3ra-1335/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1335/14 prima instanţă: V. Puica instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Ion Druță, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Roşca Alexandru către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica din 28 octombrie 2013, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La data de 08 mai 2013, reclamantul, Roşca Alexandru s-a adresat cu cererea chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova, solicitând anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău nr. 2271 din 04 aprilie 2013 cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de contestare a deciziilor din 13 martie 2013, repunerea reclamantului în termenul de atac de 10 zile prevăzut de art. 289 din Codul Vamal, împotriva deciziilor Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013,

anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013 privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă de 55927,9 lei anunţată de reclamant pentru mijlocul de transport importat, de model FORD TRANSIT, caroseria nr.WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007, anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013, privind determinarea valorii în vamă în sumă de 117610 lei, pentru mijlocul de transport menţionat. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, la data de 10 septembrie 2012, a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a mijlocului de transport menţionat, înmatriculat în Republica Elenă de la proprietarul acestuia Roman Savin, cetăţean al Republicii Moldova , titular al vizei de şedere şi de lucru în Republica Elenă.

Precizează reclamantul că preţul tranzacţiei a fost stabilit în sumă de 3500 euro, care a fost efectiv plătit de reclamant vânzătorului. Preţul tranzacţiei de 3500 euro, este unul final convenit de părţi, cu luarea în calcul şi a cheltuielilor privind deplasarea acestui bun din Grecia în Republica Moldova, respectiv, la această valoare nu urmează să fie incluse alte careva componente. Indică reclamantul că, la data de 13 martie 2013 s-a prezentat la Biroul Vamal Chişinău pentru efectuarea procedurii de import a mijlocului de transport în Republica Moldova.

Menţionează reclamantul că, a pus la dispoziţia Biroului Vamal Chişinău actele solicitate, inclusiv tranzacţia (declaraţia) de vânzare-cumpărare, în formă scrisă, în baza căreia urma să fie determinată valoarea în vamă a mijlocului de transport importat, conform art. 7 alin. (2), art. 10 alin. (2) din Legea nr.1380 din 20 noiembrie 1997. Susţine că, echivalentul în monedă naţională a sumei de 3500 euro, la data de 13 martie 2013 constituia suma de 55927,9 lei, având în vedere că la 13 martie 2013, potrivit cursului valutar oficial al BNM, 1 euro echivala cu 15,9794 lei. Precizează reclamantul că, inspectorul vamal a indicat valoarea în vamă a mijlocului de transport constituie 117610 lei.

Astfel consideră reclamantul că, decizia autorităţii vamale este contrară atât normelor de drept cât şi realităţii, completând că, un calcul elementar demonstrează că nu este avantajos să imporţi în Republica Moldova un autoturism de model FORD TRANSIT, din anul 2007, la preţul de 117610 lei, pentru care ar mai trebui achitate obligaţii de import în sumă de 24786,44 lei, ceea ce majorează costul automobilului până la 142396,44 lei sau 8830 euro, indicând în susţinerea celor relatate că conform ofertelor de pe pagina web drive.md, autoturisme similare celui importat sunt oferite spre vânzare pe piaţa Republicii Moldova, cu toate drepturile de import deja achitate, la preţul 6800-7800 Euro. Precizează reclamantul că, pentru a definitiva procedura de import, a achitat drepturile de import, pornind de la valoarea în vamă indicată de inspectorul vamal, precum şi a semnat toate actele prezentate/solicitate de autoritatea vamală.

Astfel, a achitat TVA în sumă de 23616,09 lei, taxe în sumă de 111.86 lei şi de 470,44 lei, precum şi plata în Fondul Ecologic Naţional în sumă de 588,05 lei. Concretizează reclamantul, că la data de 13 martie 2013, nu i-au fost prezentate motivele deciziei autorităţii vamale, nu i-au fost explicate drepturile sale, inclusiv dreptul cu privire la termenul de 10 zile pentru contestare şi dreptul de a face recurs, fără penalizare, împotriva deciziilor referitoare la valoarea în vamă a mijlocului de transport. Invocă reclamantul că, la data de 26 martie 2013 după care la 08 aprilie 2013, a solicitat perfectarea şi remiterea deciziei Biroului Vamal Chişinău, în care să fie expuse în scris motivele neacceptării valorii în vamă anunţată de către acesta, însă până în prezent autoritatea vamală nu a remis în adresa sa deciziile respective.

