3rh-35/15 — Anularea actelor administrative

dosarul nr. 3rh-35/15 prima instanţă: V. Puica instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut instanţa de recurs: N. Clima, Sv. Novac, I. Druţă, I. Corolevschi, O. Sternioală ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma examinînd cererea de revizuire depusă de către Roşca Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Roşca Alexandru către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, c o n s t a t ă La data de 08 mai 2013, reclamantul, Roşca Alexandru s-a adresat cu cererea chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova, solicitând anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău nr. 2271 din 04 aprilie 2013 cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de contestare a deciziilor din 13 martie 2013, repunerea reclamantului în termenul de atac de 10 zile prevăzut de art. 289 din Codul Vamal, împotriva deciziilor Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013, anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013 privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă de 55927,9 lei anunţată de reclamant pentru mijlocul de transport importat, de model FORD TRANSIT, caroseria nr.WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007,

anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013, privind determinarea valorii în vamă în sumă de 117610 lei, pentru mijlocul de transport menţionat. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la data de 10 septembrie 2012, a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a mijlocului de transport menţionat, înmatriculat în Republica Elenă de la proprietarul acestuia Roman Savin, cetăţean al Republicii Moldova , titular al vizei de şedere şi de lucru în Republica Elenă. Precizează reclamantul că preţul tranzacţiei a fost stabilit în sumă de 3500 euro, care a fost efectiv plătit de reclamant vânzătorului. Preţul tranzacţiei de 3500 euro, este unul final convenit de părţi, cu luarea în calcul şi a cheltuielilor privind deplasarea acestui bun din Grecia în Republica Moldova, respectiv, la această valoare nu urmează să fie incluse alte careva componente.

Indică reclamantul că, la data de 13 martie 2013 s-a prezentat la Biroul Vamal Chişinău pentru efectuarea procedurii de import a mijlocului de transport în Republica Moldova. Menţionează reclamantul că, a pus la dispoziţia Biroului Vamal Chişinău actele solicitate, inclusiv tranzacţia (declaraţia) de vânzare-cumpărare, în formă scrisă, în baza căreia urma să fie determinată valoarea în vamă a mijlocului de transport importat, conform art. 7 alin. (2), art. 10 alin. (2) din Legea nr.1380 din 20 noiembrie 1997. Susţine că, echivalentul în monedă naţională a sumei de 3500 euro, la data de 13 martie 2013 constituia suma de 55927,9 lei, având în vedere că la 13 martie 2013, potrivit cursului valutar oficial al BNM, 1 euro echivala cu 15,9794 lei.

Precizează reclamantul că, inspectorul vamal a indicat valoarea în vamă a mijlocului de transport constituie 117610 lei. Astfel consideră reclamantul că, decizia autorităţii vamale este contrară atât normelor de drept cât şi realităţii, completând că, un calcul elementar demonstrează că nu este avantajos să imporţi în Republica Moldova un autoturism de model FORD TRANSIT, din anul 2007, la preţul de 117610 lei, pentru care ar mai trebui achitate obligaţii de import în sumă de 24786,44 lei, ceea ce majorează costul automobilului până la 142396,44 lei sau 8830 euro, indicând în susţinerea celor relatate că conform ofertelor de pe pagina web drive.md, autoturisme similare celui importat sunt oferite spre vânzare pe piaţa Republicii Moldova, cu toate drepturile de import deja achitate, la preţul 6800-7800 Euro.

Precizează reclamantul că, pentru a definitiva procedura de import, a achitat drepturile de import, pornind de la valoarea în vamă indicată de inspectorul vamal, precum şi a semnat toate actele prezentate/solicitate de autoritatea vamală. Astfel, a achitat TVA în sumă de 23616,09 lei, taxe în sumă de 111.86 lei şi de 470,44 lei, precum şi plata în Fondul Ecologic Naţional în sumă de 588,05 lei. Concretizează reclamantul, că la data de 13 martie 2013, nu i-au fost prezentate motivele deciziei autorităţii vamale, nu i-au fost explicate drepturile sale, inclusiv dreptul cu privire la termenul de 10 zile pentru contestare şi dreptul de a face recurs, fără penalizare, împotriva deciziilor referitoare la valoarea în vamă a mijlocului de transport.

Invocă reclamantul că, la data de 26 martie 2013 după care la 08 aprilie 2013, a solicitat perfectarea şi remiterea deciziei Biroului Vamal Chişinău, în care să fie expuse în scris motivele neacceptării valorii în vamă anunţată de către acesta, însă până în prezent autoritatea vamală nu a remis în adresa sa deciziile respective. Mai indică reclamantul că, fiind implicat, într-un accident rutier, a depus cererea prealabilă, în afara termenului de 10 zile, întârziind cu o zi. Prin decizia nr. 2271 din 04 aprilie 2013, Biroul Vamal Chişinău a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de contestare a deciziilor din 13 martie 2013. Completează că a respectat procedura prealabilă de soluţionare a litigiului de contencios administrativ, înaintând la data de 26 martie 2013, cererea prealabilă către Biroul Vamal Chişinău prin care, a contestat acţiunile acestuia la organul ierarhic superior.

