2ra-933/14 — Cu privire la repararea prejudiciului cauzat

Dosarul nr.2ra-933/14 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Reveţchi Gheorghe împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ministerul Justiţiei şi Reveţchi Gheorghe, c o n s t a t ă La 18 martie 2013, Reveţchi Gheorghe s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Reveţchi Gheorghe a menţionat că a fost învinuit precum că prin spargerea uşii a pătruns în casa Tatianei Ştirbu, din satul Sofia raionul Drochia şi aplicând forţa în privinţa ei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra a violat-o, provocându-i leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii. Prin sentinţa Judecătoriei Drochia din 08 februarie 2011, a fost condamnat în baza art. 171 al. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 27 aprilie 2011, au fost respinse apelurile depuse de către el şi de către avocatul său, cu menţinerea sentinţei.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 29 noiembrie 2012, au fost admise recursurile declarate de el şi avocatului Babără Vasile, casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 aprilie 2011 cu trimiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecători. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 februarie 2012, au fost admise apelurile declarate de către el şi a avocatului său, casată sentinţa 1 Judecătoriei Drochia din 08 februarie 2011 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care a fost achitat de sub învinuirea de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 171 al. (1) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către el. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 25 septembrie 2012 a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curţii de Apel Bălţi, Octavian Bodareu, cu menţinerea hotărîrii atacate.

Pe parcursul cercetării şi examinării cauzei penale, s-a aflat sub arest începând cu 24 august 2010 pînă la 16 februarie 2012, adică timp de 17 luni şi 22 zile. Totodată menţionează că la momentul reţinerii lucra în calitate de cioban şi avea un salariu lunar de 1 000 lei, respectiv pe perioada aflării în arest a ratat un venit de 17 500 lei. Solicită Reveţchi Gheorghe repararea prejudiciului material în sumă de 17500 lei, prejudiciul moral în mărime de 300 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată pentru asistenţa juridică în sumă de 12 500 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 aprilie 2013 a fost atras în proces, Procuratura Generală în calitate de intervenient accesoriu (f.d.46).

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 iunie 2013, a fost admisă parţial acţiunea depusă de către Reveţchi Gheorghe. S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Reveţchi Gheorghe prejudiciul moral în sumă de 30 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 12 500 lei. În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, au fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Reveţchi Gheorghe cu menţinerea hotărîrii primei instanţe fără modificări. La 02 ianuarie 2014, Ministerul Justiţiei a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe prin diminuarea sumei acordate cu titlu de prejudiciu moral şi cu titlu de cheltuieli de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Potrivit înscrisului anexat la cererea de recurs se atestă faptul că recurentul a recepţionat copia deciziei instanţei de apel, la 06 noiembrie 2013 (f.d. 119). Astfel, prin prisma normei enunţate Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen. Recurentul - Ministerul Justiţiei în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au dat o apreciere eronată dovezilor administrate la dosar, aplicînd eronat normele dreptului material şi în concluzie au emis decizii neîntemeiate.

2 Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 14 februarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Reveţchi Gheorghe şi a Procuraturii Generale cererea de recurs depusă de Ministerul Justiţiei cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă la cererea de recurs declarată de Ministerul Justiţiei, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Ministerul Justiţiei, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

3 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Justiţiei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Justiţiei se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4