Mai indică reclamantul că, fiind implicat, într-un accident rutier, a depus cererea prealabilă, în afara termenului de 10 zile, întârziind cu o zi. Prin decizia nr. 2271 din 04 aprilie 2013, Biroul Vamal Chişinău a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de contestare a deciziilor din 13 martie 2013. Completează că a respectat procedura prealabilă de soluţionare a litigiului de contencios administrativ, înaintând la data de 26 martie 2013, cererea prealabilă către Biroul Vamal Chişinău prin care, a contestat acţiunile acestuia la organul ierarhic superior.

Susţine reclamantul că, până în prezent Biroul Vamal Chişinău nu a remis în adresa sa, deciziile scrise, referitoare la valoarea în vamă, astfel că termenul de contestare a acestora nici nu a început să curgă, ceea ce atestă dreptul de a solicita instanţei de judecată, apărarea drepturilor sale, precum şi justifică dreptul său de a-şi completa acţiunea după recepţionarea deciziilor scrise ale autorităţii vamale. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 28 octombrie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Roşca Alexandru a fost admisă, prin care s-a dispus de a recunoaşte drept ilegal actul Biroului Vamal Chişinău din 04 aprilie 2013 şi a-1 repune pe Roşea Alexandru în termenul pentru contestarea actului Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013. S-au considerat ilegale acţiunile Biroului Vamal Chişinău din 13 martie 2013 de acceptare a valorii în vamă de 55927,90 lei, anunţată de Roşca Alexandru pentru mijlocul de transport de model Ford Tranzit, caroseria nr. WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007. S-a anulat chitanţa seria AB nr. 821047 din 13 martie 2013 de percepere a obligaţiilor vamale de la persoane fizice, întocmit de Biroul Vamal Chişinău, în partea valorii mărfii de 117610 lei pentru mijlocul de transport de model Ford Tranzit, caroseria nr. WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007. La data de 08 noiembrie 2013, cu respectarea termenului legal, Biroul Vamal Chişinău, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 28 octombrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea depusă de către Alexandru Roşca să fie respinsă ca neîntemeiată. La data de 05 februarie 2014, Biroul Vamal Chişinău, a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 octombrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată şi tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, s-a respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 28 octombrie 2013, de admitere a acţiunii. La data de 20 august 2014, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că cu decizia menţionată nu este de acord, o consideră ilegală şi neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a legii materiale. În susţinerea poziţiei invocate, indică recurentul că, la examinarea cauzei atât instanţa de apel cât şi prima instanţă eronat au concluzionat temeinicia valorii în vamă de 55927,9 lei a mijlocului de transport de model Ford Tranzit anul producerii 2007. În acelaşi context precizează recurentul că, nu este de acord cu decizia contestată deoarece, motivele concluziilor instanţei de apel sunt neclare.

Menţionează că, instanţa a interpretat eronat legea cu referire la art. 11 alin. (1) din Legea cu privire la Tariful Vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, astfel nu s-a ţinut cont de prevederile art. 11 alin.(6) al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice nr. 1569-XV din 20 decembrie 2002, care stipulează că valoarea în vamă a mărfurilor deplasate de persoane fizice se determină în conformitate cu prevederile Legii nr.l380- XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, iar aceasta la rândul său prevede în art. 6 şi 7 că valoarea anunţată de declarant trebuie confirmară şi prin acte.

Astfel, în coroborare cu pct. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, valoarea în vamă se confirmă prin contractul aferent tranzacţiei, documentele bancare de plată, documentele de transport. Mai indică că, la momentul vămuirii mijlocului de transport cât şi după acesta intimatul Alexandru Roşea nu a prezentat organului vamal nici unul din actele enumerate mai sus care ar confirma valoarea mijlocului de transport model Ford Tranzit anul producerii 2007. Indică recurentul că, declaraţia oficială - cerere din 10 septembrie 2012 nu este altceva decât cererea de radiere definitivă a automobilului din Registrele de evidenţă a Greciei pe motiv de export definitiv peste hotare dar nicidecum un contract de vânzare - cumpărare ce ar confirma valoarea în vamă a mijlocului de transport.

Precizează recurentul că acesta a fost emis la data de 10 septembrie 2012, iar vămuirea a fost efectuată pe data de 13 martie 2013, mult mai târziu de la data emiterii, iar în toată această perioadă până la efectuarea vămuirii propriu zisă de către intimatul Alexandru Roşea nu au fost prezentate careva acte cum ar fi contractul de vânzare a mijlocului de transport sau documente de plată a acestuia. Totodată susţine recurentul că permisul de circulaţie prezentat este actul care permite libera circulaţie a mijlocului de transport prin toată ţara (Grecia) sau altfel spus este asemănător certificatului de înmatriculare emis de autorităţile abilitate ale Republicii Moldova.

