2ra-1250/15 — Constatrea faptului încălcării dreptului la un proces echitabil şi încasarea prejudiciului moral

prima instanţă: Gh. Pavliuc dosarul nr. 2ra-1250/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi DECIZIE 08 iulie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas Dumitru Mardari Tamara Chişca-Doneva examinînd recursul declarat de către Ministerul Justiţiei a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiţiei a Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la un proces echitabil şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Mocanu Serghei, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 09 iunie 2014 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 06 martie 2014, Mocanu Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei a Republicii Moldova la cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la un proces echitabil şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 12 septembrie 2013, Şeful- adjunct al Direcţiei Evidenţă şi Control din cadru Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al RM a întocmit în privinţa sa un proces-verbal cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art.74/2 alin. (1) din Codul contravenţional. Susţine că prin hotarîrea Judecătorie Buiucani mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 sa dispus încetarea cazului contravenţional din lipsa faptei contravenţiei. Menţionează că agentul constatator a contestat cu recurs hotarîrea Judecătorie Buiucani mun. Chişinău din 23 octombrie 2013, însă prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013 a fost respins recursul şi menţinută hotarîrea primei instanţe.

În aceste împrejurări, afirmă că prin actele judecătoreşti din 23 octombrie 2013 şi 02 decembrie 2013 sa constat ilegalitatea procesului-verbal cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art.74/2 alin. (1) din Codul contravenţional întocmit de şeful-adjunct al Direcţiei Evidenţă şi Control din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal la 12 septembrie 2013. Ca urmare, invocă faptul tragerii sale ilegale la răspundere contravenţională, procesul-verbal fiind întocmit în lipsa unei citări legale şi în lipsa unor probe pertinente şi admisibile în sensul existenţei faptei contravenţiei. Relevă că tragerea ilegală la răspundere contravenţională l-a impus să se prezinte în faţa instanţelor judecătoreşti în calitate de contravenient, prin ce a fost frustrat puternic, avînd emoţii negative.

Insistă că încălcările admise de agentul constatator, î-i lezează drepturile şi libertăţile sale prevăzute de art.6 din CtEDO, prin ce i s-au cauzat şi daune morale. Avînd în susţinere hotărîrea CtEDO pe cauza Ziliberberg versus Moldova(cererea nr.61821/00) în care instanţa internaţională a reiterate că, caracterul general al CCA şi scopul pedepsei, care este atît de a pedepsi, cît şi a preveni, sunt suficiente pentru a arăta, în sensul articolului 6 al Convenţiei, că reclamantul a fost acuzat de o abatere penală, invocă că procedurile administrative (contravenţionale) cad sub incidenţa caracterului penal al procedurilor şi acestora li se aplică acelaşi principiu precum şi la examinarea procedurilor penale.

Mai invocă reclamantul în susţinerea poziţiei sale şi prevederile art. 1, 2, 3, 6, 10 şi 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, precum şi art. 41 CEDO, coroborat cu art. 1398, 1405, 1422, 1423 Cod civil. Solicită constatarea faptului că prin procesul-verbal cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art. 74/2 alin.(1) din Codul contravenţional întocmit de Şeful –adjunct al Direcţiei Evidenţă şi Control din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal la 12 septembrie 2013, sa încălcat dreptul său la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al CtEDO şi încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său cu titlu de prejudiciu moral suma de 20 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2014, a fost respinsă cererea lui Mocanu Serghei cu privire la amînarea examinării cauzei şi cererea cu privire la solicitarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie să emită un aviz consultativ cu privire la faptul dacă pot fi aplicate în cazul din speţă prevederile art.2 şi 3 alin.(1) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, totodată, a fost admis apelul declarat de Serghei Mocanu, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial şi constată încălcarea dreptului a lui Serghei Mocanu la un proces echitabil prin întocmirea ilegală a procesului-verbal cu privire la contravenţie prevăzut de art. 6§1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În rest acţiunea a fost respinsă. La 12 martie 2015, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată şi adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept material ceea ce a adus la emiterea unui act judecătoresc ilegal. Susţine că instanţa de apel a analizat superficial cumulul de probe administrat, nu a pătruns în esenţa speţei limitîndu-se doar la o apreciere arbitrară a probelor ca efect al alocuţiunilor cu iz de mala-fide ale intimatului. Menţionează că prin faptul desconsiderării anticipative a argumentelor Ministerului Justiţiei, instanţa de apel inter alia a încălcat principiul contradictorialităţii în procesul civil.

