerație faptul că la momentul eliberării avizului de plată la impozitul pe avere

pentru anul 2016 - la 09 decembrie 2016, datele cu privire la evaluarea și suprafața

bunului imobil căsuța de vacanță din ÎP ,,Briz” au fost luate din registrul bunurilor

imobile existente la 01 noiembrie 2016: suprafața 149,30m2- valoarea estimată -

797 008 lei. Eroarea admisă de organul cadastral cu referire la suprafața și

valoarea bunului imobil din ÎI ,,Briz” nu constituie temei de anulare a avizului de

plată la impozitul pe avere pentru anul 2016. Astfel, prin admiterea acțiunii lui

Macarie Chirica, având ca temei eroarea organului cadastral, instanța a examinat

legalitate acțiunilor Agenției Servicii Publice și nu legalitatea acțiunilor autorității

fiscale.

La 18 octombrie 2018 Macarie Chirica a depus referință, solicitând ca cererea

de recurs declarată de Serviciul Fiscal de Stat să fie declarat inadmisibil. (f.d. 131-

134)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 20 martie 2018, expediată participanților la proces, prin intermediul oficiului

poștal la data de 31 mai 2018, confirmare privind recepționarea acesteia la

materialele dosarului lipsește. (f.d.112)

În aceste circumstanțe recursul și recursul suplimentar, declarate la 06 iunie

2018 și 31 octombrie 2018, se consideră depuse în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Serviciul Fiscal de Stat este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului

atestă, că Serviciul Fiscal de Stat a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul

în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat

2

circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste

argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța

de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Serviciul Fiscal de Stat, și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat inadmisibil.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a),

440, alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nicolae Craiu

Maria Ghervas

4