Menţionează recurentul că nu poate fi echivalată/comparată declaraţia - cerere de radiere definitivă a automobilului Ford Tranzit din motivul exportului definitiv peste hotare cu un contract de vânzare - cumpărare după cum a apreciat instanţa că suma de 3500 euro este valoarea tranzacţiei care include şi toate cheltuielile necesare pentru ca autoturismul să ajungă în ţara de destinaţie (Republica Moldova), iarăşi fără a fi prezentate de către intimat actele ce confirmă cheltuielile de transport suportate. Totodată consideră recurentul că, concluzia instanţei de apel cu privire la faptul că instanţa de fond just a dispus anularea chitanţei seria AB nr. 821047 din 13 martie 2013, în partea valorii mărfii de 117610 lei pentru mijlocul de transport model Ford Tranzit anul producerii 2007, este neîntemeiată şi vine în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Cu referire la cele invocate susţine recurentul că se constată cu certitudine că la emiterea deciziei în cauză instanţa nu a ţinut cont de toate circumstanţele cauzei şi nu le-a elucidat pe deplin, concluziile fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii, instanţa a neglijat vădit prevederile procedural civile, de contencios şi cele ale legislaţiei vamale, ceea ce constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond. Consideră recurentul că, concluziile instanţei sunt bazate pe o apreciere unilaterală a probelor materiale. La data de 03 octombrie 2014 intimatul Roşca Alexandru a înaintat referinţă la cererea de recurs declarată de către Biroul Vamal Chişinău solicitând, respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, ca fiind emise cu aplicarea corectă a normelor de drept procedural şi material.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi pronunţată o hotărâre nouă. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 04 iunie 2014. Din materialele dosarului se constată că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la data de 10 iunie 2014, (f. d. 179), însă nu rezultă la ce dată a recepţionat decizia recurentul. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat la 20 august 2014, se consideră depus în termen. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Din considerentul menţionat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu-zisă a cererii de recurs.

Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, Roşca Alexandru s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative.

Din materialele cauzei s-a stabilit că la data de 13 martie 2013 Roşca Alexandru s-a prezentat la Biroul Vamal Chişinău pentru efectuarea procedurii de import a mijlocului de transport de model FORD TRANSIT, caroseria nr.WF0XXXTTFX7P63994, anul producerii 2007 în Republica Moldova, prezentând Biroului Vamal Chişinău actele solicitate, inclusiv tranzacţia (declaraţia) de vânzare- cumpărare, în formă scrisă, în baza căreia urma să fie determinată valoarea în vamă a mijlocului de transport importat, conform art. 7 alin. (2), art. 10 alin. (2) din Legea nr.1380 din 20 noiembrie 1997. Reclamantul a indicat că, la data de 10 septembrie 2012, a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a mijlocului de transport menţionat, înmatriculat în Republica Elenă de la proprietarul acestuia Roman Savin, cetăţean al Republicii Moldova , titular al vizei de şedere şi de lucru în Republica Elenă precizând că preţul tranzacţiei a fost stabilit în sumă de 3500 euro, care a fost efectiv plătit de reclamant vânzătorului.

Preţul tranzacţiei de 3500 euro, este unul final convenit de părţi, cu luarea în calcul şi a cheltuielilor privind deplasarea acestui bun din Grecia în Republica Moldova, respectiv, la această valoare nu urmează să fie incluse alte careva componente. Inspectorul vamal a indicat că valoarea în vamă a mijlocului de transport constituie 117610 lei. Astfel, Roşca Alexandru pentru a definitiva procedura de import, a achitat drepturile de import, pornind de la valoarea în vamă indicată de inspectorul vamal, precum şi a semnat toate actele prezentate/solicitate de autoritatea vamală. Astfel, a achitat TVA în sumă de 23616,09 lei, taxe în sumă de 111.86 lei şi de 470,44 lei, precum şi plata în Fondul Ecologic Naţional în sumă de 588,05 lei.

La data de 26 martie 2013 după care la 08 aprilie 2013, Roşca Alexandru a solicitat perfectarea şi remiterea deciziei Biroului Vamal Chişinău, în care să fie expuse în scris motivele neacceptării valorii în vamă anunţată de către acesta. La data de 04 aprilie 2013, prin decizia nr. 2271, Biroul Vamal Chişinău a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de contestare a deciziilor din 13 martie 2013. Astfel consideră reclamantul că, decizia autorităţii vamale este contrară normelor de drept. Instanţele de judecată ierarhic inferioare au emis hotărârile respective. Biroul Vamal Chişinău nefiind de acord cu decizia instanţei de apel s-a adresat cu recurs împotriva acesteia. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizând argumentele invocate în recurs prin prisma materialelor cauzei, coraportate la prevederile legale aplicabile speţei, expune următoarea concluzie.

