2ra-65/17 — constatarea incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a plingerii, repararea prejudicului

Dosarul nr. 2ra-65/17

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. V. Muntean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu)

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii: Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Prus

Alexandru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Prus Alexandru

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la examinare în termen rezonabil a plângerii și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău

c o n s t a t ă :

La data de 28 octombrie 2015, Prus Alexandru s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea în termen rezonabil a plângerii și încasarea din contul bugetului de stat a

prejudiciului moral în sumă de 100000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 14 august 2014 s-a adresat

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău cu o plângere în baza art. 313 CPP, împotriva

acțiunilor ilegale ale Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău, care i-а lezat drepturile

sale prin neînregistrarea imediată a plângerii nominalizate în Registrul nr. l de evidență

a sesizărilor cu privire la infracțiuni.

Prin încheierea din 25 februarie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a fost

respinsă plîngerea lui Prus Alexandru.

Prin decizia din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, recursul declarat de Prus

Alexandru a fost admis, casată încheierea din 25 februarie 2015 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău și pronunțată o nouă hotărâre prin care Procuratura sect. Rîșcani, mun.

Chișinău a fost obligată să înlăture încălcările admise ale drepturilor petiționarului.

Menționează reclamantul că, examinarea în fond a plîngerii din 14.08.2014 depuse

în baza art. 313 CPP împotriva acțiunilor ilegale ale Procuraturii sect. Rîșcani, mun.

Chișinău a început în luna decembrie 2014 și a fost finisată în februarie 2015, cu

emiterea unei decizii ilegale. Instanța de judecată a încălcat termenii legali de examinare

a cauzei, ignorând faptul înaintării de către reclamant la 14.08.2014 a plîngerii în baza

art. 313 CPP împotriva acțiunilor ilegale ale Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău,

care prevede că plângerea urma a fi examinată în decurs de 10 zile.

1

Relatează reclamantul că examinarea plângerii nu a început în termenul stabilit de

lege și drepturile sale ca participant al procesului au fost încălcate sistematic în mod

discriminator după criteriile ce țin de limbă, etnie, cît și după concepțiile sale referitor

la faptul că procuratura trebuie să-și îndeplinească funcțiile sale în modul corespunzător,

fără a cauza reclamantului ca cetățean al RM, careva prejudiciu și fără a tinde să obțină

careva beneficiu în urma refuzului de a înregistra plîngerea reclamantului din

14.08.2014 în modul corespunzător.

Susține că, examinarea plîngerii din 14.08.2014 împotriva procuraturii, instanța a

tergiversat-o timp de 9 luni, cauzându-i suferințe morale, luînd în considerare senzația

de înjosire și disconfortul cauzat în urma discriminării sale după limba vorbită - limba

rusă, starea sa materială, fiind persoană nevoiașă și invalid. De asemenea, i-au fost

cauzate mari suferințe morale, psihice și fizice, care au dus la înrăutățirea stării sale de

sănătate, astfel că în perioada 05.12.2014-29.12.2015 s-a aflat în concediu medical și a

fost internat în spital.

Consideră reclamantul că instanțele naționale au reținut cauza în examinare mai

mult de 1 an, examinarea fiind tergiversată din vina instanței de fond, care a examinat

plângerea timp de 6 luni 11 zile, pe cînd aceasta urma a fi examinată în decurs de 10 zile

lucrătoare. Acest termen nu poate fi redus sau prelungit de instanța de judecată, avînd

un caracter absolut și imperativ și dacă este omis atunci duce la încălcarea dreptului la

examinarea cauzei în termen rezonabil.

Solicită reclamantul constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a plângerii din 14.08.2014 depuse în baza art. 313 CPP împotriva acțiunilor

ilegale ale Procuraturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău și încasarea din contul bugetului de

stat a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei.

Prin hotărîrea din 03 februarie 2016 a judecătoriei Buiucani mun. Chișinău,

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 26 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus

de Prus Alexandru și a fost menținută hotărîrea din 03 februarie 2016 a judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău.

La data de 16 noiembrie 2016, Prus Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei

din 26 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel

și a hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat esențial și a aplicat

eronat normele dreptului material și procedural, a interpretat în mod eronat legea, fapt

ce a dus la emiterea unei decizii ilegale și neîntemeiate.

De asemenea a mai solicitat recurentul repunerea în termen a recursului, indicînd

că a primit decizia instanței de apel la data de 12.09.2016, dar a fost internat în spital și

precum că a fost în imposibilitate de a depune cerere de recurs.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilității recursului decide un complet

din 3 judecători.

Conform art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul

în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434.

2

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) și alin. (2) CPC, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de

2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum rezultă din actele cauzei, recurentul, Prus Alexandru, la data de 01

august 2016, prin demers, a solicitat în formă scrisă eliberarea actelor judecătorești

traduse în limba rusă. Totodată, instanța de apel a expediat în adresa recurentului, prin

scrisoarea din 15 august 2016 (f.d. 216) copia deciziei din 26 iulie 2016 a Curții de Apel

Chișinău. Recurentul a menționat în recurs că a recepționat traducerea în limba rusă a

deciziei instanței de apel la data de 12 septembrie 2016.

Tot din materialele cauzei, rezultă că recurentul nefiind de acord cu decizia

instanței de apel, a declarat recurs la data de 16 noiembrie 2016, conform ștampilei

aplicate (f.d. 1 vol. II).

Instanța de recurs reține că recurentul – Prus Alexandru, a declarat recurs după

expirarea termenului de 2 luni, care în conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) CPC, este

un termen de decădere și nu poate fi restabilit.

În conformitate cu dispozițiile art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul,

stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul),

participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează

o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța judecătorească

(judecător).

Art. 61 alin. (1) CPC, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință de

drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste

drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sa inducerea sa în eroare.

Avînd în vedere că cererea de recurs a fost declarată abia la data de 16 noiembrie

2016 instanța de recurs consideră că recurentul urma să depună diligența necesară pentru

ca în termenul legal de a contesta decizia instanței de apel.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată cu certitudine că recurentul

depunând cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel peste termenul legal, a

demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională.

Totodată, instanța de recurs reține că o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale,

avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar

împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac a deciziei

judecătorești emise în instanța de apel și ar leza în acest mod principiul raporturilor

juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Completul invocă și hotărîrea CEDO din 03 aprilie

2008, în cauza Ponomaryov vs. Ucraina, unde se notează că deși în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii

unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare

de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare reprezintă o

decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod

similar cu o cale extraordinară de atac.

3

Totodată, făcînd trimitere la jurisprudența CEDO, Completul mai precizează că

recurenta urma să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de

acces la instanță (cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/06 din 11 septembrie 2007)

și de a contesta în termenul legal decizia instanței de apel, fapt care a fost ignorat de

către aceasta, prin urmare, generând, omiterea termenului prescris la depunerea

recursului.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că recurentul a depus

cererea de recurs în afara termenului legal, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Prus Alexandru ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 434, art. 269-

270 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Prus Alexandru împotriva deciziei din

26 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

4