Susţine reclamantul că, până în prezent Biroul Vamal Chişinău nu a remis în adresa sa, deciziile scrise, referitoare la valoarea în vamă, astfel că termenul de contestare a acestora nici nu a început să curgă, ceea ce atestă dreptul de a solicita instanţei de judecată, apărarea drepturilor sale, precum şi justifică dreptul său de a-şi completa acţiunea după recepţionarea deciziilor scrise ale autorităţii vamale. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Roşca Alexandru a fost admisă, prin care s-a dispus de a recunoaşte drept ilegal actul Biroului Vamal Chişinău din 04 aprilie 2013 şi a-1 repune pe Roşca Alexandru în termenul pentru contestarea actului Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013. S-au considerat ilegale acţiunile Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013 de acceptare a valorii în vamă de 55927,90 lei, anunţată de Roşca Alexandru pentru mijlocul de transport de model Ford Tranzit, caroseria nr. WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007. S-a anulat chitanţa seria AB nr. 821047 din 13 martie 2013 de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice, întocmit de Biroul Vamal Chişinău, în partea valorii mărfii de 117610 lei pentru mijlocul de transport de model Ford Tranzit, caroseria nr. WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007. La data de 08 noiembrie 2013, cu respectarea termenului legal, Biroul Vamal Chişinău, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 octombrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea depusă de către Alexandru Roşca să fie respinsă ca neîntemeiată. La data de 05 februarie 2014, Biroul Vamal Chişinău, a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 octombrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată şi tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, s-a respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 octombrie 2013, de admitere a acţiunii. La data de 20 august 2014, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, s-a admis recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 octombrie 2013, şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Roşca Alexandru către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative, ca neîntemeiată. La data de 02 martie 2015, Roşca Alexandru a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014. În motivarea cererii, revizuentul a indicat că după pronunţarea deciziei, recurentului i-a devenit cunoscut faptul examinării cauzei sale de un complet de judecată instituit contrar legii şi contrar condiţiei de imparţialitate.

Indică revizuentul că nu i-a fost comunicată nici o încheiere de schimbare a membrilor completului de judecată şi nici un motiv care să justifice asemenea intervenţie, iar participarea judecătorului Ion Druţă la examinarea pricinii încalcă şi condiţia de imparţialitate a instanţei. Mai invocă revizuentul că după comunicarea deciziei CSJ, a aflat că trebuia să prezinte organului vamal înscrisuri suplimentare pentru a dovedi valoarea anunţată în vamă. Suplimentar invocă că doar după comunicarea deciziei CSJ a aflat că instanţa de recurs nu a avut acces la textul autentic la art. 11 al Legii nr. 1380-XII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal care acţiona în 13.03.2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

Colegiul notează că motivele revizuirii sînt prevăzute limitativ de art.449 CPC.

Astfel, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională.

Revizuentul, în susţinerea cererii invocă drept temei de revizuire prevederile art. 449 lit. b) CPC, şi faptul că examinarea cauzei sale de un complet de judecată instituit contrar legii şi contrar condiţiei de imparţialitate. Nu i-a fost comunicată nici o încheiere de schimbare a membrilor completului de judecată şi nici un motiv care să justifice asemenea intervenţie, iar participarea judecătorului Ion Druţă la examinarea pricinii încalcă şi condiţia de imparţialitate a instanţei. La acest capitol Colegiul reţine că faptul invocat nu serveşte ca temei de revizuire, cu atît mai mult că completul este plasat pe saitul CSJ înainte de data examinării, din care considerente revizuentul a avut posibilitatea să prezinte cerere de recuzare în cazul în care consideră că completul format pentru examinarea recursului este imparţial.

Modificarea completului s-a efectuat în corespundere cu legea şi procedura stabilită. Mai invocă revizuentul că după comunicarea deciziei CSJ, a aflat că trebuia să prezinte organului vamal înscrisuri suplimentare pentru a dovedi valoarea anunţată în vamă şi că instanţa de recurs nu a avut acces la textul autentic la art. 11 al Legii nr. 1380-XII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal care acţiona în 13.03.2013. Examinînd argumentele cererii de revizuire, Colegiul le apreciază drept irelevante şi lipsite de contextul pertinent iniţierii procedurii de revizuire, or acestea de fapt, nu sunt susţinute prin nici un fel de probe indubitabile. De asemenea, invocarea faptului că este fratele Alionei Roşca care a fost atacată direct de către Judecătorul Ion Druţă, nu serveşte temei de revizuire.

Coroborînt cele expuse, Colegiul notează că argumentele susţinute de revizuent nu pot fi acceptate drept temei de revizuire, dar fiind faptul că art. 449 CPC, prevede limitativ temeiurile revizuire, la care revizuentul nu a făcut referire la nici un temei indicat în art. 449 CPC. Într-o altă ordine de idei, Colegiul consideră imperios necesar să precizeze că unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, inter alia, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (cauza Roşca c. Moldovei, nr. 6276/02, § 24, din 22 martie 2005). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata).

Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri care este definitivă şi executorie, chiar şi în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepţie de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii. În consecinţă, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice(Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a).

În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului, o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de Roşca Alexandru, ca inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, 453 al.(1) lit. a) şi 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Roşca Alexandru, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Roşca Alexandru către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valeriu Doagă Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma