2ra-3017/14 — Privind încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a pricinii civile şi repararea prejudiciului moral

Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani – N. Simciuc Dosarul nr. 2ra-3017/14 Instanţa de apel: CA Chişinău - S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga, ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Racu Andrei împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova privind încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a pricinii civile şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Racu Andrei, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 02 octombrie 2013, s-a admis parţial acţiunea înaintată de Racu Andrei, CONSTATĂ : La 30 aprilie 2013 Racu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a pricinii civile şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 16 decembrie 2010 a înaintat la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău acţiune în contencios administrativ privind contestarea hotărîrilor Comisiei de Licenţiere a profesiei de avocat de pe lîngă 1 Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova, admiterea în profesia de avocat, încasarea prejudiciului material în mărime de 76,08 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 10.000 lei.

Ulterior prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 mai 2011 acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulată hotărîrea nr. 19 din 15 noiembrie 2010 a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat – în partea neadmiterii lui la etapa a treia a examenului de calificare pentru admiterea în profesia de avocat, cu admiterea lui pentru susţinerea ulterioară a examenului la această etapă. S-a încasat de la Comisia de licenţiere a profesiei de avocat de pe lîngă Uniunea Avocaţilor din RM în beneficiul lui Racu Andrei suma de 1.000 lei prejudiciul moral. În rest cerinţele lui au fost respinse ca neîntemeiate. Reclamantul a invocat că a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţei, unde prin decizia instanţei de recurs, recursul a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 19 mai 2011 a fost casată, cu reţinerea pricini spre rejudecare după competenţă la Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de contencios administrativ. Racu Andrei susţine că după primirea hotărîrii motivate, studiind practica judiciară pe cazurile similare, a obţinut o copie de decizie Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţiei, unde s-a indicat că persoana interesată poate să intenteze acţiune împotriva Uniunii Avocaţilor cu privire la anularea hotărîrii Comisiei pentru Etică şi Disciplină a Uniunii Avocaţii din RM la Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Astfel, reclamantul considerînd că decizia Curţii Supreme de Justiţie menţionate ar putea servi drept temei de revizuire a deciziei instanţei de recurs, s-a adresat în instanţă cu o cerere de revizuire.

Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 20 septembrie 2012 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. La 23 octombrie 2012 a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2013, însă pînă în prezent examinarea acestuia nu a avut loc. Racu Andrei consideră că acţiunile şi inacţiunile instanţelor de judecată se încadrează în prevederile art. 87 din 21 aprilie 2011, solicitînd constatarea acestui fapt şi încasarea din buget în contul reparării prejudiciului moral a unei compensaţii băneşti în mărime de 20.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 octombrie 2013 s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Racu Andrei (f.d.

41, 50-52). Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 28 octombrie 2013 Racu Andrei a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe din 02 octombrie 2013, solicitînd casarea hotărîrii cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2014 s-a admis apelul declarat de Racu Andrei, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 octombrie 2013, s-a admis parţial acţiunea prin care s-a constatat faptul încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a recursului depus de Racu Andrei împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 prin care s-a 2 respins cererea de revizuire. În rest pretenţiile lui Racu Andrei s-au respins ca neîntemeiate (f.d.

83 - 89). La 19 august 2014 Ministerul Justiţiei a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel din 20 martie 2014 cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din 02 octombrie 2013. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept procesual privind examinarea acţiunilor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, prin aceasta încălcîndu-se grav principiul securităţii raporturilor juridice prevăzute la art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 20 martie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 30 iunie 2014, iar cererea de recurs a fost depusă la 19 august 2014. Reieşind din faptul că la materialele cauzei lipseşte dovada recepţionării deciziei, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei CEDO recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere. La fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. În recursul declarat de Ministerul Justiţiei asemenea aspecte nu se regăsesc. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs, declarată de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Maria Ghervas 4