Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
2ra-2851/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
15 octombrie 2014
Părțile
Lipovoi Serghei vs Ministerul Justitiei RM
Pe scurt
Dreptul la repararea prejudiciului material si moral

2ra-2851/14 — Compensarea prejudiciului moral cauzat

prima instanţă : V. Derevenco dosarul 2ra-2851/14 instanţa de apel: A. Curdov, E. Lazareva, E. Dimina DECIZIE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Galina Stratulat, Iurie Bejenaru Elena Covalenco și Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lipovoi Serghei către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, privind repararea prejudiciului moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, prin care a fost admis parţial apelul declarat de către Lipovoi Serghei, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, în rest pretenţiile au fost respinse, c o n s t a t ă: La 09 iulie 2013, Lipovoi Serghei a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, privind repararea prejudiciului moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală.

În motivarea acţiunii reclamantul Lipovoi Serghei a indicat că la 01 iulie 2010 în privinţa acestuia a fost pornită urmărirea penală în baza elementelor constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod Penal(cauza penală nr. 2010190254). Mai indică reclamantul Lipovoi Serghei că prin ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit din 13 iulie 2010, acesta a fost bănuit în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod Penal. Ulterior, la 12 octombrie 2010, prin ordonanţa procurorului a fost încetată urmărirea penală pe cauza penală susmenţionată în baza temeiului prevăzut de art. 275 lit. a) Cod de procedură penală, şi anume că nu există faptul infracţiunii.

Reclamantul Lipovoi Serghei invocînd prevederile art. 1398, 1405 şi 1422 Cod civil, indică că prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial, precum şi în lipsa vinovăţiei autorului faptei ilicite în cazul în care prejudiciul este cauzat prin atragere ilegală la răspundere penală. Invocă reclamantul Lipovoi Serghei că în urma începerii şi efectuării ilegale a urmăririi penale în privinţa acestuia, precum şi atragerii la răspundere penală, i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice considerabile şi totodată i-a fost cauzat un prejudiciu moral esenţial.

Mai invocă reclamantul Lipovoi Serghei că acţiunile ilegale ale organului de urmările penală şi a procuraturii au rămas nepedepsite, acestea au influenţat asupra bunului nume a reclamantului, stimei şi reputaţiei sale, astfel că ca rezultat al pornirii şi efectuării urmăririi penale acestuia i-a fost diminuată aprecierea publică a calităţilor lui personale ca cetăţean şi ca membru al societăţii. Reclamantul Lipovoi Serghei solicită repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei în calitate de compensaţie ca rezultat al acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală şi a procuraturii. Prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Lipovoi Serghei către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi a fost încasat de la Lipovoi Serghei în bugetul de stat suma de 300 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, a fost admis parţial apelul declarat de către Lipovoi Serghei, casată hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial şi s-a dispus să fie încasat din bugetul statului Republicii Moldova în beneficiul lui Lipovoi Serghei, suma de 3000 lei în calitate de reparare a prejudiciului moral, în rest pretenţiile au fost respinse. La 23 iunie 2014, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi în principal casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013, iar în subsidiar modificarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul moral.

În motivarea cererii de recurs recurentul Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova a indicat că decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 este ilegală şi neîntemeiată deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural, precum şi cu aprecierea arbitrară a probelor administrate. La 18 septembrie 2014, Lipovoi Serghei a depus referinţă la recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi casarea parţială a hotărîrii primei instanţe, în partea încasării de la Lipovoi Serghei în bugetul de stat a sumei de 300 lei cu titlu de taxă de stat, în rest hotărîrea primei instanţe urmează a fi menţinută, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Din materialele dosarului rezultă că Lipovoi Serghei a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală. Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa de judecată a concluzionat că din probele cercetate nu s-a stabilit faptul acţiunilor ilicite din partea organelor de urmărire penală în privinţa lui Lipovoi Serghei, precum şi faptul că pe tot parcursul urmăririi penale nu au fost aplicate careva măsuri preventive faţă de Lipovoi Serghei, respectiv prima instanţă a reţinut că Lipovoi Serghei nu a fost atras la răspundere penală ilegal.

