2rac-529/15 — Încasarea sumei

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-529/15 Judecător: L. Vasilevici Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac DECIZIE 03 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Ion Druţă examinînd recursul declarat de către Asociația Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Vamal al RM împotriva Asociaţiei Internaționale a Transportatorilor Auto din Moldova privind încasarea obligației vamale, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 mai 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 12 februarie 2014, Serviciul Vamal s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto din Moldova, solicitînd obligarea pîrîtului la plata obligaţiei vamale de 1 947 751,36 lei, precum şi a penalităţilor ulterioare prevăzute de art. 228 Cod Fiscal. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de: 24.03.2010- 29.03.2010; 05.07.2010-03.08.2010, 21.01.2011, 18.03.2011 şi 18.03.2011, SRL „Artemisdat” a iniţiat la postul vamal: Subzona „Sud-Est”, Giurgiuleşti-Galaţi şi Leuşeni-Albiţa, procedura de tranzit internațional în baza carnetelor TIR nr: XB62735456; XK62736356; XN64006831; XB64010530; XQ65756741; XT66011168; XT66017033, eliberate de Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto (AITA).

La 02 martie 2012 şi 23 iulie 2012, ca urmare a depistării faptului de nescoatere a mărfurilor în cauză din Republica Moldova şi, de nerespectare a procedurii de tranzit internațional sub acoperirea carnetelor T.I.R susmenționate, în temeiul art. 11 alin. 1) al Convenţiei vamale relativă din 14 noiembrie 1975 la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R., Serviciul Vamal a avizat în scris AITA despre neregulile depistate. La 04 iunie 2012, Serviciul Vamal a emis Deciziile de regularizare nr. 34, 35, 36, 37 şi 38, obligînd SRL „Artemisdat” la plata drepturilor de import şi penalităţilor în sumă de 1 691 118,94 lei.

Aceste decizii de regularizare au fost contestate în instanţa de judecată, iar la data de 24 iulie 2013 Curtea Supremă de Justiţie, dosar nr. 3ra-1221/13, a confirmat legalitatea Deciziilor de regularizare nr. 34, 35, 36, 37 Şi 38 din 04 iunie 2012. Astfel, instanţa în mod irevocabil a stabilit nerespectarea procedurii de tranzit internațional sub acoperirea cametelor TIR nr.:XB62735456; XK62736356; XN64006831; XB64010530; XQ65756741; XT66011168 Şi XT66017033, fapt ce, conform prevederilor art. 123 Cod procedură civilă, exclude necesitatea dovedirii suplementare. Debitorul SRL „Artemisdat” nu a achitat obligaţia vamală respectivă. Întru asigurarea perceperii obligației vamale de la debitor, Serviciul Vamal a emis dispoziţii de suspendare a conturilor bancare cu solicitarea concomitentă băncilor de a furniza informații privind disponibilul din conturile bancare ale acestuia.

În răspunsul băncile au comunicat despre insuficiența mijloacelor financiare pentru achitarea obligației vamale. În temeiul art. 8 alin. (l) al Convenţiei vamale relativă din 14 noiembrie 1975 la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R, care stabileşte obligaţia Asociaţiei garante, de achitare a tuturor drepturilor de import precum şi penalităţilor aferente încărcăturii obiect al carnetului TIR, împreună şi solidar cu transportatorul precum şi ale prevederilor art. 533 şi art. 546 Cod civil, care prevăd dreptul creditorului de a cere executarea obligației de la oricare dintre debitorii solidari, Serviciul Vamal a solicitat plata obligației vamale susmenționate de la asociaţia garantă.

Menţionează reclamantul că, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 501 din 30 mai 1997 cu privire la măsurile de realizare a prevederilor Convenţiei vamale privind transportul internațional de mărfuri cu aplicarea carnetelor TIR (Convenţia TIR 1975), Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova este desemnată în calitate de asociație garant a Republicii Moldova în cadrul Convenţiei vamale privind transportul internațional de mărfuri cu aplicarea carnetelor TIR (Convenţia TIR 1975). Mai indică reclamantul Serviciul Vamal, că la 14 septembrie 2012 şi 24 aprilie 2014 a solicitat pîrîtului plata sumelor garantate însă la data de 24 septembrie 2012 Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova a respins cererea Serviciului Vamal cu privire la plată a obligației vamale iar la cererea din 24 aprilie 2014 nu a dat nici un răspuns.

