3ra-947/18 — recunoasterea ilegalitatii actiunilor prin nesolutionarea cererii in termen legal referitor la un drept recunoscut de lege

3ra-947/18 — recunoasterea ilegalitatii actiunilor prin nesolutionarea cererii in termen legal referitor la un drept recunoscut de lege (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 3ra-947/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud. N. Șova)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru)

ÎNCHEIERE

18 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală mun.Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Macovei

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 05 iunie 2017 Vladislav Macovei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat solicitând recunoașterea ca fiind ilegală

nesoluționarea în limita termenului prevăzut de lege (refuzul tacit) de către Serviciul

Fiscal de Stat a cererii scrise cu număr de intrare 171 din 05 aprilie 2017, obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a emite actul administrativ, decizia, prin care să fie

dispusă restituirea supraplății impozitului pe avere pentru anul 2016 în mărime de

12920, 18 lei.

În motivarea cererii, reclamantul a invocat că este proprietarul bunului imobil

cu număr cadastral xxxxx, constituit din casa de locuit individuala amplasata pe str.

xxxxx, înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 21 ianuarie 2013. La 13

decembrie 2016 a recepționat prin intermediul poștei, avizul de plata al impozitului

pe avere pentru anul 2016 cu nr. xxxxx din 30 noiembrie 2016, în cuantum de

12920,18 lei. Din conținutul acestui aviz a aflat ca la adresa Inspectoratului Fiscal

de Stat mun. Chișinău, sect. Buiucani, de către Oficiul cadastral Teritorial Chișinău

au fost prezentate informații în scopul determinării bazei impozabile a bunului

imobil. Conform acestor informații, valoarea în scop de impozitare a bunului imobil

cu număr cadastral xxxxx, ar fi fost estimata de către Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău în mărime de 1615022,00 de lei, iar suprafața bunului imobil ar fi de 200,00

mp.

Reclamantul a menționat că din momentul înregistrării bunului imobil cu

număr cadastral xxxxx, în Registrul bunurilor imobile, adică din 21 ianuarie 2013 și

până la 26 ianuarie 2017, Oficiul cadastral Teritorial Chișinău nu a transmis nici prin

postă, nici prin alta modalitate, o notificare/informație privind valoarea estimată în

scop de impozitare a casei individuale de locuit. Or, conform art. 26 al Legii nr. 989

din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare, rezultatele evaluării efectuate

1

în scopul impozitării se aduc la cunoștință proprietarilor bunurilor imobile de către

organele cadastrale teritoriale, iar în cazul dezacordului cu mărimea valorii estimate

a obiectului, proprietarul acestuia este în drept să-și expună obiecțiile față de organul

cadastral teritorial în termen de o lună de la data primirii notificării respective. În

acest sens, a indicat și prevederile pct. 43 din Regulamentul cu privire la evaluarea

bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303

din 24 noiembrie 2004, conform cărora Oficiile Cadastrale Teritoriale, cu sprijinul

autorităților administrației publice locale vor asigura transmiterea notificărilor

proprietarilor pe adresa amplasării bunului imobil.

Reclamantul a precizat că nefiind de acord cu informațiile și cifrele indicate în

avizul de plată al impozitului pe avere pentru anul 2016, depistând anumite

neconcordanțe și chiar erori, a formulat o cerere scrisă către Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău, prin care a solicitat eliberarea extrasului din Registrul bunurilor

imobile și a certificatelor privind valoarea bunului imobil în scopul impozitării.

Totodată, a solicitat reprezentanților Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău

corectarea greșelilor și erorilor din Registrul bunurilor imobile, exprimându-și

dezacordul cu informațiile și datele din Registrul bunurilor imobile înscrise și

prezentate în scopul determinării bazei impozabile a casei individuale de locuit.

Termenul de plată al impozitului pe avere pe anul 2016 era până la data de 25

decembrie 2016, însă deoarece Oficiul cadastral Teritorial Chișinău nu-i prezentase

un răspuns în scris la solicitările sale, a fost impus de a achita la 27 decembrie 2016

integral cuantumul impozitului pe avere pentru anul 2016, pentru bunul imobil cu

număr cadastral xxxxx în mărime de 12920,18 lei, conform ordinului de încasare a

numerarului nr. xxxxx din 27 decembrie 2016. Prin faptul că Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău a prezentat informații eronate și greșite către Inspectoratul Fiscal

de Stat mun. Chișinău privind valoarea bunului imobil în scopul impozitării, i-au

fost lezate drepturile și interesele sale recunoscute de lege. Or, acest fapt a dus la

calcularea și, în consecință, înaintarea spre plată în mod greșit (prin eroare) a

impozitului pe avere pentru anul 2016.