O dovadă elocventă a faptului că instanţa de apel a apreciat arbitrar probele se rezumă la faptul că acestea şi-au întemeiat hotărîrile pe nişte argumente formale şi pur declarative care nu pot fi fundamentate cu probe concludente, pertinente şi utile, or instanţa de apel a omis obligaţia pozitivă dictată de Convenţie, de a corobora argumentele din cererea de apel cu celelalte probe din cauză. Astfel, indică că art. 1405 Cod civil al RM conţine o enumerare exhaustivă a situaţiilor în care se admite repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Subsecvent, atenţionează că Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal nu este organ de urmărire penală, ci o autoritate publică autonomă, independentă şi imparţială faţă de alte autorităţi publice, monitorizată de Guvernul Republicii Moldova, iar în sensul art. 13 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decît instanţa de judecată se repară de către aceste organe. Pornind de la această prescripţie legală consideră că acţiunea civilă urma să fie îndreptată împotriva autorităţii care a aplicat în mod ilicit amenda contravenţională, şi nu împotriva statului în persoana Ministerului Justiţiei.

În acelaşi context, invocă că norma de la art. 383 Cod contravenţional pe care instanţa de apel a ezitat să o aplice este o dispoziţie de blanchetă însăşi prin structura sa tehnico-legislativă aceasta conţine sintagma în modul stabilit de legislaţie ceea ce impune concluzia că ea nu poate fi aplicată detaşat de alte prevederile a Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, care reglementează detaliat modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor de judecată, fiind o lege specială în raport cu legea generală. Totodată, indică că prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 sunt norme speciale de strică interpretare dat fiind faptul că constituie o excepţie de la norma generală.

Această regulă se regăseşte în Legea nr. 780 privind actele legislative, care stipulează că norma care derogă de la dreptul general este de strictă interpretare, iar excepţiile nu pot fi create prin interpretare, ele nu există decît în cazul în care sunt reglementate expres de lege. Astfel, menţionează că în situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile stipulate la art. 3 şi 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, repararea prejudiciului moral şi material din contul bugetului de stat fiind inadmisibilă. Mai mult ca atît art. 13 al Legii nr. 1545 din 25.02.1998 stipulează expres că prejudiciul material si moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decît instanţa de judecată se repară de către aceste organe.

Această prevedere legală denotă justeţea şi temeinica prezentului recurs, or instanţa de fond şi de apel au ezitat să se conducă cadrul legal la adoptarea actelor judecătoreşti. Mai invocă că la adoptarea soluţiei pe marginea prezentei cauze, Curtea de Apel Chişinău nu a ţinut cont de argumentele Ministerului Justiţiei invocate în faţa instanţei de apel. Pe de altă parte, consideră că instanţa de apel la adoptarea deciziei urma să aprecieze cauza nu doar în limita cererii de apel adresate de către Serghei Mocanu dar şi în baza probelor cercetate în şedinţa de judecată, or în condiţiile în care jurisdicţiile inferioare au cercetat întregul cumul de probe şi a dispus respingerea acţiunii, iar instanţa de-al doilea grad de jurisdicţie a admis acţiunea în lipsa unor probe suplimentare se atestă o violare vădită a art. 6 şi 13 din Convenţia Europeană.

Astfel, Ministerul Justiţiei reaminteşte şi despre efectul indirect al jurisprudenţei CtEDO în speţe similare cauza Mischie c. României (paragr. 35-41), unde Curtea a reţinut că este inadmisibilă admiterea acţiunii în apel, după respingere, fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul administrat de instanţa de fond. În prezenta cauză Curtea stabileşte o interdicţie absolută de a reinterpreta probele administrate de instanţa de fond, fapt care, în plus atestă ilegalitatea şi netemeinicia deciziei recurate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum atestă materialele cauzei, copia deciziei instanţei de apel din 19 noiembrie 2014, a fost expediată în adresa Ministerului Justiţiei la data de 12 decembrie 2014 şi recepţionată de ultimul la 156 ianuarie 2015, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d.

75). Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 12 martie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republici Moldova este întemeiate, care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanței de apel și menţinerea hotărîrii primei instanțe, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărîrea primei instanțe.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești prima instanță a ajuns la concluzia netemeiniciei cerințelor lui Mocanu Serghei. Întru susţinerea poziţiei sale, prima instanţă a concluzionat că circumstanțele invocate de către Mocanu Serghei nu cad sub incidența prevederilor art. 3 şi 6 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 care ar da dreptul reclamantului la repararea prejudiciului, deoarece procesul contravenţional intentat în privinţa lui Mocanu Serghei a fost încetat din motivul lipsei faptei contravenţiei administrative, astfel încît, organul de urmărire penală, procuratura şi instanţa de judecată nu au admis careva acţiuni ilicite în privinţa acestuia.

