2rc-297/15 — Derularea procesului de insolvabilitate

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2rc-297/15 Judecător: N.Chircu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Nicsir-Flor”, în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a SA “Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti”, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 02 februarie 2015, prin care s-a respins contestaţia înaintată de SRL „Nicsir-Flor” ca fiind tardivă, CONSTATĂ : La 26.03.2014 SA „Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti” s-a adresat în insatanţa de judecată cu cerere introductivă prin care a solicitat intentarea porcesului de insolvabilitate faţă de propria întreprindere din motivul incapacităţii de plată faţă de creditori, datoria totală fiind de 11 062 806 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 martie 2014, a fost admisă spre examinare cererea introductivă. În calitate de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Manalati Tair”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 27 mai 2014, s-a intentat procesul de insolvabilitate faţă de SA „Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti” şi s-a desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎI „Manalati Tair”. S-a stabilit termenul de 30 zile pentru înaintarea cererilor de admitere a creanţelor, iar termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de prezentare a tabelului definitiv a fost stabilit pînă la 18 iulie 2014, şedinţa de validare fiind fixată pentru 28 iulie 2014. La 02.09.2014, administratorul insolvabilităţii Manalati Tair a depus instanţei de insolvabilitate tabelul definitiv al creanţelor, recunoscute de către debitor şi confirmate prin datele contabile ale debitorului SA „Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti”.

Conform tabelului definitiv a creanţelor debitorului SA „Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti”, creditorul SRL „Nicsir-Flor” a fost menţionată cu valoarea creanţei recunoscute în suma de 273 841 lei şi 312 965 lei penalitatea. La 12.09.2014, creanţele SRL „Nicsir-Flor” au fost validate în parte în sumă de 273 841 lei. La 03.09.2014, creditorul SRL „Nicsir-Flor” a înaintat contestaţie la tabelului definitiv, solicitînd admiterea contestaţiei, includerea în tabelul definitiv a creanţelor SA „Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti” a datoriei faţă de SRL „Nicsir-Flor” în sumă totală de 586 806, 73 lei (datoria 273 841 lei şi penalitatea la data de 16.01.2014 - 312 965,73 lei).

1 În motivarea contestaţiei, creditorul a invocat că, la executorul judecătoresc Anatolie Ciorba s-a aflat în executare titlul executoriu nr. 2al-372 din 24.09.2007 emis de Curtea de Apel Economică cu privire la încasarea datoriei 280 291,59 lei de la SA „Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti” în beneficiul creditorului iniţial SA „Constructorul”, ulterior în beneficiul succesorului în drepturi SRL „Nicsir-Flor”, conform titlului executoriu nr.2-298/2010 eliberat de Judecători Floreşti. Pe parcursul aflării titlului executoriu în executare a fost achitată doar suma de 6 450,59 lei, fiind rămasă spre achitare datoria în mărime de 273 841 lei şi penalitate calculată de executorul judecătoresc la data de 16.01.2014 în mărime de 312 965,73 lei.

La 02.09.2014 a fost anunţat că penalitatea calculatăă de către executorul judecătoresc la 16.01.2014 în sumă totală de 312 965,73 lei, nu a fost inclusă în tabelul definitiv a creanţelor de către administratorul insolvabilităţii Manalati Tair. Consideră acţiunile administratorului insolvabilităţii legate de neincluderea în tabelul definitiv al creanţelor a penalităţii calculate în mărime de 312 965,73 ca fiind fără suport juridic, deoarece suma respectivă a fost calculată în limetele prevederilor legale de executorul judecătoresc, fiind stabilită prin încheierea de calculare a dobînzii de întîrziere din 16.01.2014, încheiere care a fost remisă în adresa administratorului insolvabilităţii la 18.06.2014 şi care nu a fost contestată.

La 29.09.2014, administratorul insolvabilităţii Manalati Tair a înaintat contestaţie împotriva încheierii executorului judecătoresc din 16.01.2014 nr. RO 41- 483/2014 privind calcularea dobînzii prin care a solicitat repunerea în termen a contestaţiei, admiterea contestaţiei şi anularea încheierii executorului judecătoresc Anatolie Ciorba nr RO 41-483/2014 din 16.01.2014. În motivarea contestaţiei, administratorul insolvabilităţii Manalati Tair a invocat că încheierea executorului judecătoresc din 16.01.2014 este una ilegală şi pasibilă anulării. Susţine că cu încheierea contestată administratorul insolvabilităţii a făcut cunoştinţă abia la 15.09.2014, astfel fiind existent temeiul de repunere în termen a contestaţiei.

Susţine că actul emis de către executorul judecătoresc este un act unilateral, fără ca debitorul să aibă posibilitatea expunerii expirării termenului de prescripţie, astfel expirarea acestuia poate fi opusă şi invocată cît prin contestaţia dată, atît şi prin nevalidarea sumelor prescrise de administrator în cadrul procesului de insolvabilitate la şedinţa de validare a creanţelor, reieşind din cele expuse invocă şi prescripţia extenctivă a tuturor dobînzilor de întîrziere ce depăşesc perioada ultimilor trei ani. Creditorul SRL „Nicsir-Flor” urma de sinestătător, pînă la expirarea termenului de prescripţie pentru dreptul său, să intenteze procedura de insolvabilitate în privinţa debitorului şi să solicite validarea creanţei sale.

Mai mult ca atît, executorul judecătoresc a indicat că creanţa iniţial a aparţinut altei persoane şi ulterior a fost transmisă creditorului curent SRL „Nicsir-Flor”, fapt ce nu afectează cursul prescripţiei extinctive, art. 273 CC, iar procedura de executare în cauză trebuie să fie percepută ca unica, necătînd la faptul schimbării creditorilor şi documentelor executorii. Executorul judecătoresc urma să restituie titlul executoriu creditorului în interiorul termenului de prescripţie în cazul imposibilităţii executării acestui conform art. 86 alin. (l) lit.b) Cod de executare şi să nu-l ţină timp de 7 ani în procedură. Totodată, administratorul insolvabilităţii atrage atenţia la erorile emise în încheierea executorului judecătoresc unde este indicată o altă întreprinedere SA „Auto Prezent”.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 02 februarie 2015, a fost respinsă contestaţia înaintată de SRL „Nicsir-Flor” împotriva tabelului definitiv al creanţelor ca fiind tardivă, iar contestaţia înaintată de administratorul insolvabilităţii Manalati 2 Tair împotriva încheierii executorului judecătoresc din 16.01.2014 a fost respinsă ca inadmisibilă. În motivarea încheierii, instanţa de insolvabilitate a invocat prevederile art. 140 alin. (2), 144 alin. (1), 145 alin. (1) şi (2) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, menţionînd că creditorl SRL „Nicsir-Flor” a depus contestaţia după expirarea termenului de înaintare a acestora, fără a solicita repunerea în termen.

Referitor la contestaţia administratorului insolvabilităţii, instanţa a reiterat că actele executorului judecătoresc pot fi contestate în ordinea prevăzută de normele Codzului de executare şi nu a celor din Legea insolvabilităţii. Considerînd ilegală încheierea instanţei de insolvabilitate, la 23.02.2015, SRL „Nicsir-Flor” a contestat-o cu recurs, solicitînd repunerea în termenul de adresare a cererii de recurs, admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 02 februarie 2015 în partea respingerii contestaţiei înaintată de SRL „Nicsir-Flor” împotriva tabelului definitiv al creanţelor şi pronunţarea unei noi soluţii în această parte de admitere a contestaţiei. În argumentarea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate, menţionînd că a depus contestaţia la o zi după ce a aflat că nu afost inclusă în tabelul definitiv întreaga creanţă înaintată.

Susţine că însăşi administratorul insolvabilităţii a admis un şir de încălcări, deoarece nu a întocmit şi nu a prezentat în termen tabelul creanţelor şi nici nu a înştiinţat creditorii despre creanţele respinse. Referitor la termenul de înaintare a recursului, recurentul a invocat că atît dispozitivul, cît şi partea motivată a încheierii recurate, i-au fost aduse la cunoştinţă la 25.02.2015. La 03.04.2015, administratorul insolvabilităţii SA „Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti”, Manalati Tair a depus referinţă la recursul înaintat de SRL „Nicsir-Flor”, solicitînd respingerea acestuia ca neîntemeiat. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că motivele repunerii în termen sunt neîntemeiate iar recursul este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Potrivit art. 8 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. Potrivit art. 144 alin. (9) din aceeaşi lege, instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. 3 După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Bălţi a emis încheierea de respingere a contestaţiei înaintată de SRL „Nicsir-Flor” împotriva tabelului definitiv al creanţelor ca fiind tardivă la 02.02.2015 (f.d. 63-67). Cererea de recurs a fost depusă de către recurenta SRL „Nicsir-Flor” la 23.02.2015 (f.d.

68) şi cererea de completare a recursului la 23.03.2015 (f.d. 73). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurenta a omis termenul de atac cu recurs. Referitor la motivele de repunere în termen invocate de recurent, Colegiul reţine următoarele. Potrivit practicii judiciare a CSJ (Hotărîrea Plenului CSJ nr. 2 din 24.03.2014 privind aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilităţii), termenul de depunere a recursului (15 zile) poate fi restabilit printr-o încheiere, cu examinarea recursului în fond, dacă persoanele îndreptăţite solicită aceasta şi prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursului în termen. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Pornind de la prevederile normelor legale ce reglementează repunerea în termen, instanţa de recurs reţine că această procedură este condiţionată de prezenţa motivelor întemeiate. La caz, faptul că atît dispozitivul, cît şi partea motivată a încheierii recurate, i-au fost aduse la cunoştinţă la 25.02.2015, nu poate fi reţinut ca motiv întemeiat de omitere a termenului de atac cu recurs şi repunerea în acest termen. Or, în şedinţa din 02.02.2015, recurenta prin administratorul său Capbătut Nicolae a fost prezentă şi respectiv a cunoscut despre încheierea recurată.

Mai mult ca atît, la 23.02.2015 SRL „Nicsir-Flor” a depus recurs nemotivat, acţiune ce urma a fi exercitată în interiorul termenului de atac de 15 zile, iar recepţionarea dispozitivului încheierii din 02.02.2015 abia la 25.02.2015, nu a influienţat acest termen, în virtutea faptului că recurenta a cunoscut despre soluţie la momentul emiterii acesteia. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a încheierii judecătoreşti emise în instanţa de insolvabilitate şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, 4 necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate, iar recursul declarat de SRL „Nicsir-Flor” este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge cererea SRL „Nicsir-Flor” privind repunerea recursului în termen. Se respinge recursul declarat de SRL „Nicsir-Flor” ca fiind depus tardiv. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 02 februarie 2015, în cauza privind derularea procesului de insolvabilitate a SA “Fabrica de fermentare a tutunului Floreşti”, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 5