Reclamantul a indicat că la 30 decembrie 2016 a depus personal la adresa

Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău o cerere prealabilă în scris cu număr de

intrare M-478/16, prin care a solicitat corectarea erorilor și greșelilor admise în

Registrul bunurilor imobile. Prin răspunsul nr. M-478/16/01-09/125/17 din 30

ianuarie 2017 al Oficiului cadastral Teritorial Chișinău, i s-a comunicat că în

rezultatul examinării cererii sale prealabile a fost efectuată o recalculare cu titlu de

reevaluare specială a valorii casei sale individuale de locuit, conform pct. 9 al

Regulamentului cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării,

aprobata prin Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie 2004, fiind efectuate

modificări în programul automatizat elaborat pentru estimarea valorii în scopul

impozitării, valoarea bunului imobil fiind recalculata, iar datele privind modificarea

valorii au fost transmise organelor fiscale. Odată cu această scrisoare informativă a

primit pentru prima dată o notificare/informație privind valoarea estimată a bunului

imobil cu număr cadastral xxxxxx, casa individuală de locuit în valoare de

1380361,00 de lei. În scopul precizării datei calendaristice de punere în aplicare a

rezultatelor reevaluării speciale a bunului imobil în scop de impozitare, a adresat

Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău o cerere în scris, prin care a solicitat

tălmăcirea actelor respective și drept răspuns la solicitările sale, i-a fost eliberat din

2

Registrul bunurilor imobile un certificat cu nr. xxxxx privind valoarea bunului

imobil în scopul impozitării din 10 martie 2017 și i s-a explicat că valoarea estimată

în scopul impozitării a bunului imobil este de 1380361,00 de lei și se aplică din

momentul înregistrării bunului imobil în Registrul bunurilor imobile, adică din 21

ianuarie 2013. Data ultimei și unicei evaluări a bunurilor imobile, efectuate în scop

de impozitare în Republica Moldova este de 01 iunie 2005. Casa sa individuală de

locuit cu număr cadastral xxxxx, amplasată pe str. xxxxx, ca și bun imobil a fost

formată și inclusă în categoria de bunuri imobile impozabile, după finalizarea

evaluării din 01 iunie 2005, fiind înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 21

ianuarie 2013. Conform certificatului privind valoarea bunului imobil în scopul

impozitării nr. xxxxx din 10 martie 2017, bunul imobil cu număr cadastral xxxxxx

are o valoare de 1380361,00 de lei, data ultimei estimări fiind indicată, 01 iunie

bunurilor imobile in scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303

din 24 noiembrie 2004, reevaluarea specială va respecta principiile ce au stat la baza

ultimei evaluări sau reevaluări. Data reevaluării speciale va corespunde cu data

ultimei evaluări sau reevaluări ale categoriei de bunuri imobile la care se referă

obiectul evaluării. Conform dispozițiilor art. 2873 alin.(3), (4) Cod fiscal, nu

constituie obiect al impunerii bunurile imobiliare, inclusiv cotele-părți, aflate în

posesia persoanei, a căror valoare totala nu depășește 1,5 milioane de lei și suprafața

nu depășește 120 mp, precum și baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie

valoarea estimată a acestor bunuri, apreciată de către organele cadastrale teritoriale.

Astfel, luând în considerare conținutul și sensul interpretativ al acestor norme de

drept, inclusiv și faptul că bunul imobil în cauză începând cu 21 ianuarie 2013 și

până în prezent, nu constituie obiect al impozitului pe avere, conform Titlului IV1

din Codul fiscal, s-a adresat personal la Direcția Deservire Fiscala Buiucani cu

solicitarea restituirii sumei de 12920,18 lei, supraplata achitată la impozitul pe avere

pentru anul 2016. Inițial reprezentanții direcției au declarat că nu cunosc cum să

gestioneze această situație și l-au redirecționat la sediul Direcției Generale

Administrare Fiscale municipiul Chișinău al Serviciului Fiscal de Stat, care la rândul

lor l-au redirecționat iarăși la Direcția Deservire Fiscala Buiucani. Revenind, în

nenumărate rânduri i s-a promis că cererea sa va fi soluționată, însă de fiecare dată

la solicitarea informațiilor referitor la etapa/stadiul soluționării cererii sale, primea

răspunsuri formale, evazive, cererea rămânând a fi nesoluționată în continuare.

