2ra-494/15 — Constatarea încălcării termenului rezonabil, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: I. Dandara dosarul nr. 2ra-494/15 instanţa de apel: Iu. Gosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 25 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursurilor declarate de Procuratura r-lui Sîngerei, Ministerul Justiţiei al R. Moldova şi Ministerul Finanţelor al R. Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Latîşev Evghenii împotriva Procuraturii raionului Sîngerei, Ministerului Justiţiei R. Moldova şi Ministerului Finanţelor al R. Moldova privind recuperarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 06 noiembrie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de Latîşev Evghenii, Procuratura raionului Sîngerei, Ministerului Finanţelor şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 08 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 27 noiembrie 2012 Latîşev Evghenii a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii raionului Sîngrei, Ministerului Justiţiei al R. Moldova şi Ministerului Finanţelor al R. Moldova privind recuperarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Latîşev Evghenii a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Sîngerei din 28.12.2010 Cojemeachin Oleg a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 175 Cod penal. Totodată în privinţa lui Cojemeachin Oleg a fost încetat procesul penal pe art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal din cauza existenţei circumstanţelor care exclud atragerea la răspundere penală. Astfel, erorile procesuale comise de Procuratura raionului Sîngerei în cadrul urmăririi penale au dus la încetarea procesului, iar Cojemeachin Oleg a rămas nepedepsit. Consideră că Procuratura raionului Sîngerei este responsabilă de faptul că ultimul a rămas nepedepsit, efectuînd o urmărire penală ineficientă.

Solicită încasarea prejudiciului moral în mărime de 1000000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Sîngerei din 05.12.2012 cererea de chemare în judecată i-a fost restituită reclamantului, fiindu-i explicat că este în drept să depună acţiunea civilă în Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 14.03.2013 a fost casată integral încheierea judecătoriei Sîngerei din 05.12.2012 cu restituirea pricinii spre rejudecare în aceiaşi instanţă, de la faza primirii cererii. La 28.11.2013, A. Timoşenco – reprezentantul lui Latîşev Evghenii a depus cerere suplimentară împotriva Procuraturii raionului Sîngerei, Ministerului Justiţiei, Statul Republici Moldova în persoana Ministerului Finanţelor cu privire recuperarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii suplimentare a indicat, că în temeiul art.1 CEDO Statul Republica Moldova are obligaţia de a asigura drepturile prevăzute de CEDO şi anume în cauza sa nu a fost asigurat să nu fie supus maltratării. Consideră că s-a încălcat art.3 CEDO, care implică obligaţia pozitivă de a efectua o investigaţie oficială. Această obligaţie nu poate fi considerată în principiu, să se limiteze numai la cauzele de maltratare din partea reprezentanţilor Statului (cauza Calvelli şi Ciglio vs. Italia,nr.32967/66). Din aceste motive, Curtea consideră că Statul are obligaţiile pozitive inerente art.3 de a adopta prevederi eficiente în legislaţia penală pentru a pedepsi infracţiunile de viol şi să le aplice în practică prin efectuare eficientă a investigaţiei şi urmăririi penale (cauza M.C.

vs. Bulgaria). Aceste motive sunt expuse şi în cauza (L.G. vs Moldova din 17.04.2012), unde Curtea, fară a-şi exprima opinia asupra vinovăţiei lui V.R .a constatat că investigaţia efectuată pe cauză a fost inadecvată cerinţelor inerente obligaţiilor pozitive ale Statului de a investiga eficient şi de a pedepsi toate formele de viol şi abuz sexual. Consideră că în privinţa lui Latîşev Evghenii au fost încălcate obligaţiile asumate Statul Republica Moldova de investigare efectivă a cauzei şi de pedeapsă a infractorului. În speţă, procurorul responsabil pentru efectuarea urmăririi penale a comis încălcarea termenelor de punere sub învinuire, ce au dus la încetarea procesului penal şi eschivarea infractorului de la pedeapsă pentru o infracţiune excepţional de gravă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 08 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatat că a avut loc încălcarea art. 3 din Convenţie sub aspect procedural. A fost încasat din bugetul Statului Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Latîşev Evghenii prejudiciul moral în mărime de 60000 lei, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică 2 în mărime de 3500 lei. A fost obligată Procuratura raionului Sîngerei de a aduce scuze oficiale în formă scrisă lui Latîşev Evghenii privind efectuarea necorespunzătoare a urmăririi penale. La data de 16 aprilie 2014, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Sîngerei din 08 aprilie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate, cu pronunţarea unei noi hotărîri în vederea respingerii integrale a pretenţiilor reclamantului, drept nefondate şi neîntemeiate.

Ulterior, la data de 08 mai 2014 Procuratura raionului Sîngerei a depus cerere de apel împotriva hotărîrii judecătoriei Sîngerei din 08 aprilie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri privind respingerea tuturor pretenţiilor formulate din cererea de chemare în judecată înaintate de către reclamantul Evgheni Latîşev, ca fiind neîntemeiate şi nefondate. La data de 08 mai 2014, Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova a depus cerere de apel împotriva hotărîrii judecătoriei Sîngerei din 08 aprilie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată; sau – modificarea hotărîrii contestate în sensul diminuării sumelor acordate drept despăgubire pentru prejudiciul moral şi cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.

La data de 12 mai 2014, Latîşev Evghenii Iurie, reprezentat de avocatul Timoşenco Alina a înaintat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Sîngerei din 08 aprilie 2014, solicitînd admiterea apelului, casarea parţială a hotărîrii contestate, emiterea unei noi hotărîrii prin care să fie admisă pe deplin cererea de chemare în judecată înaintată de Latăşev Evghenii către Statul Republica Moldova în persoana Ministerului Finanţelor, Ministerul Justiţiei RM şi Procuratura Sîngerei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 06 noiembrie 2014 au fost admise apelurile declarate de Latîşev Evghenii, Procuratura raionului Sîngerei, Ministerului Finanţelor şi Ministerul Justiţiei al R. Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Sîngerei din 08 aprilie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care s-a încasat de la Stat prin intermediul Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova în beneficiul lui Latîşev Evghenii suma de 60000 lei cu titlul de prejudiciu moral şi suma de 3600 cu titlul de cheltuieli de judecată. În rest pretenţiile lui Latîşev Eugeniu s-au respins ca neîntemeiate.

La emiterea deciziei instanţa de apel a reţinut că potrivit prevederilor art. 1 al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Roma 04.11.1950), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.1135-XII din 4 august 1992, înaltele Părţi Contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor drepturile şi libertăţile definite în Titlul I al prezentei Convenţii. 3 Potrivit prevederilor art. 3 Titlul I, al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Roma 04.11.1950), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.1135-XII din 04 august 1992, nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin.(1), Titlul I. al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Roma 04.11.1950), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.1135-XII din 4 august 1992, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Conform prevederilor art. 13. Titlul I al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Roma 04.11.1950), ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.1135-XII din 4 august 1992, orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

Potrivit prevederilor art. 8 din Constituţia Republicii Moldova, Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia. În conformitate cu prevederile art. 20 din Constituţia Republicii Moldova, Republica, orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) şi alin. (2) CPC, orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime. Nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare.

Raportînd prevederile normelor suscitate la speţa dată, instanţa de apel a relevat faptul că, în cazul dat, raportul litigios are la origine pretinderea violării obligaţilor pozitive a statului de a proteja integritatea fizică şi viaţa privată şi de a acorda remedii eficiente in acest sens de către autorităţile satului care, în temeiul unor circumstanţe care trebuiau şi puteau fi evitate, nu au investigat eficient pretinsul fapt de satisfacere a poftelor sexule prin constrîngere, în formă perversă, de către Cojemeachin Oleg asupra lui Latîşev Eugen ştiind de vîrsta minoră a aceştia fapte care se încadrează în semnele infracţiunii prevăzute la art.172 alin.(2) lit. b) CP).

4 Prin urmare, instanţa de apel a relatat faptul că, în procesul de investigare a cauzei reclamantului în cadrul urmării penale s-a produs o frustrare a cerinţelor inerente şi obligaţilor pozitive a statului de a investiga şi pedepsi eficient toate formele abuzului sexual, fapt care, în consecinţă a generat inevitabil violarea drepturilor şi intereselor reclamantului-apelant Latîşev Eugen consfinţite inclusiv în art. 3 CEDO. Aplicînd prevederile art. 5 CPC colaborate cu prevederile art. 3 CEDO la speţa dată, instanţa de apel a considerat întemeiată pretenţia apelantului Latîşev Eugen privind recuperarea prejudiciului moral ca rezultat al violării drepturilor şi intereselor ultimului prin neglijarea obligaţilor pozitive a statului de a investiga şi pedepsi eficient toate formele abuzului sexual.