Fapt, din care rezultă refuzul pîrîtului de a-şi onora în mod benevol obligaţiile. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2014, acţiunea a fost admisă; s-a încasat de la Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova în beneficiul Serviciului Vamal al RM 1 947 751,36 lei – plata obligaţiilor vamale şi penalitatea. S-a încasat de la Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova 50 000 lei taxa de stat în beneficiul statului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 mai 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 23 februarie 2015, în termenul prevăzut de lege, Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova a declarat recurs, ulterior completîndu-l la 17 aprilie 2015, 27 mai 2015 şi 02 iunie 2015. A solicitat recurentul admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate de Serviciul Vamal sau de restituire spre rejudecare. În motivarea recursului, recurentul a indicat că atît decizia instanței de apel cît şi hotărîrea instanţa de fond au fost adoptate cu încălcarea esenţială a normelor de drept material şi procedural, precum şi cu aprecierea arbitrară a probelor.

Consideră recurentul că instanța de apel a examinat cauza în absența reprezentantului Asociaţiei Internaționale a Transportatorilor Auto din Moldova Menţionează recurentul că, Serviciul Vamal nu a avut nici in drept de a pretinde de la Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova plăţile pretinse, or Serviciul Vamal nu a avizat Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova în modul prevăzut de convenție. Mai indică recurentul că Serviciul Vamal a înaintat pretențiile cu privire la plata obligației vamale în afara termenului prevăzut de convenție. Totodată, invocă recurentul că instanța de apel a apreciat arbitrar decizia Curții Supreme de Justiție din 24 iulie 2013. La 23 aprilie 2015, 26 mai 2015 şi 28 mai 2015, Serviciul Vamal a prezentat referinţe pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) CPC, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 30 aprilie 2015, recursul a fost declarat admisibil. În conformitate cu art. 444 CPC prezentul recurs se examinează fără prezenţa părţilor.

Examinînd argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat, care urmează a fi respins, din următoarele considerente: Conform art. 442 alin. (1) CPC „Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.” În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, „instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs”.

Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de apel a examinat cauza în absența reprezentantului Asociaţiei Internaționale a Transportatorilor Auto din Moldova, Colegiul menționează următoarele: Conform art. 102 alin. (41) CPC, „Participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară”. Avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.

79) confirmă că Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova a recepționat încheierea Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2014 prin care nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova pentru prezentarea apelului motivat și a dovezii de achitare a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel și s-a fixat ședința de judecată pentru data de 23 decembrie 2014. De asemenea, Colegiul constată că prin prezentarea cererii de apel motivate și a dovezii de achitare a taxei de stat pentru depunerea cererii de apel la data de 24 noiembrie 2014 (f.d. 70), Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova a cunoscut despre data examinării cauzei în ordine de apel.

Totodată, Colegiul menționează că respingerea demersului cu privire la amînarea examinării cauzei înaintat de către reprezentantul Asociaţiei Internaționale a Transportatorilor Auto din Moldova, nu poate fi calificat drept examinare a cauzei în lipsa apelantului. Mai mult decît atît, temeiurile invocate în susținerea demersului respectiv, pentru a demonstra instanței de apel că acțiunea Serviciului Vamal a fost depusă în afara termenului de prescripție, presupune prezentarea a noi dovezi. Potrivit art. 372 alin. (1) CPC, „ Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să prezinte noi probe dacă au fost în imposibilitatea să o facă la examinarea pricinii în primă instanţă”. Iar potrivit alineatului (11) al aceluiași articol, „Instanţa de apel nu are dreptul să administreze probele care au putut fi prezentate de participanţii la proces în primă instanţă, cu excepţia situaţiei stabilite la alin.(1)”.