Judecînd apelul declarat de către Mocanu Serghei, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea parțială a acţiunii, concluzionînd că atragerea la răspundere contravențională și constatarea inexistenței săvîrșirii contravenției de către Mocanu Serghei prin hotărîre judecătorească, constituie o eroare în sensul art. 2 al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, iar faptul că dreptul la repararea prejudiciului moral lui Mocanu Serghei nu se încadrează în temeiurile stabilite de Legea menționată, justifică aplicarea directă a prevederilor art. 6 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și admiterea pretenţiei cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului a lui Mocanu Serghei la un proces echitabil prin întocmirea ilegală a procesului-verbal cu privire la contravenţie, ceea ce constituie prin sine o satisfacere echitabilă pentru orice prejudiciul moral eventual suferit de ultimul.

Instanţa de recurs constată, însă, că deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia soluţiei primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate. În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la data de 12 septembrie 2013 de către agentul constatator Ion Catruc - şef adjunct al Direcţiei evidenţă şi Control din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al RM a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie nr.02-11/75-1/13-017, precum că cet.

Mocanu Serghei, avînd spre executare interpelarea Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al RM nr.02-07/860 din 02 iulie 2013, emisă în cadrul materialului de control nr.02-11/75-1/13 din 08 iulie 2013, prin care s-au solicitat informaţii, privind scopul şi temeiul legal de accesare şi prelucrare a datelor cu caracter personal care-1 vizează pe cet. Marcel Balagura, eliberate de unele instituţii de drept, şi a anume obţinerea copiilor proceselor-verbale cu privire la contravenţie administrativă întocmite în privinţa lui Balagura Marcel, infirmarea sau confirmarea faptului afişării pe uşă de la locul de muncă a cet. Balagura Marcel a copiilor actelor procesuale, a refuzat să furnizeze Centrului informaţiile necesare.

Astfel, prin procesul-verbal menţionat Serghei Mocanu se învinuieşte în aceia că prin acţiunile sale ar fi încălcat prevederile art.20 alin. (3) al Legii nr. 133 din 08 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, adică a comis o contravenţie, prevăzută de art. art.74/2 alin.(1) Cod contravenţional şi anume refuzul de a furniza informaţiile sau documentele solicitate de Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal în procesul executării atribuţiilor de control. Tot actele cauzei atestă că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 a fost încetat procesul contravenţional intentat în privinţa lui Mocanu Serghei în baza art. 74/2 alin.(1) Cod contravenţional din motivul lipsei faptei contravenţiei (f.d.

9-10). La fel, din materialele cauzei rezultă că Centrul Naţional pentru Protecţia datelor cu Caracter Personal, ne fiind de acord cu hotărîrea primei instanţe a contestat-o cu recurs, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 decembrie 2013, recursul acestuia a fost respins şi menţinută hotărîrrea primei instanţe (f.d. 6-8). Conform art. 1405 alin. (1) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală, condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii, efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice, supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată, efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei, ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Iar, reieşind din prevederile art. 6 al Legii menţionate, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul, devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare, scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice, adoptării, de către judecătorul de instrucţie, în condiţiile art. 313 alin.(5) din Codul de procedură penală, în privinţa persoanei achitate sau scoase de sub urmărire penală, a încheierii privind înfăptuirea, în timpul procesului penal, a măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei.

În context, Colegiul reţine că în sensul dispoziţiilor enunţate este de înţeles că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare şi de anchetă sunt necesare condiţii speciale şi anume: că fapta ilicită, în calitate de condiţie generală a răspunderii delictuale, va avea particularităţi în materia respectivă, prin urmare nu orice acţiune ilicită a organelor de anchetă şi judecată atrage răspunderea statului. O altă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care şi atestă admiterea erorii judiciare şi prejudicierea neîntemeiată a persoanei.

Aici prezintă relevanţă şi prevederile art. 313 CPP, care reglementează expres dreptul bănuitului, învinuitului, apărătorului, părţii vătămate, altor participanţi la proces sau altor persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de organul de urmărire penală, sau alte organe care exercită activitate specială de investigaţii, de a contesta acţiunile şi actele ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii. Potrivit alin. (5) din norma citată, judecătorul de instrucţie, considerînd plîngerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate.