Cu referire la mărimea cuantumului daunei morale solicitat de reclamantul- apelant, instanţa de apel a menţionat faptul că conform Recomandării Curţi Supreme de Justiţie privind satisfacţia echitabilă, instanţele judecătoreşti naţionale ar putea să acorde satisfacţie morală la constatarea violării drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de art. 3 CEDO, un prejudiciu în sumă de 3000-5000 Euro, echivalent în lei moldoveneşti. Astfel, în baza celor sus enunţate şi în lumina circumstanţelor pricinii, instanţa de apel a considerat faptul că apelantul Latîşev Eugen, a suferit un prejudiciu moral a cărui estimare urmează a fi stabilită în coraport cu gravitatea suferinţelor psihice şi fizice suportate în acest sens şi consideră suma de 60000 lei ca una reală.

Cu referire la capătul de cerere al apelantului Latîşev Eugen privind obligarea procuraturii de a aduce scuze oficiale în formă scrisă pentru efectuarea necorespunzătoare a urmăririi penale, instanţa de apel a considerat-o neîntemeiată şi necesar de a fi respinsă, or Legea naţională, cît şi prevederile CEDO nu conţin norme care ar încadra această solicitarea la îndreptăţire în acest sens. De asemenea, instanţa de apel a considerat necesar a încasa cheltuielile de judecată din contul Statului în beneficiul apelantului Latîşev Eugen, în sumă de 3600 lei, sumă suportată de acesta pentru asistenţa juridică, conform bonului de plată nr. 583355 din 22 martie 2012. La 05 ianuarie 2015 Procuratura r-lui Sîngerei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului recurentul a invocat că art. 524 Cod de procedură penală prevedere, că persoanele cărora în cursul procesului penal, prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanţelor judecătoreşti, li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin 5 acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti.

însă anterior, a fost indicat art. 3 alin. (1) al Legii Nr. 1545 din 25.02.1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti prevede expres cazurile cînd, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice şi ele fiind descrise anterior care sunt, însă nu din motiv şi nici fiind o încercare de a evita răspunderea materială sau morală, însă sub aspect procedural, ca o normă generală, unde reclamantului în cauză avînd calitatea de parte vătămată minoră nu i se prevedea recuperarea prejudiciului material sau moral. Se arată că reclamantul Latîşev Evgheni Iurie în cadrul cauzei penale nr. 2009220311, de învinuire a lui Cojemeachin Oleg Condrat, în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal a avut calitatea de parte vătămată minoră, iar Procuratura a urmărit scopul apărării şi repunerii acestuia în drepturi.

Prin acţiunile de urmărire penale efectuate de procuror nu i s-au limitat drepturile şi interesele sale în cadrul acelui proces penal. Totodată în cererea sa reclamantul Latîşev Evgheni Iurie face trimitere la prevederile art. 1404 alin. (1) şi alin. (2) din Codul civil, care prevede prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcţie de răspundere va răspunde solidar în cazul intenţiei sau culpei grave. Persoanele fizice au dreptul să ceara repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile indicate în alin. (1). Articolul 1404 Cod civil se include în complexul reglementărilor menite să apere drepturile subiective ale persoanelor de lezarea lor prin acte administrative, care include art. 53 din Constituţia R.M.

şi Legea „Contenciosului administrativ” din 10.02.2000, dar nu prin acte procedurale a căror contestare este prevăzută de normele procesual-penale. Pentru angajarea răspunderii prejudiciului cauzat printr-un act administrativ sau nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sunt necesare condiţiile generale ale răspunderii delictuale, şi anume: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal şi vinovăţia. Fapta ilicită este o acţiune atunci cînd prejudiciul se cauzează persoanei prin emiterea unui act administrativ ilegal care a fost anulat de instanţa de judecată. Nici una din hotărîrile procurorului adoptate pe cauza penală, pe care a avut calitatea de parte vătămată minoră Evgheni Latîşev şi care se referea la drepturile sale, n-a fost anulată de instanţa de judecată.