Reieșind din sensul normelor legale enunțate, Colegiul constată că în prezentul litigiu, prezentarea noilor probe în cadrul examinării cauzei în ordine de apel este imposibilă, or apelantul nu a demonstrat imposibilitatea prezentării acestora în cadrul examinării pricinii în primă instanță. Astfel, Colegiul ajunge la concluzia că argumentul recurentului cu privire la examinarea cauzei în lipsa recurentului este neîntemeiat și urmează a fi respins. Colegiul remarcă că potrivit art. 56 alin. (3) CPC, „Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă”.

Referitor la argumentele recurentului precum că Serviciul Vamal nu a avut nici in drept de a pretinde de la Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova plăţile pretinse, Colegiul îl consideră neîntemeiat și urmează a fi respins din următoarele considerente: Din materialele cauzei rezultă că, de către Serviciul Vamal, ca urmare a depistării faptului nescoaterii mărfurilor acoperite de carnetele T.I.R nr: XB62735456; XK62736356; XN64006831; XB64010530; XQ65756741; XT66011168 și XT66017033 de pe teritoriul Republicii Moldova, au fost emise deciziile de regularizare nr. 34, 35, 36, 37 și 38, prin care SRL „Artemisdat” a fost obligat la plata drepturilor de import și a penalităților în sumă de 1 947 751,36 lei.

Conform art. 8 alin. (1) din Convenția vamală relativă la transportul internațional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R din 14 noiembrie 1975, „Asociaţia garantă se va angaja să achite drepturile şi taxele de import sau de export exigibile, majorate, dacă este cazul, cu dobînzile de întîrziere care trebuie să fie achitate potrivit legilor şi reglementărilor vamale ale ţării în care o abatere legată de operațiunea T.I.R. este constatată. Asociaţia va fi obligată, împreună şi solidar cu persoanele care datorează sumele menţionate mai sus, să plătească aceste sume”.

Conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a Convenţiei vamale relativ la transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetului TIR (Convenţia T.I.R, 1975), aprobat prin hotărîrea Guvernului RM nr. 1086 din 25 noiembrie 1997, „În Republica Moldova la tranzitul şi livrarea mărfurilor sub supraveghere vamală cu respectarea procedurii T.I.R, asociație garantă este Asociaţia de Transport Auto Internaţional din Moldova AITA”. Conform art. 4 alin. (2) din același Regulament, „În conformitate cu actul de garanţie, Asociaţia AITA îşi asumă obligaţia de a achita taxele şi impozitele vamale de intrare şi de ieșire exigibile, la fel şi orice dobînzi de întîrziere care se cuvin în conformitate cu legislaţia vamală a Republicii Moldova la constatarea abaterilor de la procedura TIR.

Răspunderea Asociaţiei AITA se extinde atît asupra transportatorilor din Republica Moldova, cît şi asupra celor străini, care transportă mărfuri cu respectarea procedurii T.I.R pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de faptul, care asociație naţională garantă a eliberat carnetul T.I.R”. Avînd în vedere normele legale enunțate, Colegiul constată că Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova garantează procedura de tranzit internațional sub acoperirea carnetelor T.I.R, totodată aceasta poartă răspundere solidară alături de persoana (SRL „Artemisdat”) care a comis abateri în procedura de tranzit. Instanța menționează că specificul răspunderii solidare a debitorilor presupune posibilitatea creditorului de a pretinde executarea obligației de la oricare dintre debitori.

Reieșind din considerentul că, potrivit materialelor cauzei SRL „Artemisdat” nu dispune de mijloace financiare (f.d. 41-43), Colegiul consideră că Serviciul Vamal este îndreptățit să pretindă executarea obligațiilor vamale de către Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova, or asemenea acțiuni nu contravin atît Convenției cît și legislației naționale a Republicii Moldova. Colegiul apreciază critic argumentele recurentului precum că Serviciul Vamal nu a avizat Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova în modul prevăzut de convenție și a înaintat pretențiile cu privire la plata obligației vamale în afara termenului prevăzut de convenție, or acestea contravin prevederilor Convenției cît și materialelor din dosar.

