3ra-1408/16 — anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1408/16

Judecător: C. Vîrlan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Traciuc, M. Anton, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Krapivka & Co”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Krapivka & Co” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău privind contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Krapivka & Co” și a

fost menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 iulie 2015,

c o n s t a t ă

La 13 august 2013, SRL „Krapivka & Co” s-a adresat către Inspectoratul Fiscal

de Stat pe mun. Chișinău privind anularea actului administrativ, solicitând instanței

de judecată: admiterea cererii de chemare în judecată; recunoașterea ilegalității și

anularea integrală a deciziei nr. 2261/3/10 din 11.06.2013, deciziei nr. 546 din

18.07.2013 și actului de control nr.1-612623 din 18.05.2013, emise de Direcția

Generală Control Fiscal al IFS mun. Chișinău și Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău ca fiind neîntemeiate și ilegale.

In motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 18 mai 2013,

Inspectorii Direcției Generale Control Fiscal al Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău, au efectuat în mod ilegal control fiscal la întreprindere, finalizat cu actul

nr.1-612623 din 18.05.2013, care conține date false privind încălcarea legislației

fiscale de către compania SRL „Krapivka & Co”. Cu conținutul Actului în cauză,

reclamantul SRL „Krapivka & Co” nu a luat cunoștință despre care fapt atestă lipsa

semnăturii reprezentantului reclamantului pe actul administrativ specificat, însă ca

urmare a fost expediat prin intermediul poștal, fiind recepționat de reclamant pe data

de 11.06.2013.

Mai indică că, la 14.06.2013, compania SRL „Krapivka & Co” a depus la

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău contestație împotriva acțiunilor ilegale a

inspectorilor fiscali, înregistrată sub nr. 7, nr. de intrare 1087-AU. Răspuns la

contestația depusă n-a urmat.

Nefiind de acord cu actul de control nr. 1-612623 din 18.05.2013, la data de

20.06.2013, compania SRL „Krapivka & Co” a contestat actul de control, iar la

17.07.2013 compania SRL „Krapivka & Co” a depus la Inspectoratul Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău contestație suplimentară.

Pe data de 26.07.2013, compania SRL „Krapivka & Co” a luat cunoștință cu

decizia nr. 546 din 18 iulie 2013 privind sancționarea cu 10 000 iei conform art. 254

alin. (2) din Codul Fiscal și 10 000 lei conform art. 253 alin. (1) din Codul Fiscal.

Menționează reclamantul că, nu este de acord cu cele menționate în decizia

contestată, deoarece la întreprindere se utilizează mașina de casă și control cu

memorie fiscală și au fost prezentate documentele cerute, dar care nu doreau să le

observe inspectorii Direcției Generale Control Fiscal al IFS mun. Chișinău, având cu

totul alt scop decât controlul de fapt.

Prin explicațiile suplimentare reclamantul a indicat că, prezentarea

documentelor necesare nu a fost posibilă datorită faptului că localul cafenelei supus

controlului, situat pe adresa mun. Chișinău, str. Uzinelor 21/5 reprezintă doar un

segment de producție al societății. Baza documentară, documentele cu caracter

financiar-contabil, precum și documentele fiscale ale societății se păstrează în oficiul

SRL „Krapivka & Co”, situat pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 64, of.

102.

Mai mult decât atât, ziua calendaristică de desfășurare a controlului (18 mai

2013) a fost sâmbătă, zi în care oficiul, unde se păstrează documentele societății, era

închis, sigilat și cu sistemul de alarmă setat.

Directorul societății, doamna Plohotniuc M., în ziua de 18.05.2013, a propus

angajaților organului fiscal care au desfășurat activitatea de control, să li se prezinte

documentele solicitate pentru control într-un termen rezonabil stabilit de către

aceștia, dar propunerea nu a fost luată în considerare. Totodată, angajații

Inspectoratului Fiscal de Stat, care au format ulterior actul de control, s-au prezentat

la locul desfășurării activității de control, în civil, fără a purta uniforme și fără a

prezenta legitimația inspectorului fiscal. De asemenea, angajații organului fiscal la

începutul acțiunii de control nu au prezentat nici o decizie a conducerii organului

fiscal privind desfășurarea controlului fiscal.

In conformitate cu prevederile art. 132 alin. (6) Cod Fiscal, funcționarul fiscal

își exercită atribuțiile privind controlul fiscal la fața locului în baza unei decizii

emise de conducerea organului fiscal.

In conformitate cu prevederile alin. (2) art. 216 din Codul Fiscal, controlul

fiscal la fața locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a

conducerii organului care exercită controlul.

Astfel, decizia conducerii referitor la controlul fiscal reprezintă un document de

certificare a inspectorilor fiscali și a caracterului oficial al acțiunilor acestora.

Indică reclamantul că, având în vedere faptul că ziua calendaristică în care a

fost efectuată inspecția (18 mai 2013) a fost o zi de sâmbătă, care este considerată a

fi zi liberă, conducerea organului fiscal în mod obiectiv nu a putut fi în măsură să ia

o decizie cu privire la ziua desfășurării inspecției într-o zi liberă.

Lipsa unei decizii cu privire la desfășurarea controlului fiscal înseamnă că

angajații organului fiscal la momentul controlului nu dețineau documente oficiale,

emise de către conducerea organului fiscal pentru a desfășura activitățile de control

la SRL „Krapivka & Co”.

Astfel, controlul nu a fost efectuat în timpul executării atribuțiilor de serviciu,

fără o decizie oficială, cu încălcarea gravă a cerințelor procedurale pentru

desfășurarea unui control fiscal, prevăzute în alin. (2) art. 216 din Codul Fiscal și

rezultatele acestuia nu pot atrage după sine consecințe juridice pentru SRL

„Krapivka & Co”.

Cu deciziile nr.2261/3/10 din 11.06.2013 și nr.546 din 18.07.2013, reclamantul

SRL „Krapivka & Co” nu este de acord, le consideră neîntemeiate și ilegale,

deoarece au fost emise în contradicție cu prevederile normelor dreptului material și

procesual.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 august 2013, a fost

suspendată executarea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău nr.

2261/10 din 11.06.2013 și 546 din 18.07.2013.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 noiembrie 2013,

cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Krapivka & Co” împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău privind contestarea actului

administrativ, a fost strămutată spre judecare la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 iulie 2015, a fost

respinsă ca fiind nefondată, acțiunea inițiată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Krapivka & Co” împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău privind contestarea actului

administrativ. Au fost anulate măsurile de asigurare a acțiunii luate în baza încheierii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 august 2013.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2016, a fost respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Krapivka & Co” și a fost menținută

hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 23 iulie 2015.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 iulie 2016, în termenul prevăzut

de lege, SRL „Krapivka & Co” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărîri de admitere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe

parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atît

instanța de apel cît și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, pricina fiind

examinată în mod superficial fără a fi evaluate just toate motivele și probele

prezentate.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar

alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau

ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Krapivka & Co” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenta nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate,

ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a

actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate

în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de SRL „Krapivka & Co” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Krapivka & Co” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Ion Druță