2ra-1428/15 — Repararea prejudiciului

prima instanţă: L. Brînză dosarul nr. 2ra-1428/15 instanţa de apel: A. Minciuna A. Panov, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 25 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Straista Nina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Straista Nina împotriva societăţii cu răspundere limitată “Chiffdecor Grup” cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2012 c o n s t a t ă La data de 11 mai 2010 Straista Nina a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată “Chiffdecor Grup” (S.R.L.

“Chiffdecor Grup”) cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor contractuale. În motivarea acţiunii a menţionat că, în temeiul contractului de antrepriză nr. 221LT766 din 10 august 2009 S.R.L. “Chiffdecor Grup” şi-a asumat obligaţia să-i confecţioneze 4 geamuri din termopan în valoare de 5440 lei şi să le instaleze pînă la data de 24 august 2009. Susţine că, la 10 august 2009 a achitat un avans în mărime de 4000 lei, iar la 11 august 2009 suma de 1440 lei. Menţionează că, la 24 august 2009 angajaţii pîrîtului au demontat 4 ferestre vechi şi au instalat doar 2 ferestre din termopan, celelalte două n-au putut fi 1 instalate pe motiv că nu corespundeau dimensiunilor.

Afirmă că, la 01 septembrie 2009 s-a adresat către S.R.L. “Chiffdecor Grup” cu solicitarea de a înlătura neajunsurile şi a repara prejudiciul cauzat. La data de 01 octombrie 2009 a înaintat o petiţie Inspectoratului de Stat pentru supravegherea pieţei, metrologie şi protecţie a consumatorului care prin decizia nr. 000295 din 12 octombrie 2009 a obligat pîrîtul să înlocuiască gratuit deficienţele, decizie neexecutată pînă în prezent. Solicită încasarea din contul S.R.L. “Chiffdecor Grup” în beneficiul său a sumei de 18883,83 lei cu titlu de prejudiciu material, a dobînzii de întîrziere pentru perioada 25.08.2009 – 07.05.2010 în sumă de 139264 lei, a cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 ianuarie 2011 s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat din contul S.R.L. “Chiffdecor Grup” în beneficiul Ninei Straista prejudiciul material în sumă de 2900 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 139264 lei. S-a încasat în beneficiul Ninei Straista din contul S.R.L. “Chiffdecor Grup” prejudiciul moral în mărime de 1000 lei, cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3300 lei şi taxa de stat în mărime de 150 lei. S-a încasat din contul S.R.L. “Chiffdecor Grup” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 4364,92 lei. În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, S.R.L. “Chiffdecor Grup” este culpabil de neexecutarea obligaţiilor contractuale, respectiv urmează să achite suma de 2900 lei cu titlu de prejudiciu material, ce constituie preţul ferestrelor instalate de un alt prestator.

Instanţa a considerat întemeiată cerinţa cu privire la încasarea penalităţii de întîrziere în temeiul art. 27 alin. (2) din Legea cu privire la protecţia consumatorului, în proporţie de 10% din preţul lucrării şi constituie suma de 139264 lei, totodată a respins cerinţa cu privire la încasarea sumei de 15983,83 lei cu titlu de prejudiciu material ca fiind neîntemeiată. Cerinţa cu privire la repararea prejudiciului moral a fost admisă parţial din motiv că suma solicitată de reclamantă este exagerată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2012 s-a admis apelul declarat de S.R.L. “Chiffdecor Grup”, s-a modificat hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 ianuarie 2010 şi s-a micşorat suma contravalorii produsului deficient de la 2900 lei la 2532,28 lei, s-a micşorat suma penalităţii de la 139264 lei pînă la 7976,70 lei care constituie 5% din preţul produsului deficient pentru fiecare zi de depăşire a executării serviciului de la 15.09.2009 pînă la 16.11.2009 inclusiv şi s-a micşorat cuantumul taxei de stat încasat în beneficiul statului de la suma de 4364,92 lei la 265,30 lei. În rest hotărîrea primei instanţe s-a menţinut. Instanţa de apel în motivarea modificării hotărîrii primei instanţe a menţionat că, a fost aplicată greşit dispoziţia art. 27 alin. (2) din Legea cu privire la protecţia consumatorului. S-a constatat că, potrivit materialelor cauzei, preţul geamurilor defecte constituie suma de 2532,28 lei (f.d.

49), respectiv penalitatea în proporţie de 5% urmează a fi calculată din suma menţionată pentru perioada 15.09.2009-16.11.2009, ceea ce constituie 7976,70 de 2 lei. A fost micşorată suma taxei de stat de la 4364,92 lei la 265,30 proporţional pretenţiilor admise. La data de 13 martie 2015 Straista Nina a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2012, solicitînd scutirea parţială de la plata taxei de stat, considerarea recursului ca fiind depus în termen, admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe şi încasarea din contul intimatului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată suportate. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a aplicat şi a interpretat eronat art. 27 alin. (1) din Legea cu privire la protecţia consumatorului, iar concluzia instanţei de apel vine în contradicţie cu circumstanţele cauzei.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 23 martie 2015 s-a respins cererea înaintată de Straista Nina cu privire la scutirea parţială de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de recurs depuse de Straista Nina şi s-a comunicat recurentei despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat restante în mărime de 1875 lei, stabilindu-i-se un termen de pînă la 06 aprilie 2015. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul constată că, recursul a fost depus cu depăşirea termenului legal or, din conţinutul acestuia rezultă că recurenta a luat cunoştinţă de decizia contestată la data de 13 septembrie 2012 (f.d. 170-175), însă a exercitat calea de atac la data de 13 martie 2015 (f.d. 170). În această ordine de idei, Completul apreciază cu certitudine că, contestarea actului judecătoresc cu depăşirea intervalului de timp menţionat, demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului faţă de drepturile procedurale conferite de legislaţia naţională.

Pe cale de consecinţă, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Relevantă în acest aspect este hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008) în conţinutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin 4 neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pîrîţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil. Urmare celor menţionate, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Straista Nina ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Straista Nina se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 5