Conform art. 11 alin. (1) din Convenție, „În cazul cînd nu s-a dat descărcarea unui carnet T.I.R. într-o ţară sau atunci cînd s-a dat descărcare cu rezerve unui carnet T.I.R., autorităţile competente nu vor avea dreptul să pretindă de la asociaţia garantă plata sumelor menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale art. 8 dacă, în termen de un an, socotit de la data luării în evidenţă a carnetului T.I.R. de către aceste autorităţi, ele nu au avizat în scris asociaţia despre nedescărcarea sau despre descărcarea cu rezerve. Această dispoziţie va fi aplicabilă, de asemenea, în caz de descărcare obținută în mod abuziv sau fraudulos, dar în acest caz termenul va fi de doi ani”.

Conform art. 11 alin. (2) din Convenție, „Cererea de plată a sumelor menţionate în paragrafele 1 şi 2 ale art. 8 va fi adresată asociației garante cel mai devreme în termen de trei luni, socotit de la data la care această asociație a fost avizată despre nedescărcarea, descărcarea cu rezerve sau descărcarea obținută în mod abuziv sau fraudulos şi, cel mai tîrziu în termen de doi ani, socotit de la aceeaşi dată. Totuşi, în ce priveşte cazurile care sunt deferite justiţiei în termenul de doi ani indicat mai sus, cererea de plată va fi adresată într-un termen de un an, socotit de la data la care hotărîrea judecătorească a devenit executorie”. În cererea de apel, Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova a indicat că carnetele T.I.R menționate mai sus, au fost luate la evidență de către autoritățile vamale în perioada 24 martie 2010 – 03 august 2010 (f.d.

72). Scrisorile nr. 28/05-2416 din 02 martie 2012 și 28/05-8773 din 23 iulie 2012 (f.d. 7-8), confirmă că Serviciul Vamal a înștiințat Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova despre încălcările comise la operațiunile de tranzit acoperite de carnetele T.I.R eliberate de AITA nr: XB62735456; XK62736356; XN64006831; XB64010530; XQ65756741; XT66011168 și XT66017033 și anume: punerea în circulație a mărfurilor pe teritoriul vamal fără achitarea drepturilor de import. Prin scrisoarea nr. 28/11-8401 din 12 iulie 2012, Serviciul Vamal a informat Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova despre faptul că marfa transportată sub acoperirea carnetelor T.I.R nr: XB62735456; XK62736356; XN64006831 și XB64010530, nu a fost scoasă de pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, prin acțiunile SRL „Artemisdat” a fost prejudiciat bugetul de stat cu 1 352 861,98 lei. Totodată, Serviciul Vamal a solicitat Asociaţiei Internaționale a Transportatorilor Auto din Moldova achitarea sumei de 1 352 861,98 lei. Prin scrisoarea nr. 05-479 din 24 septembrie 2012, Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova a refuzat în achitarea sumelor menționate. Astfel, Colegiul constată că avizarea Asociaţiei Internaționale a Transportatorilor Auto din Moldova, a avut loc în interiorul termenelor prevăzute de art. 11 alin. (1) al Convenției. Totodată, avînd în vedere că procedura de avizare a fost îndeplinită în intervalul de timp 02 martie 2012 - 23 iulie 2012, Colegiul constată că prin înaintarea acțiunii în instanța de judecată la data 12 februarie 2014, reclamantul s-a încadrat în termenul prevăzut la art. 11 alin. (2) din Convenție.

Referitor la argumentul recurentului precum că instanța de apel a apreciat arbitrar probele, Colegiul menționează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor, prin urmare acesta urmează a fi respins. Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs conchide că instanțele inferioare la examinarea prezentului litigiu, aplicînd corect normele de drept material și procedural, corect au constatat temeinicia pretențiilor înaintate de Serviciul Vamal al RM. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge ca fiind neîntemeiat recursul declarat de Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Asociaţia Internațională a Transportatorilor Auto din Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 februarie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 mai 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Vamal al RM împotriva Asociaţiei Internaționale a Transportatorilor Auto din Moldova privind încasarea obligației vamale. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat Dumitru Mardari Ion Druţă