La fel, prima instanţă cercetînd probele prezentate de către reclamantul Lipovoi Serghei a reţinut că nu se poate face o concluzie cu privire la aplicarea suferinţelor fizice şi psihice în privinţa acestuia din partea organului de urmărire penală, deoarece toate acţiunile efectuate de către organul de urmărire penală au fost efectuate în cadrul şi limitele termenelor prevăzute de legislaţia în vigoare. Fiind învestită cu judecare apelului declarat de către Lipovoi Serghei, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei apelului, admiţînd parţial apelul acestuia, casînd hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013 şi emiţînd o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial, în rest pretenţiile au fost respinse.

Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa de apel a reţinut că, faptul atragerii ilegale la răspundere penală a reclamantului Lipovoi Serghei se confirmă prin ordonanţa privind încetarea urmării penale din 12 octombrie 2010 în privinţa lui Lipovoi Serghei, prin care sa încetat urmărirea penală pentru lipsa în acţiunile acestuia a elementelor constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 90 alin. (1) Cod Penal.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie analizînd legalitatea şi temeinicia hotărîrilor judecătoreşti prin prisma materialelor dosarului şi normelor de drept material aplicabile raportului juridic litigios, consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova este întemeiat, decizia instanţei de apel este neîntemeiată, iar hotărîrea primei instanţe este legală în partea respingerii cererii de chemare în judecată depuse de Lipovoi Serghei către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, astfel Colegiul ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel, precum şi a casa parţial hotărîrea primei instanţe, din următoarele considerente.

Din materialele cauzei rezultă că, la 01 iulie 2010 a fost emisă ordonanţa de pornire a urmării penale în privinţa lui Lipovoi Serghei, conform elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.190 alin. (2) lit. c) Cod Penal(f.d. 5). La 13 iulie 2010, a fost emisă ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit, prin care s-a dispus recunoaşterea lui Lipovoi Serghei în calitate de bănuit în cauza penală nr. 2010190254 pornită în baza elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod Penal(f.d. 6). La 12 octombrie 2010, prin ordonanţa emisă de procurorul Procuraturii mun. Comrat s-a dispus încetarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2010190254 în temeiul art. 275 pct. (1), deoarece nu există faptul infracţiunii.

Conform dispoziţiilor art. 2 al Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, prin acţiuni ilicite, în sensul prezentei legi, se defineşte acţiunile sau inacţiunile organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Instanţa de recurs remarcă că legislaţia în vigoare prevede limitativ cazurile şi condiţiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de organele de urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti.

Prevederile art.3 al legii nominalizate, stipulează că este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Conform prevederilor art.6 al aceleiaşi legi, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art.313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind declararea nulităţii actelor sau acţiunilor organului de urmărire penală sau organului care exercită activitate specială de investigaţie. Instanţa de recurs remarcă că prevederile art. 6 al legii nominalizate urmează a fi aplicate în coraborare cu prevederile art. 3 din aceiaşi lege.

Pretenţiile lui Lipovoi Serghei nu se încadrează în nici unul din cazurile enumerate şi sunt lipsite de suport juridic. Prin urmare, deşi în privinţa lui Lipovoi Serghei a fost încetată urmărirea penală, nu au fost constatate careva încălcări din partea organului de urmărire penală, iar acţiunile de urmărire penală efectuate nu pot fi considerate ca ilegale numai datorită faptului că a fost încetată urmărirea penală. Conform prevederilor art. 28 şi 252 Cod de procedură penală, procurorul, organul de urmărire penală au obligaţia, în limetele competenţei lor de a porni urmărirea penală în cazul în care există o bănuială rezonabilă că a fost săvîrşită o infracţiune sau în cazul în care au fost sesizaţi despre săvîrşirea unei infracţiuni, de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate, iar urmărirea penală are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, identificarea făptuitorului.