Reclamantul a afirmat că la 05 aprilie 2017 a depus în adresa Direcției

Deservire Fiscală Buiucani a Serviciului Fiscal de Stat o cerere cu caracter prealabil,

prin care a solicitat restituirea sumei de 12920,18 lei, plătită anterior ca supraplată a

impozitului pe avere pentru anul 2016. La 05 mai 2017, la expirarea termenului de

30 de zile calendaristice din ziua depunerii cererii sale prealabile, Direcția Deservire

Fiscala Buiucani nu i-a prezentat un răspuns nici în scris, nici verbal și nici prin altă

modalitate de comunicare accesibilă, referitor la soluționarea cererii prealabile. Prin

faptul că Direcția Deservire Fiscala Buiucani nu a soluționat în limita termenului

prevăzut de lege, cererea sa, exprimând de fapt un refuz tacit, neîntemeiat și ilegal,

de a i se restitui supraplata impozitului pe avere pentru anul 2016, în mărime de

12920,18 lei, s-a comis o ilegalitate. A invocat reclamantul lezarea drepturilor și

intereselor prevăzute de legislația în vigoare a Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 05 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

3

s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Macovei și s-

au recunoscut ca fiind ilegale inacțiunile Serviciului Fiscal de Stat de nesoluționare

în termenul legal a cererii nr. 171 din 05 aprilie 2017 depuse de Vladislav Macovei

referitor la restituirea sumei supraplății impozitului pe avere pentru anul 2016 în

mărime de 12920, 18 lei; s-a obligat Serviciul Fiscal de Stat să emită actul

administrativ în conformitate cu prevederile art. 175, 176 Cod fiscal RM privind

dispunerea restituirii în beneficiul lui Vladislav Macovei a sumei supraplății

impozitului pe avere pentru anul 2016 în mărime de 12920, 18 lei.

Prin decizia din 06 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

din 05 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut că la caz este cert stabilit

că data ultimei evaluări a bunurilor imobile, efectuate în scop de impozitare în

Republica Moldova este 01 iunie 2005, iar casa lui Vladislav Macovei cu număr

cadastral xxxxx din xxxxx, ca și bun imobil a fost formată și inclusă în categoria

bunurilor imobile impozabile după finalizarea evaluării din 01 iunie 2005, fiind

înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 21 ianuarie 2013.

Totodată, a stabilit că în baza certificatului privind valoarea bunului imobil în

scopul impozitării nr. xxxxx din 10 martie 2017, bunul imobil cu număr cadastral

xxxxx are o valoare estimată la 1380361, 00 de lei, data ultimei estimări fiind

indicată 01 iunie 2005.

Instanța de apel a relevat că conform art. 2873 Codul fiscal, nu constituie obiect

al impunerii bunurile imobiliare, inclusiv cotele-părți, aflate în posesia persoanei, a

căror valoare nu depășește 1,5 milioane lei și suprafața nu depășește 120 mp. Baza

impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri,

apreciată de către organele cadastrale teritoriale.

Astfel, deoarece bunul imobil, casa de locuit individuală cu număr cadastral

xxxxx din xxxxx, începând cu 21 ianuarie 2013 și până în prezent, nu constituie

obiect al impozitului pe avere, conform Titlului IV Cod Fiscal, Vladislav Macovei

s-a adresat cu cerere de restituire a sumei de 12920, 18 lei, plătită anterior ca

supraplată a impozitului pe avere pentru anul 2016.

Conform art. 176 alin. (1) Cod fiscal, cu excepția cazurilor când legislația

fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus și a sumei care, conform

legislației fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului se face în modul și în

termenele stabilite la art.175 numai dacă acesta nu are restanțe. Termenul specificat

la art.175 se suspendă în cazul în care contribuabilul care solicită restituirea sumei

plătite în plus și a sumei care, conform legislației, urmează a fi restituită este învinuit

de săvârșirea unei infracțiuni prin intermediul tranzacțiilor economice care a condus

la apariția dreptului la restituirea sumelor impozitelor și/sau taxelor și față de el a

fost pornită urmărirea penală până la încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub

urmărire penală, pronunțarea unei sentințe de achitare definitive sau a unei sentințe

definitive de încetare a procesului penal față de contribuabilul respectiv.

La 29 mai 2018 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală

mun.Chișinău, a declarat recurs împotriva deciziei din 06 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă

de Vladislav Macovei.

4

În motivarea recursului s-a invocat că atât instanța de fond, cât și instanța de

apel nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cazului. La fel, au aplicat eronat norma de drept material și nu

au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 06 martie 2018, iar Serviciul Fiscal

de Stat, Direcția generală administrare fiscală mun.Chișinău, a declarat recurs la 29

mai 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia contestată a fost expediată participanților

la proces la 12 aprilie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d. 91) și a fost

recepționată de către recurent al 26 aprilie 2018, conform ștampilei de intrare

(f.d.101). Astfel, recursul se consideră a fi declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală mun.Chișinău, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția generală administrare fiscală mun.Chișinău, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

5

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția generală

administrare fiscală mun.Chișinău.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

generală administrare fiscală mun.Chișinău împotriva deciziei din 06 martie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6