2r-499/15 — Declararea informaţiei răspîndite ca fiind falsă

Curtea de Apel Comrat Dosarul nr. 2r-499/15 Judecători: A.Curdov, E.Dimina, A.Bostan Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Vlah Serghei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vlah Serghei împotriva AO „Eni Gagauziya”, intervenient accesoriu Cazanji Feodor privind recunoaşterea informaţiei răspîndite ca fiind falsă şi defăimătoare, obligarea dezminţirii informaţiilor răspîndite şi repararea prejudiciului moral şi a cheltuielior de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Comrat din 21 aprilie 2015, prin a fost respinsă cererea de repunere în termen şi restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La 14.01.2013, Vlah Serghei s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva AO „Eni Gagauziya”, intervenient accesoriu Cazanji Feodor privind recunoaşterea informaţiei răspîndite ca fiind falsă şi defăimătoare, obligarea dezminţirii informaţiilor răspîndite şi repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei şi a cheltuielior de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 23 decembrie 2014, cererea de chemare în judecată a lui Vlah Serghei împotriva AO „Eni Gagauziya”, intervenient accesoriu Cazanji Feodor privind recunoaşterea informaţiei răspîndite ca fiind falsă şi defăimătoare, obligarea dezminţirii informaţiilor răspîndite şi repararea prejudiciului moral şi a cheltuielior de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată. La 26.01.2015, Vlah Serghei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Comrat din 23 decembrie 2014 cu adoptarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Totodată, printr-o cerere separată înaintată la 21.04.2015, apelantul a solicitat repunerea cererii de apel în termen, invocînd că a aflat despre emiterea hotărîrii doar la 30.12.2014, cînd a recepţionat dispozitivul prin poştă.

Prin încheierea Curţii de Apel Comrat din 21 aprilie 2015, cererea de repunere în termen a fost respinsă, iar cererea de apel a fost restituită apelantului Vlah Serghei ca fiind depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelantul a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate. 1 Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 06.05.2015, Vlah Serghei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Comrat din 21 aprilie 2015 şi repunerea în termen a apelului.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că a depus apelul tardiv din motivul acţiunilor instanţei de fond, care a nu a comunicat în modul corespunzător atît lui cît şi reprezentantului său despre data şedinţei, motiv din care la adoptarea hotărîrii nu au fost prezenţi, aflînd doar la 30.12.2014 despre emiterea ei prin intermediul poştei. Consideră recurentul că anume din 30.12.2014 începe să curgă pentru el termenul de declarare a apelului Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor referitoare la termenul de declarare a apelului – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului Vlah Serghei, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen nu sunt întemeiate. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare temeinicia omiterii termenului de atac cu apel. Or, invocarea de către recurentul- apelant că nu a depus apel din motiv că la adoptarea hotărîrii nu a fost prezent, aflînd doar la 30.12.2014 despre emiterea ei prin intermediul poştei, nu poate fi reţinut ca motiv întemeiat.

2 Mai mult ca atît, neprezenţa în şedinţa de judecată la adoptarea hotărîrii, nu întrerupe curgerea acestui termen. Astfel, după cum atestă actele cauzei, hotărîrea Judecătoriei Comrat a fost emisă la 23.12.2014, dispozituvul fiind recepţionat de Vlah Serghei la 30.12.2014. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul constată că termenul de atac cu apel de 30 zile a început să curgă la 24.12.2014, iar ultima zi a acestui termen a fost data de 22.01.2015.

Cererea de apel a fost depusă la data de 26.01.2015 (f.d. 188), adică după expirarea termenului de 30 zile. În acest sens, instanţa de apel corect a respins argumentele apelantului privind repunerea în termen a cererii de apel, deoarece dispozitivul hotărîrii i-a fost adus la cunoştinţă în conformitate cu prevederile art. 236 alin. (4) CPC, iar legea imperativ stabileşte că termenul de atac este de 30 zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii şi nu de la data recepţionării acestuia, aşa cum insistă recurentul.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Vlah Serghei nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DECIDE: Se respinge recursul declarat de Vlah Serghei. Se menţine încheierea Curţii de Apel Comrat din 21 aprilie 2015, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Vlah Serghei împotriva AO „Eni Gagauziya”, intervenient accesoriu Cazanji Feodor privind recunoaşterea informaţiei răspîndite ca fiind falsă şi defăimătoare, obligarea dezminţirii informaţiilor răspîndite şi repararea prejudiciului moral şi a cheltuielior de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Iuliana Oprea 4