2ra-1595/14 — Încasarea prejudiciului cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmărire penală, procuraturii si instantei de judecată

prima instanță: I.Gancear dosarul nr.2ra-1595/14 instanța de apel: B.Bîrcă, M.Moraru, M.Ciugureanu ÎNCHEIERE 21 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Mușinschii Alexandru împotriva Ministerului Justiției privind încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Mușinschii Alexandru și Ministerul Justiției, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 mai 2013, prin care acțiunea a fost admisă parțial, a c o n s t a t a t: La 17.12.2012 reclamantul Muşinschi Alexandru s-a adresat cu acțiune împotriva Ministerul Justiției privind încasarea prejudiciului material în valoare de 13464,80 lei şi a prejudiciului moral în valoare de 300000 lei. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02.06.2011, în cauza penală nr.1-120/2011, a fost achitat pe motiv că fapta încriminată nu a fost comisă de acesta. Ne fiind de acord cu soluția dată procurorul a declarat apel, care prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31.01.2012 a fost respins ca nefondat, asupra căreia procurorul a declarat recurs ordinar.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04.07.2012 s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar, achitarea fiind definitivă. Reclamantul menționează că în cadrul examinării dosarului penal a fost reținut la ancheta preliminară din 18.05.2010, aflându-se în arest mai bine de două luni, iar urmărirea penală s-a efectuat superficial, unilateral, tendențios, neobiectiv şi neprofesional, cu încălcarea legislației în vigoare, fapt care s-a demonstrat prin achitarea sa de toate instanțele de judecată. Reclamantul a mai afirmat că prin deținerea sa în detenție i-au fost cauzate probleme de sănătate, fiindu-i provocate stări de stres, retrăiri şi suferințe, provocate de atmosfera de învinuit şi inculpat, în care s-a aflat mai bine de un an.

De asemenea, indică că prin aceste acțiuni s-au cauzat suferințe sufletești şi membrilor familiei şi rudelor sale, în acest timp nu a activat, după eliberare făcând navete la Chişinău, achitând taxe de transport, fapt pentru care a suportat cheltuieli materiale. Reieșind din faptul că în perioada anchetei preliminare şi examinării dosarului penal în instanțele judecătorești a suportat prejudicii materiale şi morale pe care le estimează în echivalentul bănesc la suma de 13464,80 lei cu titlu de prejudiciu material şi 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral, motiv din care reclamantul prin cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul său a prejudiciului moral în valoare de 300000 lei şi 13464,80 lei cu titlu de prejudiciu material.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 24.05.2013, acțiunea a fost admisă parțial şi s-a dispus încasarea din bugetul de stat în beneficiul reclamantului Alexandru Musinschi sumade 7000 lei cu titlu de prejudiciu material şi 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 15.10.2013, au fost respinse apelurile declarate de către Mușinschii Alexandru și Ministerul Justiției, fiind menținută hotărârea primei instanțe din 24.05.2013.

La 14.03.2014, Ministerul Justiției a declarat recurs în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei pentru cunoștință este datată cu 22.11.2013, însă date privind recepționarea acesteia la materialele cauzei nu sunt, prin care a solicitat casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral sau după caz să fie modificate hotărârile judecătorești cu diminuarea sumelor acordate ca despăgubire pentru prejudiciul moral. În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(2) lit.c) și alin.(4) CPC, menționând precum că la examinarea pricinii în cauză instanțele judecătorești au interpretat în mod eronat legea și au apreciat în mod arbitrar probele.

Recurentul și-a mai întemeiat recursul pe dispozițiile art.119 al Constituției RM și pe art.13 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În argumentarea celor invocate, recurentul a mai indicat că instanțele judecătorești, la emiterea hotărârilor în prezenta cauză civilă, nu au respectat sau au făcut abstracție de prevederile art.art. 53-56, 239, 373 alin.(1),(4) CPC, art.1423 alin.(1) Cod Civil, cât și pct.25 din Hotărârea Plenului CSJ nr.9 din 09.10.2006 cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral.

În acest context, recurentul menționează că obligația de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferințelor psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanțe şi în baza căror acțiuni sau inacțiuni i-au fost cauzate suferințe morale (psihice sau fizice) și prin ce se manifestă acestea. Recurentul menționează la acest capitol, că reclamantul/intimatul nu a prezentat probe care ar demonstra ce suferințe fizice a suportat, precum şi caracterul, gradul suferințelor psihice suportate, iar la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanța nu a ținut cont de faptul că anumite situații pot fi remediate fără compensarea prejudiciului moral.

Odată ce persoana a fost eliberată din arest, faptul dat constituie prin sine o remediere echitabilă (cauza Haritonov versus Moldova, § 38). Totodată, recurentul a invocat art.11 al Legii nr.1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești, potrivit căruia mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se determină luându-se în 2 considerare caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea persoanei, durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanța de judecată, natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei, suferințele fizice, caracterul şi gradul suferințelor psihice, măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice şi psihice cauzate, cât și durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Din considerentele enunțate mai sus, recurentul consideră că instanțele de judecată în hotărârile contestate nu au motivat cuantumul prejudiciului moral acordat și mai atrage atenție asupra faptului că Muşinschii Alexandru nu a prezentat dovezi ce ar confirma că informația privind învinuirea sa a avut o rezonanță majoră în societate, a fost difuzată în mass-media, a fost discutată activ de către societate şi a avut un impact negativ asupra sa sau asupra poziției sale sociale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziția art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurent, Ministerul Justiției, precum că hotărârile instanțelor judecătorești sunt neîntemeiate și ilegale, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.

Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate 3 şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiției, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 15 octombrie 2013. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4