- Dosarul nr.
- 2ra-3593/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 17 decembrie 2014
- Părțile
- Neagu Alexandru vs Ministerul Justitiei
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2ra-3593/14 — Repararea prejudiciului
Dosarul nr.2ra-3593/14 Prima instanţă: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. A. Danilov) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Popova, M. Moraru, A. Panov)
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA
ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de Neagu Alexandru și Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Neagu Alexandru împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind repararea prejudiciului cauzat de organele de urmărire penală și încasarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La data de 05 aprilie 2013 Neagu Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului material si moral.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că de către organul de urmărire penală a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. 1 și art. 332 alin. 2 lit. a) Cod Penal. Prin sentința din 25 mai 2009 a judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a dispus de a-1 achita pe Neagu Alexandru învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(1) și art. 332 alin.(2), lit. a) Cod Penal, din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Prin decizia din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul procurorului și s-a menținut sentința din 25.05.2008 a judecătoriei Centru mun. Chișinău. Prin decizia din 20 aprilie 2010 a Curții Supreme de Justiție s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de procuror cu menținerea deciziei din 02.11.2009 a Curții de Apel Chișinău.
Consideră reclamantul că prin acțiunile nejustificate ale organului de urmărire penală s-a manifestat un comportament și o atitudine tendențioasă, cu aspect de învinuire și condamnare vădit ilegală, pentru a raporta la nivelurile de sus ale statului 1 descoperirea infracțiunii și condamnarea vinovatului, fiind pus ilegal sub urmărire penală, recunoscut în calitate de bănuit și pus sub învinuire. În urma acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală, reclamantul a fost supus unui tratament inuman și degradant, fiindu-i violat dreptul la un proces legal, obiectiv și echitabil, fiindu-i violate drepturile fundamentale consfințite în Constituția RM și legislația națională și garantate de Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit art. 524 CPP, persoanele cărora, în cursul procesului penal, prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală sau ale instanțelor judecătorești, li s-a cauzat un prejudiciu material sau moral au dreptul la despăgubire echitabilă în conformitate cu prevederile legislației cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești. Solicită reclamantul în baza Legii 1445-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești de a încasa din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției prejudiciul moral în sumă de 500000 lei.
La data de 30 iulie 2013 Neagu Alexandru a depus cerere de modificare și concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției prejudiciul moral în sumă de 500000 lei cauzat prin punerea ilegală sub urmărire penală și suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu material, care constituie cheltuielile pentru asistența juridică. Prin încheierea din 25 octombrie 2013 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, s- a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată. Prin încheierea din 18 noiembrie 2013 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, s- a respins cererea privind anularea încheierii din 25 octombrie 2013. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014 a fost admis recursul declarat de către Neagu Alexandru, casată încheierea din 18.11.2013, cu remiterea pricinii spre judecare în fond.
Prin hotărîrea din 12 mai 2014 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, acțiunea a fost admisă parțial: s-a încasat din contul bugetului de stat în beneficiul lui Neagu Alexandru prejudiciul moral suportat ca urmare a acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală în sumă de 20000 lei și cheltuielile de acordare a asistenței juridice în sumă de 5000 lei, iar în total suma de 25000 lei; în rest acțiunea reclamantului a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul depus de Neagu Alexandru și s-a admis apelul Ministerului Justiției: s-a modificat hotărîrea din 12.05.2014 a judecătoriei Buiucani, în partea cuantumului prejudiciului moral acordat lui Neagu Alexandru, micșorînd suma de la 20000 lei pînă la 5000 lei, în rest hotărîrea s-a menținut fără modificări.
La data de 03 noiembrie 2014 Neagu Alexandru a depus recurs împotriva deciziei din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că instanțele inferioare nu au ținut cont de statutul social al recurentului și de faptul că despre tragerea sa la răspundere penală a cunoscut un cerc larg de persoane, 2 prin ce a fost defăimat. Totodată nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele care au o importanță pentru justa soluționare a prezentei cauze. Menționează recurentul că instanțele inferioare la pronunțarea hotărîrii nu au ținut cont de faptul că mărimea concretă a compensației pentru repararea prejudiciului moral solicitat, cade exact sub toate criteriile stipulate în Legea nr. 1545 din 25.02.1998, cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, astfel interpretând eronat prevederile acestei legi.
Susține recurentul că nu i s-au prezentat scuze oficiale sau neoficiale, în formă scrisă sau verbală, fapt prin ce în mod considerabil i s-a prejudiciat reputația în cadrul serviciului cît și în sfera relațiilor publice. În opinia recurentului instanțele inferioare au aplicat în mod eronat prevederile art. 96 CPC și art. 422 Cod Civil. La data de 12 noiembrie 2014 Ministerul Justiției a depus recurs împotriva deciziei din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și aprecierea probelor a fost arbitrară. Consideră recurentul că reclamantul/intimatul nu a prezentat probe care ar demonstra ce suferințe fizice a suportat, precum și caracterul și gradul suferințelor psihice suportate.
Mai mult ca atît, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanța nu a ținut cont de faptul că anumite situații pot fi remediate fără compensarea prejudiciului moral. De asemenea Alexandru Neagu nu a prezentat careva dovezi ce ar confirma că informația privind învinuirea și condamnarea sa a avut o rezonanță majoră în societate, a fost difuzată în mass-media, a fost discutată activ de către societate și a avut un impact negativ asupra sa sau asupra poziției sale sociale. Suplimentar, recurentul indică că instanța da apel în hotărîrea sa nu a motivat cuantumul prejudiciului moral încasat. Nu a luat în considerație faptul că reclamantul/intimatul a avut calitatea de învinui/bănuit o perioadă foarte scurtă, din februarie 2009 pînă la 25 mai 2009. Astfel, la aprecierea prejudiciului moral instanța nu a ținut cont de faptul că în cadrul procesului penal reclamantul/intimatul nu a fost reținut, nu a fost arestat.
Prin urmare el nu a fost rupt de societate, familie și prieteni, beneficiind de sprijinul moral al acestora. Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.
Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul 3 prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererile de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.
Colegiul reține că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Neagu Alexandru și Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, sunt inadmisibile. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de Neagu Alexandru și Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva deciziei din 03 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4