Constatînd că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plîngerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plîngerea şi procurorului. În consecinţă, în speţă se constată că procesul contravenţional intentat în privinţa lui Mocanu Serghei în baza procesului-verbal întocmit de şef-adjunct al Direcţiei evidenţă şi Control din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al RM conform art. 74/2 alin. (1) Cod contravenţional a fost încetat prin hotărîrea instanţei judecătoreşti, din motivul lipsei faptei contravenţiei administrative, aspect care atestă că organul de urmărire penală, procuratura şi instanţa de judecată nu au admis careva acţiuni ilicite în privinţa intimatului Mocanu Serghei.

Astfel, raportând la caz prevederile enunţate, reieşind din constatările relatate şi având în susţinere dispoziţiile art. 3 lit. d) al Legii nr. 1545-XIII, prima instanţă corect a ajuns la concluzia respingerii acţiunii lui Mocanu Serghei, deoarece în cadrul examinării cauzei nu au fost constatată temeinicia motivelor ce-i acordă lui Mocanu Serghei posibilitatea de a-şi valorifica dreptul său la acţiune în temeiul prevăzut de prevederile Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi de art. art. 1405, 1422 alin. (1) şi (3), 1423 alin. (1) şi (2) Cod civil, or, prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice şi juridice este reparabil doar în urma supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată.

Nu mai puţin, însă, se impune a fi raportarea la acest capitol şi prevederile art. 13 al Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, care direct indică că, prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decît instanţa de judecată se repară de către aceste organe.

Or, cum a fost menţionat, în speţă procesul-verbal cu privire la contravenţia administrativă a fost întocmit pe numele lui Mocanu Serghei de către şef adjunct al Direcţiei evidenţă şi Control din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al RM şi nu de către entităţile statului enumerate la art. 3 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 Sub acest aspect, se constată drept corectă şi menţiunea primei instanţe cu referire la faptul că la caz lipseşte un act oficial care ar constitui un act de reabilitare a lui Mocanu Serghei, în baza căruia ultimul ar dispune de dreptul de a pretinde compensarea prejudiciului moral în temeiul Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998. Cât priveşte solicitarea intimatului Mocanu Serghei cu privire la constatarea faptului că prin procesul-verbal cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art. 74/2 alin.(1) din Codul contravenţional întocmit de Şeful-adjunct al Direcţiei Evidenţă şi Control din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal la 12 septembrie 2013, sa încălcat dreptul său la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al CtEDO, instanţa de recurs, în acord cu prima instanţă, la fel o consideră neîntemeiată.

În acest sens, instanţa de recurs reţine că potrivit dispoziţiilor art. 6 a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independentă si imparţiala, instituita de lege, care va hotarî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penala îndreptate împotriva sa.

Hotarirea trebuie sa fie pronunţata în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsură considerata absolut necesara de către instanţa atunci cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura să aducă atingere intereselor justiţiei. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

Orice acuzat are, mai ales, dreptul: să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa; să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer; să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării ; să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.

Cu referire la norma citată instanţa de recurs constată că prin întocmirea procesului-verbal cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art. 74/2 alin.(1) din Codul contravenţional de către Şeful-adjunct al Direcţiei Evidenţă şi Control din cadrul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal pe numele lui Mocanu Serghei, ultimului nu i-a fost încălcat nici un drept la proces echitabil, dimpotrivă, procesul contravenţional a fost încetat de către instanţele judecătoreşti, ca urmare a constatării lipsei în acţiunile intimatului a faptei contravenţiei administrative, fapt ce în plus atestă că pretenţiile intimatului nu cad sub incidenţa art. 6 a Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Cele enunţate, indică incontestabil la netemeinicia afirmaţiilor intimatului, precum că i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în situaţia în care anume instanţa de judecată l-a restabilit în drepturile sale prin încetarea procesului contravenţional intentat în cazul cu privire la contravenţia administrativă prevăzută de art. 74/2 alin.(1) Cod contravenţional. Cu atît mai mult că Mocanu Serghei nici nu a invocat în ce mod şi prin care anume acţiuni i-a fost încălcat dreptul său la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO. În conexiunea celor se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal dispus respingerea acţiunii lui Mocanu Serghei ca fiind neîntemeiată.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova este întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău 19 noiembrie 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 09 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mocanu Serghei împotriva Ministerului Justiţiei a Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la un proces echitabil şi încasarea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas Dumitru Mardari Tamara Chişca-Doneva