3rh-51/15 — Anularea actelor administrative

prima instanţă: V. Puica dosar nr. 3rh-51/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut instanţa de recurs: N. Clima, S. Novac, I. Druţă, I. Corolevschi, O. Sternioală ÎNCHEIERE 03 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Tamara Chişca-Doneva, Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Ion Druţă examinînd cererile de revizuire înaintate de Roșca Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roşca Alexandru împotriva Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014 și încheierii Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015, c o n s t a t ă : La 08 mai 2013, Roșca Alexandru s-a adresat cu cererea chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal al Republicii Moldova, solicitînd anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău nr. 2271 din 04 aprilie 2013 cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de contestare a deciziilor din 13 martie 2013, repunerea reclamantului în termenul de atac de 10 zile prevăzut de art. 289 din Codul Vamal, împotriva deciziilor Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013, anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013 privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă de 55927,9 lei anunţată de reclamant pentru mijlocul de transport importat, de model FORD TRANSIT, caroseria nr.WF0XXXTTFX7P63994,

anul producerii 2007, anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013, privind determinarea valorii în vamă în sumă de 117610 lei, pentru mijlocul de transport menţionat. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 10 septembrie 2012, a încheiat contractul de vînzare - cumpărare a mijlocului de transport menţionat, înmatriculat în Republica Elenă de la proprietarul acestuia Roman Savin, cetățean al Republicii Moldova, titular al vizei de ședere şi de lucru în Republica Elenă. Precizează reclamantul, că preţul tranzacției a fost stabilit în sumă de 3500 euro, care a fost efectiv plătit de reclamant vînzătorului. Preţul tranzacției de 3500 euro, este unul final convenit de părţi, cu luarea în calcul şi a cheltuielilor privind deplasarea acestui bun din Grecia în Republica Moldova, respectiv, la această valoare nu urmează să fie incluse alte careva componente.

Indică reclamantul că, la data de 13 martie 2013, s-a prezentat la Biroul Vamal Chişinău pentru efectuarea procedurii de import a mijlocului de transport în Republica Moldova. Menţionează reclamantul că, a pus la dispoziţia Biroului Vamal Chişinău actele solicitate, inclusiv tranzacţia (declarația) de vînzare-cumpărare, în formă scrisă, în baza căreia urma să fie determinată valoarea în vamă a mijlocului de transport importat, conform art. 7 alin. (2), art. 10 alin. (2) din Legea nr.1380 din 20 noiembrie 1997. Susţine că, echivalentul în monedă naţională a sumei de 3 500 euro, la data de 13 martie 2013 constituia suma de 55 927,9 lei, avînd în vedere că la 13 martie 2013, potrivit cursului valutar oficial al BNM, 1 euro echivala cu 15,9794 lei.

Precizează reclamantul că, inspectorul vamal a indicat valoarea în vamă a mijlocului de transport constituie 117 610 lei. Astfel consideră reclamantul că, decizia autorităţii vamale este contrară atît normelor de drept cît şi realității, completînd că, un calcul elementar demonstrează că nu este avantajos să imporți în Republica Moldova un autoturism de model FORD TRANSIT, din anul 2007, la preţul de 117 610 lei, pentru care ar mai trebui achitate obligaţii de import în sumă de 24 786,44 lei, ceea ce majorează costul automobilului pînă la 142 396,44 lei sau 8 830 euro, indicînd în susţinerea celor relatate că conform ofertelor de pe pagina web drive.md, autoturisme similare celui importat sunt oferite spre vînzare pe piața Republicii Moldova, cu toate drepturile de import deja achitate, la preţul 6 800 -7 800 Euro.

Precizează reclamantul că, pentru a definitiva procedura de import, a achitat drepturile de import, pornind de la valoarea în vamă indicată de inspectorul vamal, precum şi a semnat toate actele prezentate/solicitate de autoritatea vamală. Astfel, a achitat TVA în sumă de 23 616,09 lei, taxe în sumă de 111,86 lei şi de 470,44 lei, precum şi plata în Fondul Ecologic Naţional în sumă de 588,05 lei. Concretizează reclamantul, că la data de 13 martie 2013, nu i-au fost prezentate motivele deciziei autorităţii vamale, nu i-au fost explicate drepturile sale, inclusiv dreptul cu privire la termenul de 10 zile pentru contestare şi dreptul de a face recurs, fără penalizare, împotriva deciziilor referitoare la valoarea în vamă a mijlocului de transport.