Aceste acte sunt nişte procedee legate de desfăşurarea normală a urmăririi penale, măsuri procesuale prevăzute de lege, care nu au ca scop provocarea prejudiciului moral, ci dimpotrivă acţiunile acestora sunt îndreptate spre depistarea şi combaterea infracţiunilor. În sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare condiţii speciale şi anume: fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale.

Aici prezintă relevanţă şi prevederile art. 313 Cod de procedură penală, care reglementează expres dreptul bănuitului, învinuitului, apărătorului, părţii vătămate, altor participanţi la proces sau altor persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de organul de urmărire penală, sau alte organe care exercită activitate specială de investigaţii, de a contesta acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii. La materialele cauzei nu a fost prezentată nici o hotărîre judecătorească prin care instanţa ar obliga procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau să declare nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate.

Prin urmare, reieşind din constatările enunţate, instanţa de recurs reţine drept ilegală decizia instanţei de apel, deoarece a fost emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept material citate supra, iar hotărîrea primei instanţe în partea respingerii acţiunii înaintate de Lipovoi Serghei, instanţa de recurs consideră că este una legală şi întemeiată, deoarece în speţă nu au fost constatate temeiurile prevăzute la art. 6 al Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, care ar acorda dreptul lui Lipovoi Serghei la repararea prejudiciului conform prezentei legi.

Referitor la încasarea de la Lipovoi Serghei a sumei de 300 lei cu titlu de taxă de stat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră prima instanţă ilegal şi neîntemeiat a ajuns la această concluzie, din următoarele considerente. Conform art. 85 alin. (1) lit. l) Cod de procedură civilă, de taxă de stat pentru judecarea pricinilor civile se scutesc părţile, în litigiile privind reparaţia prejudiciului cauzat prin condamnarea ilegală, tragerea ilegală la răspundere penală, prin aplicarea ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma impunerii angajamentului scris de a nu părăsi localitatea ori prin aplicarea ilegală a sancţiunii administrative a arestului.

Conform art. 4 alin. (1) pct. 11 din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, sunt scutiţi de la plata taxei de stat în instanţele judecătoreşti părţile, în litigiile legate de recuperarea pagubei cauzate persoanei în legătură cu condamnarea nelegală, tragerea la răspundere penală, arestarea ca mod de aplicare a măsurii preventive, arestarea în calitate de sancţiune administrativă; Avînd în vedere că obiectul prezentului litigiu reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală, fiind sub incidenţa normelor legale citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă incorect a dispus încasarea de la Lipovoi Serghei în bugetul de stat a sumei de 300 lei cu titlu de taxă de stat, or, în virtutea legii, litigiile ce derivă din raporturile privind repararea prejudiciului moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală nu se impun cu taxă de stat, părţile în aceste categorii de litigii sunt scutiţi de la plata taxei de stat.

În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că apelul depus de Lipovoi Serghei greşit a fost admis şi instanţa de apel eronat a casat hotărîrea primei instanţe, care este legală şi întemeiată în partea ce ţine de respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Lipovoi Serghei, fiind emisă în rezultatul aprecierii corecte a tuturor probelor administrate în cauză în coraport cu prevederile legii, însă ilegală şi neîntemeiată în partea încasării de la Lipovoi Serghei în bugetul de stat a sumei de 300 lei cu titlu de taxă de stat.

Din motivele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014 precum şi de a casa parţial hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013 în partea încasării de la Lipovoi Serghei în bugetul de stat a sumei de 300 lei cu titlu de taxă de stat, în rest hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cererii de chemare în judecată depuse de Lipovoi Serghei către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se menţine. În conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit. b) şi alin. (3 )CPC, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Comrat din 23 aprilie 2014, precum şi se casează hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lipovoi Serghei către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, privind repararea prejudiciului moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, în partea încasării de la Lipovoi Serghei în bugetul de stat a sumei de 300 lei cu titlu de taxă de stat, cu scutirea lui de la plata taxei de stat, în rest hotărîrea Judecătoriei Comrat din 09 octombrie 2013 se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Elena Covalenco Dumitru Mardari

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.