2rac-215/15 — Obligarea prezentării informaţiei

prima instanţă: S. Draguţa dosarul nr. 2rac-215/15 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 01 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Ostalagro” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial” cu privire la obligarea prezentării informaţiei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 16 iunie 2014, prin care a fost admisă acţiunea constată: La 04 septembrie 2013, SRL „Ostalagro” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Agro-Mondial” cu privire la obligarea prezentării informaţiei. În motivarea acţiuni a indicat că este asociat al SRL „Agro-Mondial” şi deţine 26 % din capitalul social al acesteia.

Susţine că din datele incluse în bilanţul contabil pentru anul 2012 al SRL „Agro-Mondial”, care a fost obţinut anterior convocării adunării generale a asociaţilor din 26 martie 2013, SRL „Ostalagro” a solicitat la 18 iunie 2013 de la SRL „Agro-Mondial” expedierea în adresa sa a informaţiei şi a copiilor de pe documente, cu aplicarea girului „corespunde cu originalul” şi anume: descifrarea cheltuielilor operaţionale sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri achitate şi alte tipuri de sancţiuni în sumă de 601304 lei (cod rd.1520) în perioada anului 2012, procesele verbale ale adunărilor generale ordinare şi extraordinare ale asociaţilor SRL „Agro-Mondial” pentru anii 2001-2008, copia Actului de control al Oficiului Fiscal Ciocana al IFS Chişinău din 11 decembrie 2009, Decizia Oficiului Fiscal Ciocana al IFS Chişinău nr. 5/448 din 30 decembrie 2009, Copia Dispoziţiei de plată privind achitarea de către SRL „Agro-Mondial” a amenzilor 1 stabilite prin Decizia Oficiului Fiscal Ciocana al IFS Chişinău nr. 5/448 din 30 decembrie 2009. Indică că până la 08 august 2013 pârâtul nu a prezentat informaţia solicitată.

Consideră că persoanele care gestionează SRL „Agro-Mondial” încalcă abuziv drepturile asociatului SRL „Ostalagro”. Susţine că potrivit art. 10 alin. (4) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, orice asociat este în drept să ia cunoştinţă de documentele enumerate la alin. (1) şi şa obţină extrase din ele şi/sau copii de pe ele, compensând cheltuielile legate de executarea extraselor şi copiilor, precum şi cheltuielile poştale de expediere a acestora. Invocă prevederile art. 43 lit. a), c), d) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, care statuează că asociatul beneficiază de drepturile stabilite de lege şi de actul de constituire, inclusiv dreptul: de a participa la conducerea societăţii în conformitate cu prevederile legii şi ale actului de constituire, de a fi informat despre activitatea societăţii, de a exercita controlul asupra modului de gestionare a societăţii.

Face referire reclamantul şi la conținutul art. 44 alin. (1) şi (3) din legea menţionată anterior, care indică că administratorul este obligat să prezinte neîntârziat, la cererea oricărui asociat, informaţii privind activitatea societăţii şi să îi pună la dispoziţie registrele contabile şi alte documente ale societăţii, iar asociatul are, de asemenea, dreptul să examineze bilanţul anual, luând cunoştinţă de registrele contabile şi de alte documente ale societăţii de sine stătător sau cu ajutorul unui expert, să ceară explicaţii de la organele societăţii după prezentarea bilanţului anual. Iar conform art. 72 alin. (4) din legea nominalizată, administratorul asigură ţinerea contabilităţii societăţii, precum şi a registrelor societăţii prevăzute de lege şi de actul de constituire, şi informează asociaţii cu privire la starea de lucruri şi la gestiunea societăţii.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 6 alin. (1) Convenţia CEDO, art. 1 al Protocolului Adiţional la CEDO, art. 20, 26, 46, 54 Constituţia RM, art. 43 lit. a), c), d), 44 alin. (1) şi (3), 72 alin. (4) Legea privind societăţile cu răspundere limitată, art. 166-167, 174, 175, 177-178, 241 CPC.

Solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtului de a prezenta informaţia şi copiile de pe documente cu aplicarea girului „corespunde cu originalul” şi anume: descifrarea cheltuielilor operaţionale sub formă de amenzi, penalităţi, despăgubiri achitate şi alte tipuri de sancţiuni în sumă de 601 304 lei (cod rd.1520) în perioada anului 2012, procesele verbale ale adunărilor generale ordinare şi extraordinare ale asociaţilor SRL „Agro-Mondial” pentru anii 2001-2008, copia Actului de control al Oficiului Fiscal Ciocana al IFS Chişinău din 11.12.2009, Decizia Oficiului Fiscal Ciocana al IFS Chişinău nr.5/448 din 30 decembrie 2009, Copia Dispoziţiei de plată privind achitarea de către SRL „Agro-Mondial” a amenzilor stabilite prin Decizia Oficiului Fiscal Ciocana al IFS Chişinău nr.5/448 din 30 decembrie 2009, precum şi încasarea a tuturor cheltuielilor de judecată.

2 La 04 noiembrie 2013, SRL „Ostalagro” a depus cerere cu privire la extinderea pretenţiilor în acţiune, prin care a solicitat admiterea acesteia, obligarea pârâtului de a prezenta reclamantului informaţia şi copiile de pe documente cu aplicarea girului „corespunde cu originalul” şi anume: Jurnal – order şi borderoul analitic cu debitorii şi creditorii pe perioada ianuarie – decembrie 2002 – 2012 a conturilor 611, 612, 711, 712. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 16 iunie 2014 a fost admisă acţiunea, obligată SRL „Agro-Mondial” de a prezenta SRL „Ostalagro” din contul ultimului, informaţia şi copiile cu aplicarea girului „corespunde cu originalul” de pe procesele-verbale ale adunărilor generale ordinare şi extraordinare ale SRL „Agro-Mondial” pentru anii 2001 - 2005, 2007, de pe jurnal-order şi borderoul analitic cu debitorii şi creditorii pe perioada lunilor ianuarie - decembrie anilor 2002 - 2012 a contului 611, în termen de 15 zile de la devenirea hotărârii definitive. A fost încasată de la SRL „Agro-Mondial” în beneficiul SRL „Ostalagro” suma de 3000 lei cu titlu de asistenţa juridică, suma de 100 lei cu titlu de taxa de stat, iar în total de a încasa suma de 3100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 februarie 2015 a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 07 mai 2015, SRL „Agro-Mondial” a declarant recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integral a deciziei recurate şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că decizia contestată i-a fost expediată la 16 martie 2015 şi a intrat în cancelaria întreprinderii la 30 martie 2015 cu nr. de intrare 33. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au interpretat în mod eronat legea şi anume art. 10, 43, 44, 72 din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, precum şi art. 9 şi 27 din Constituţia RM.

Menţionează că administraţia SRL „Agro-Mondial” nu se opune dreptului intimatului de a fi informat despre activitatea societăţii, prevăzut de art. 43 lit. c) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată. Acest drept se concretizează prin dreptul asociatului de a lua cunoştinţă şi a obţine copii, din cont propriu, de pe oricare din felurile de acte enumerate în art. 10, alin. (1) al Legii menţionate. Mai indică că acest drept se concretizează şi prin dreptul de a primi o copie de pe bilanţul anual şi de a face cunoştinţă cu registrele contabile şi alte documente de sine stătător sau cu ajutorul unui expert. Remarcă recurentul că din conţinutul art. 44 alin. (1) şi (3) din Legea societăţilor cu răspundere limitată, nu rezultă că luarea de cunoştinţă trebuie să fie făcută de pe copii autentificate şi că punerea la dispoziţie trebuie să fie făcută în forma de copii autentificate.

Dacă legislatorul ar fi vrut aşa, atunci acest lucru ar fi fost specificat în mod special în art. 44. 3 Face referire recurentul şi la conţinutul art. 10 alin. (4) Legea menţionată, care stabileşte dreptul asociatului de a lua cunoştinţă şi a obţine copii de pe documentele menţionate în alineatul 1 al acestui articol. Însă, alin. (1) al aceluiaşi articol nu specifică în lista de documente, clar şi fără echivoc genul de documente care se referă la contabilitate şi anume în acest alineat nu figurează expresiile „registrele contabile” sau „documentele contabile”. La acest gen de documente şi anume cele contabile, se refera clar şi fără echivoc art. 44 al Legii menţionate, reieşind din importanţa şi complexitatea acestora.

Consideră că instanţele de fond şi apel au dat articolelor menţionate mai sus o interpretare greşită convenabilă intimatului, care însă nu este conformă cu sensul lor stabilit de legislator. Constată că instanţele de fond şi de apel nu au aplicat, deşi trebuiau să aplice prevederile art. 16 şi 123 CPC.

În cererea de recurs se mai menţionează decizia CSJ din 09 aprilie 2014, dosar 2rac-95/14 şi încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 12 noiembrie 2014, dosar 2rac-562/14, considerându-le cauze dintre aceleaşi părţi şi cu obiecte similare, iar hotărârile judecătoreşti contestate prin prezentul recurs nu corespund acestei practici judiciare stabilite de Curtea Supremă de Justiţie în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 10 şi 44 Legea nr. 135 din 14 iunie 2007şi anume că drepturile de informare ale asociatului reglementate în art. 10 se refera la toate actele întreprinderii, cu excepţia drepturilor de informare asupra actelor contabile, pe care legislatorul le-a reglementat în mod special în art. 44 al legii 135, dată fiind importanţa actelor contabilităţii, complexitate şi volumul lor, precum şi dificultatea de a opera cu ele în cazul solicitării copiilor.

Relevă că prin practica judiciară amintită s-a stabilit că asociatul nu are dreptul de a obliga administraţia să-i elibereze copii de pe actele contabile, ci are doar dreptul de a face cunoştinţă la contabilitate cu actele contabile şi aşi face singur copii de pe actele contabile. Indică că potrivit art. 23 alin. (2) din Legea contabilităţii, nomenclatorul şi structura registrelor contabile se stabilesc de către fiecare entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile informaţionale proprii, ținându-se cont de normele metodologice şi cerinţele prevăzute la alin. (4). Datele şi informaţia din contul 242 au făcut obiectul unui alt litigiu care s-a aflat pe rol la Judecătoria Ciocana, mun.

Chişinău. Relatează că datele contului 711 pe perioada 2002-2012 au fost puse la dispoziţia intimatului, fapt confirmat prin recipisa din dosar, iar conturile 612, 712 solicitate de intimat nu erau necesare SRL „Agro-Mondial”, prin urmare nu au fost ţinute. Conchide că instanţele de fond şi apel au interpretat extensiv şi eronat art. 10 şi mai ales art. 44 Legea nr.135 din 14 iunie 2007, admițând această cerere abuzivă. 4 Menţionează că au obiectat prin răspunsul aflat la dosar, faţă de aplicarea improprie a art. 138 şi 118 ale CPC şi implicarea incorectă a instanţei în favoarea intimatului. Indică că dacă intimatul afirma că există registrele respective în contabilitate şi procesele-verbale ale adunărilor pe anii respectivi, anume el era obligat să furnizeze probe privind existenţa acestor acte la SRL „Agro-Mondial”, însă instanţa de fond, nu 1-a obligat să furnizeze aceste probe, fapt prin care consideră că au fost discriminaţi în raport cu acesta.

La 29 iunie 2015, SRL „Ostalagro” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 16 martie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 181), prin urmare, se constată că recursul depus la 07 mai 2015 este în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

5 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Agro-Mondial” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 6