Invocă reclamantul că, la data de 26 martie 2013 după care la 08 aprilie 2013, a solicitat perfectarea şi remiterea deciziei Biroului Vamal Chişinău, în care să fie expuse în scris motivele neacceptării valorii în vamă anunţată de către acesta, însă pînă în prezent autoritatea vamală nu a remis în adresa sa deciziile respective. Mai indică reclamantul că, fiind implicat, într-un accident rutier, a depus cererea prealabilă, în afara termenului de 10 zile, întîrziind cu o zi. Prin decizia nr. 2271 din 04 aprilie 2013, Biroul Vamal Chişinău a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de contestare a deciziilor din 13 martie 2013. Completează că a respectat procedura prealabilă de soluţionare a litigiului de contencios administrativ, înaintînd la data de 26 martie 2013, cererea prealabilă către Biroul Vamal Chişinău prin care, a contestat acţiunile acestuia la organul ierarhic superior.

Susţine reclamantul că, pînă în prezent Biroul Vamal Chişinău nu a remis în adresa sa, deciziile scrise, referitoare la valoarea în vamă, astfel că termenul de contestare a acestora nici nu a început să curgă, ceea ce atestă dreptul de a solicita instanţei de judecată, apărarea drepturilor sale, precum şi justifică dreptul său de a-şi completa acţiunea după recepţionarea deciziilor scrise ale autorităţii vamale. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 octombrie 2013 (f.d.

93, 99-106 vol. I): -Cererea de chemare în judecată înaintată de Roșca Alexandru a fost admisă; -S-a recunoscut drept ilegal actul Biroului Vamal Chişinău din 04 aprilie 2013 şi s-a repus Roșca Alexandru în termenul pentru contestarea actului Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013; -S-au considerat ilegale acţiunile Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013 de acceptare a valorii în vamă de 55 927,90 lei, anunţată de Roșca Alexandru pentru mijlocul de transport de model Ford Tranzit, caroseria nr. WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007; -S-a anulat chitanța seria AB nr. 821047 din 13 martie 2013 de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice, întocmit de Biroul Vamal Chişinău, în partea valorii mărfii de 117 610 lei pentru mijlocul de transport de model Ford Tranzit, caroseria nr. WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, s-a respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 octombrie 2013 (f.d. 172, 173-178 vol. I). La 20 august 2014, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, s-a admis recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. S-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 octombrie 2013 şi s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care, s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de către Roșca Alexandru către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative, ca neîntemeiată (f.d.

204-211 vol. I). La 02 martie 2015, Roșca Alexandru a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015, cererea de revizuire înaintată de Roșca Alexandru a fost respinsă ca inadmisibilă (f.d. 43-48 vol. II). La 17 aprilie 2015, Roșca Alexandru a depus o nouă cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, solicitînd examinarea cauzei în ședință publică, admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03.12.2014, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii prin care să fie menținute decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că i-au devenit cunoscute fapte esențiale ale pricinii care nu i-au putut fi cunoscute anterior. Astfel, invocă revizuientul semnarea la data de 26 martie 2015 a contractului de vînzare- cumpărare a bunului litigios-vehiculul Ford Tranzit, totodată fiind confirmat faptul achitării de către Roșca Alexandru a prețului de 3 500 euro. Tot la 17 aprilie 2015, Roșca Alexandru a depus o cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 01 aprilie 2015, solicitînd examinarea cererii de revizuire în ședință publică, casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 01.04.2015, rejudecarea cererii de revizuire depuse la 02 martie 2015, cu admiterea acesteia.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că, i-au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii, care nu au putut fi cunoscute revizuientului. Astfel, consideră revizuientul că prin examinarea cererii de revizuire în afara ședinței publice i-au fost încălcate garanțiile unui proces echitabil, acesta fiind lipsit de posibilitatea de a prezenta argumente și înscrisuri suplimentare. Examinând demersul lui Roşca Alexandru cu privire la examinarea cererilor de revizuire în şedinţă publică, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îl consideră neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 452 CPC, instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată.

Dezbaterile sînt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. În sensul respectivei norme de drept procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie afirmă că pentru Curtea Supremă de Justiţie a fost făcută o excepţie de la regula generală enunţată.

Astfel, având în vedere faptul că dispoziţiile Codului de procedură civilă nu învestesc Curtea Supremă de Justiţie cu competenţa de a examina pricini civile în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată în primă instanţă, ţinând cont de practica judiciară şi în virtutea modificărilor operate la Codul de procedură civilă, prin Legea nr.155 din 05 iulie 2012, în vigoare din 30 noiembrie 2012, Curtea Supremă de Justiţie va examina cererile de revizuire fără participarea părţilor la proces. Deci, posibilitatea examinării cererilor de revizuire în lipsa participanţilor la proces şi fără întocmirea procesului verbal, este caracteristică doar Curţii Supreme de Justiţie, care nu are atribuţiile conferite prin lege de primă instanţă.

Trebuie de ţinut cont de faptul că în personalul Curţii Supreme de Justiţie nu se regăsesc grefieri, care sunt investiţi prin Lege cu atribuţii distincte, având un rol important pentru buna funcţionare a instanţei judecătoreşti. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie conchide asupra lipsei de careva temeiuri relevante şi concludente în vederea examinării cererilor de revizuire în prezenţa participanţilor la proces. La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine faptul că solicitantul Roşca Alexandru, a beneficiat de posibilitatea reală de a prezenta poziţia sa cu referire la motivele revizuirii şi a elucida circumstanţele cauzei pe care le consideră semnificative, atât prin perfectarea cererilor de revizuire, cât şi prin depunerea unui supliment.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că Curţii Supreme de Justiţie îi este caracteristică posibilitatea examinării cererilor de revizuire în lipsa participanţilor la proces şi fără întocmirea procesului verbal, iar la cazul prezentului litigiu lipsesc careva temeiuri de excepţie pentru a invita participanţii la proces să se pronunţe asupra temeiurilor invocate în cererile de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge demersul înaintat de Roşca Alexandru, cu privire la examinarea cererilor de revizuire în prezenţa participanţilor la proces. Verificînd temeiurile invocate în cererile de revizuire în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererile de revizuire neîntemeiate şi care urmează a fi respinse ca fiind inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC cu anexarea probelor ce le confirmă. Temeiurile declarării revizuirii sunt expres prevăzute în art. 449 din Codul de procedură civilă care poartă un caracter exhaustiv. Instanţa de judecată reiterează că, revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului.

Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigențele legii.

În conformitate cu prevederile art. 449 CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care: a) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în legătură cu pricina care se judecă; b) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii; c) instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentinţa sau decizia instanţei judecătoreşti care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională şi la judecarea cauzei a fost ridicată excepţia de neconstituționalitate, iar instanţa de judecată sau Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale sau din hotărîrea Curţii Constituţionale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova; h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională. Din textul cererilor de revizuire, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată că revizuentul solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiție din 03 decembrie 2014 şi încheierii Curţii Supreme de Justiţie, invocând în calitate de temei lit. b) a art. 449 CPC.

Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele şi faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reține că, pentru a redeschide procesul în baza temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanțele sau faptele date, existente obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente. Pentru acest temei de revizuire, esențial este ca revizuentul să probeze că nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele şi faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după pronunțarea hotărârii. Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de revizuire, iar circumstanțele invocate de acesta nu pot fi calificate drept circumstanțe şi fapte esențiale a pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului și că ultimul a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele şi faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul menționează că faptele și circumstanțele invocate de către revizuient precum semnarea la data de 26 martie 2015 a contractului de vînzare-cumpărare a bunului litigios-vehiculul Ford Tranzit, astfel fiind confirmat faptul achitării de către acesta a prețului de 3 500 euro, nu cad sub incidența prevederilor art. 449 lit. b) CPC, or faptele respective au apărut ulterior examinării cauzei în ordine de recurs.

Cu referire la celelalte motive invocate de revizuient, Colegiul reține că revizuentul Roşca Alexandru doar a reiterat un șir te temeiuri de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei respective în instanțele inferioare și în instanța de recurs, iar invocarea repetată a cadrului legal și circumstanțelor pricinii, interpretat repetat de revizuent, reprezintă în sine o cerere de recurs camuflat dar nicidecum o cerere de revizuire întemeiată. În sine, afirmaţiile revizuentului țin de dezacordul acestuia cu soluţia instanţei de recurs. De asemenea, Colegiul constată că argumentul revizuientului precum că prin examinarea la 01.04.2015 a cererii de revizuire în afara ședinței publice i-au fost încălcate garanțiile unui proces echitabil, acesta fiind lipsit de posibilitatea de a prezenta argumente și înscrisuri suplimentare, nu servește drept temei pentru admiterea cererii de revizuire prin prisma art. 449 lit. b) CPC.

Or după cum a menţionat instanţa mai sus, Curţii Supreme de Justiţie îi este caracteristică examinărea cererilor de revizuire în lipsa participanţilor la proces. Sintetizînd elementele de admisibilitate a cererilor de revizuire, pentru temeiurile arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că cererile de revizuire înaintate de către Roșca Alexandru, sunt inadmisibile avînd în vedere că, temeiurile invocate nu-şi găsesc încadrare în prevederile art. 449 CPC, conţinutul cererilor de revizuire în esența sa constituind un dezacord cu soluția instanței de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roșca contra Moldovei din 25 februarie 2005 şi în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competența instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererile de revizuire ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge demersul înaintat de Roşca Alexandru cu privire la examinarea cererilor de revizuire în şedinţă publică.

Se resping ca fiind inadmisibile cererile de revizuire depuse de către Roșca Alexandru împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014 și încheierii Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015, emise în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Roșca Alexandru împotriva Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Galina Stratulat Dumitru Mardari Ion Druţă