Potrivit art. art. 10 al Legii nr. 1380-XII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Astfel, Colegiul remarcă că, principala metodă dintre cele specificate este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Prevederilor art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la tariful vamal, oferă dreptul autorităţii vamale în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sânt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sânt suficiente, să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de aceeaşi lege.

Potrivit art. 11 alin, (4), metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit nu poate fi aplicată dacă: a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepţia restricţiilor: - stabilite de legislaţie; - în privinţa regiunii geografice în care marfa poate fi revîndută; - care nu influenţează esenţial preţul mărfii; b) vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu poate fi luată în considerare; c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte; d) participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri vamale conform prevederilor alin.(5). Potrivit pct. 16 din Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, pentru evaluarea vamală a mărfurilor şi verificarea valorii lor în vamă, anunţate de declarant, pot fi folosite atît informaţiile prezentate de declarant, cît şi cele deţinute de organul vamal.

Informaţiile trebuie să fie veridice, complete şi să asigure confirmarea valorii în vamă anunţate. Declarantul poate dispune de informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, sau cu privire la preţul lor pe piaţa internă, ori de calculele sau lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal, implicat în vămuirea mărfurilor. Aceste informaţii pot fi utilizate în cazul cînd întru confirmarea lor sînt prezentate documentele respective, de exemplu, documentele comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare. Organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior.

Totodată, autoritatea vamală poate prezenta declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, însă într-o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite (adică evitîndu-se menţionarea vînzătorului, cumpărătorului, declarantului şi celorlalte date care ar putea permite identificarea tranzacţiei).

În contextul celor indicate, Colegiul reţine că, la data de 12 martie 2013, Roşca Alexandru a solicitat vămuirea mijlocului de transport de model Ford Tranzit anul producerii 2007 (f. d. 76). La data de 13 martie 2013 a fost întocmită şi eliberată lui Roşca Alexandru, chitanţa seria AB nr. 821047 de percepere a obligaţiilor vamale (formular tipizat TV- 14 aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998) Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, valoare în vamă a mijlocului de transport de model Ford Tranzit anul producerii 2007 a fost stabilită în conformitate cu art. 11 al Legii nr. 1380-XII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal.

Instanţele ierarhic inferioare au constatat greşit că declaraţia oficială – cererea (f. d. 14-15 ) şi permisul de circulaţie (f. d. 16-14) cu valoarea automobilului menţionat de 3500 euro constituie valoarea în vamă a automobilului ca preţ efectiv plătit conform tranzacţiei, deoarece declaraţia oficială – cerere din 10 septembrie 2012 (f. d. 14-15 ), nu este altceva decât cererea de radiere definitivă a automobilului din Registrele de Evidenţă a Greciei pe motiv de export definitiv peste hotare dar nicidecum un contract de vânzare – cumpărare ce ar confirma valoarea în vamă a mijlocului de transport. Totodată permisul de circulaţie prezentat este actul ce ar permite libera circulaţie a mijlocului de transport prin toată ţara (Grecia).

În această succesiune de idei, Colegiul precizează că, în urma analizei ambelor acte ajunge la concluzia că nici unul din acestea nu determină valoarea mijlocului de transport din speţă sau nu pot fi invocate unul sau celălalt din actele nominalizate că dispun de un statut de contract de vînzare – cumpărare a mijlocului de transport, or nu a fost prezentat organului vamal de către Roşca Alexandru un contract de vînzare – cumpărare în care să fie indicată marfa (mijlocul de transport), părţile contractante, preţul şi alte clauze contractuale aşa cum indică reclamantul în acţiune sau un înscris prin care să confirme plata efectuată de către acesta pentru mijlocul de transport din speţă.

În această ordine de idei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că instanţele de judecată au aplicat eronat legea materială aplicabilă şi în lipsa probelor pertinente, concludente şi determinabile, au admis acţiunea neîntemeiat, prin aprecierea probelor în mod subiectiv. Din considerentele expuse Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, casează decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând în acest sens, o nouă hotărâre prin care se respinge acţiunea integral.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 28 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Roşca Alexandru către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative, pronunţând o nouă hotărâre prin care: Se respinge cererea de chemare în judecată înaintată de către Roşca Alexandru către Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea actelor administrative, ca neîntemeiată Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Ion Druță Ion Corolevschi Oleg Sternioală