2ra-94/15 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-94/14 Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. D. Dulghieru) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Președintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Lalac Angela și Lalac Artiom împotriva deciziei din 04 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Lalac Angela și Lalac Artiom împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin această încălcare, c o n s t a t ă : La data de 27 septembrie 2013 Lalac Angela și Lalac Artiom au depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiției al Republicii Moldova solicitînd constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cererii de chemare în judecată pe cauza civilă nr.2-1283/11; încasarea din contul bugetului de stat a prejudiciului moral în cuantum de 60000 lei; încasarea din contul bugetului de stat a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la data de 17 septembrie 2010 s- au adresat în Judecătoria Rîşcani, mun. Chișinău cu acțiune privind încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului material și moral. Instanța de fond a examinat pricina într-un termen nerezonabil de 1 an și 3 luni. Decizia irevocabilă în pricina vizată a fost emisă de Curtea Supremă de Justiție la data de 27 martie 2013, adică peste mai mult de 2 ani și 6 luni din ziua depunerii acțiunii. Consideră reclamanții că tergiversarea procesului de judecată s-a datorat acțiunilor incorecte ale judecătorilor instanței de fond, Curții de Apel și a Curții Supreme de Justiție și că le-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a 1 cauzei, motiv pentru care solicită încasarea de la bugetul de stat a sumei de 60000 lei întru compensarea prejudiciului moral cauzat.

În drept reclamanții și-au întemeiat pretențiile în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești. În procesul judecării pricinii în prima instanță reclamanții a depus o cerere de majorare a cuantumului pretențiilor în acțiune, solicitînd suplimentar încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului material în sumă de 5000 lei, inclusiv 3000 lei în beneficiul Angelei Lalac și 2000 lei în beneficiul lui Lalac Artiom, cauzat prin neîncasarea integrală de către instanța de judecată a cheltuielilor de asistență juridică, suportate de reclamanți în procesul examinării pricinii civile în care se invocă încălcarea termenului rezonabil de judecare a pricinii.

Prin hotărîrea din 17 martie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, acțiunea înaintată de Lalac Angela și Lalac Artiom împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea prejudiciului material și moral a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 04 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Lalac Angela și Lalac Artiom, cu menținerea hotărîrii din 17 martie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău. La data de 13 noiembrie 2014 Lalac Angela și Lalac Artiom au depus recurs împotriva deciziei din 04 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanțele inferioare au examinat superficial acțiunea, nu au fost apreciate și elucidate pe deplin toate circumstanțele cauzei.

Susțin recurenții că instanțele judecătorești inferioare au examinat cauza civilă de la 17.09.2010 pînă la 27.03.2013, adică mai mult de 2 ani și 6 luni, ceea ce reprezintă un termen nerezonabil de examinare a cauzelor civile care nu reprezintă un caz de complexitate sporită. Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele 2 de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurenților privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererile de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Lalac Angela și Lalac Artiom, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, sunt inadmisibile. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunosc inadmisibile recursurile declarate de Lalac Angela și Lalac Artiom împotriva deciziei din 04 septembrie 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3