Fapta ilicită este inacţiune atunci cînd drepturile subiective se lezează prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere şi deci, careva cereri formulate de către partea vătămată minoră Evgheni Latîşev, a reprezentantul legal al ultimului Latîşev Iurie Matvei, sau a avocatului acestora Lilian Maliga, în cadrul urmăririi penale pe cauza penală nr. 2009220311, n-au fost înaintate, la fel, careva obiecţii, demersuri nu existau şi nu persistau, nici la finisarea 6 urmăririi penale şi nici, la prezentarea materialelor cauzei penale date acestora, nefiind aceasta o obligaţiune a acestora, însă fiind un drept prevăzut de legea procesual - penală.

La 27 ianuarie 2015, în termen, Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată; sau – modificarea hotărîrilor contestate în sensul diminuării sumelor acordate drept despăgubire pentru prejudiciul moral şi cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. În motivarea recursului se invocă că prin sentinţa din 28 decembrie 2010 inculpatul a fost condamnat la 5 ani de închisoare, iar în beneficiul lui Latîşev Evghenii s-a încasat prejudiciul moral în mărime de 2000 lei. Suplimentar, potrivit jurisprudenţei Curţii distingem două moduri de reparare a prejudiciului moral: reparaţia în echivalent bănesc sau recunoaşterea încălcării ca satisfacţie echitabilă în sine.

Conform articolului 41 din Convenţie dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei Părţi Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă. Reieşind din cele expuse, analizînd probele anexate la cererea de chemare în judecată, recurentul constată că instanţa de apel nu a motivat cuantumul prejudiciului moral încasat. La fel, la 27 februarie 2015 a declarat recurs şi Ministerul Finanţelor al R. Moldova, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe,cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, Ministerul Finanţelor al R. Moldova a invocat că deşi reclamantul în vederea susţinerii acţiunii sale face referire la art. 1404, 1422, 1424 Cod civil, iar ulterior şi la art. 3 CEDO, care poartă un caracter general şi nu prevăd răspunderea Statului, prin intermediul Ministerului Finanţelor, pentru circumstanţele de fapt invocate de reclamant. Atrage atenţia că toate aceste aspecte reflectate în speţă cad sub incidenţa prevederilor Legii nr.1545 din 25.02.1998. În asemenea împrejurări, în temeiul normelor de drept nominalizate, Statul răspunde patrimonial numai pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată, precum şi în urma aplicării sancţiunii administrative în formă de arest administrativ.

Prin urmare, răspunderea Statului apare doar în urma acţiunilor ilicite a organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. Suplimentar, menţionează că legislaţia în vigoare prevede limitativ cazurile şi condiţiile răspunderii patrimoniale a statului pentru erorile comise de organele de 7 urmărire penală, procuratură şi instanţele judecătoreşti. Deci, Statul va repara prejudiciul (în cazul în care există) cauzat de organele sus-menţionate doar în cazurile expres prevăzute de lege.

În cazul în care instanţa de recurs va considera pretenţiile reclamantului întemeiate, consideră că cuantumul prejudiciului moral în sumă de 60 000 lei, adjudecat prin decizia Curţii de apel Bălţi, este unul exagerat, deoarece suma de bani care urmează a fi adjudecată intimatului nu reprezintă însăşi reparaţia lui, deoarece el nu poate fi reparat în virtutea naturii sale specifice, ci reprezintă echivalentul bănesc prin care persoana care a suferit moral poate să-şi procure emoţii pozitive echivalente suferinţelor fizice şi psihice suportate. Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Procuratura raionului Sîngerei, Ministerul Justiţiei al R. Moldova şi Ministerul Finanţelor al R. Moldova sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Procuratura raionului Sîngerei şi Ministerul Justiţiei R. Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recursuri se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursuri, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recursuri nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a 8 normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Procuratura raionului Sîngerei, Ministerul Justiţiei al R. Moldova şi Ministerul Finanţelor al R. Moldova, ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursurile declarate de Procuratura raionului Sîngerei, Ministerul Justiţiei al R. Moldova şi Ministerul Finanţelor al R. Moldova, se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 9