2ra-1934/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

dosarul nr.2ra-1934/14 prima instanţă: G. Moscalciuc, instanţa de apel: N. Popova, M. Moraru, A. Nogai ÎNCHEIERE 19 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Neaga Serghei împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Neaga Serghei şi apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 noiembrie 2013, prin care cererea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La data de 22 mai 2013 reclamantul Neaga Serghei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin sentinţa judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 februarie 2007, a fost achitat pe art. 324(3) lit. b) Cod Penal, pe motivul că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii.

Sentinţa de achitare a fost menţinută prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2011 şi decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie din 28 februarie 2012. Menţionează reclamantul că, în faza urmării penale a fost arestat preventiv perioada din 12 octombrie 2006 pînă la 16 februarie 2007. Ca urmare a arestului pe nedrept a fost lipsit de salariu pe care îl primea de la SC „Cvin-Com” SRL unde era angajat, astfel i s-a cauzat o pagubă materială în sumă de 35 108 lei. Mai indică reclamantul că, prin privarea de libertate i s-a cauzat un prejudiciu moral exprimat prin suferinţe psihice, limitarea temporară în anumite drepturi. În temeiul art. 1405 CC solicită reclamantul încasarea de la Ministerul Finanţelor prejudiciul material în mărime de 35 108 lei şi prejudiciul moral în mărime de 500 000 lei, cît şi cheltuielile de judecată.

În cadrul examinării pricinii, reclamantul a redus cuantumul prejudiciului material şi moral, solicitînd respectiv 7 500 lei şi 100 000 lei. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a dispus încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în folosul lui Neaga Serghei prejudiciul material în sumă de 7 500 lei şi prejudiciul moral în sumă de 35 000 lei. În rest cerinţele privind repararea prejudiciului moral au fost respinse. La 13 noiembrie 2013, Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, modificarea hotărîrii primei instanţe prin micşorarea sumei oferite cu titlu de prejudiciu moral.

La 27 noiembrie 2013, Neaga Serghei a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe în partea prejudiciului moral, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere integrală a pretenţiei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Neaga Serghei şi apelul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 noiembrie 2013, prin care cererea a fost admisă parţial. La 03 aprilie 2014, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd: - în principal, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014 şi a hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 11 noiembrie 2013, cu emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral; -în subsidiar, modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2014, în sensul diminuării sumei despăgubirilor băneşti pentru prejudiciul moral. În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul că instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea şi în acest sens a aplicat eronat normele de drept material. De asemenea, aprecierea probelor de către instanţa de apel a fost arbitrară. Invocă recurentul că existenţa unei sentinţe de achitare a intimatului, nu denotă că organul de urmărire penală a admis careva acţiuni ilicite, plus la aceasta suma încasată cu titlu de prejudiciu moral, este exagerată în coraport cu alte acţiuni similare.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulîndu-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei.

În acelaşi sens, se menţionează şi faptul că pe aceeaşi cauză penală, pentru aceleaşi infracţiuni imputate ca săvîrşite în comun cu reclamantul pe cauza dată, a fost achitată şi o altă persoană, cărei prin hotărîri judecătoreşti irevocabile i s-au făcut despăgubiri morale într-o mărime mai mare, ţinînd cont de statutul oficial al persoanei. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima