2ra-1911/14 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr.2ra-1911/14 Judecător: Elena Cojocari Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, A. Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Stoinov Ivan, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Stoinov Ivan împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, CONSTATĂ : La data de 15 mai 2013 reclamantul Stoinov Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în privinţa sa, la data de 10 noiembrie 2010 de către SUP al CPS Centru a fost pornită urmărirea penală în baza art. 152 alin.2 lit. e) Cod Penal, în temeiul plîngerii lui M. Balagura, precum că la 16 octombrie 2010 i-a aplicat lovituri cu mîinele şi picioarele în diferite regiuni ale corpului prin ce i-a cauzat leziuni corporale medii. La data de 16.11.2010 de către Procuratura s. Rîşcani în privinţa reclamantului a fost pornită urmărirea penală în baza art. 155 Cod Penal, în temeiul plîngerii lui M. Balagura precum că la 12.11.2010 l-a ameninţat cu moartea. Cauzele penale au fost conexate şi s-a atribuit numărul 2010011932. Prin ordonanţa Procuraturii sect.

Centru din 15.03.2011, reclamantul a fost pus sub învinuire pe cauza penală nr. 2010011932 în baza art. 152 alin. 2 lit. e) şi art. 155 Cod Penal, fiindu-i aplicată măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara. Prin ordonanţa Procuraturii sect. Centru din 23.01.2013 în baza art. 52 alin. (1), pct. 1), art. 255 alin. (9) CPP, urmărirea penală s-a încetat. Indică reclamantul că, fară nici un motiv, în lipsa probelor, în scop de al umili, ilegal a fost tras la răspundere penală de către organele de urmărire penală. În urma acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală dînsul a suferit disconfort enorm, e motiv din care a primit traume psihologice sub formă de stare de stres, astfel fiindu-i lezate drepturile şi libertăţile prevăzute de art. 6 CEDO.

1 În temeiul Legii nr. 1545 din 25.02.1998, art. 1399, 1405, 1422, 1423 CC, solicită reclamantul încasarea de la pîrît a prejudiciului material în mărime de 5 000 lei şi moral în mărime de 160 000 lei cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 20.12.2013, Stoianov Ivan a declarat apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de către Stoinov Ivan şi casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 18 decembrie 2013 emiţînd o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost admisă parţial. Astfel, s-a perceput din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finaţelor în beneficiul lui Stoinov Ivan prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei şi prejudiciul material în sumă de 1 000 lei, în rest pretenţiile privind repararea prejudiciului moral şi material au fost respinse. La 03 aprilie 2014, Stoinov Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 în partea încasării prejudiciului moral încasat de la suma de 5 000 lei pînă la suma de 50 000 lei şi cheltuielile de judecată de la suma de 1 000 pînă la 3 000 lei.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 2 Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Stoinov Ivan asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stoinov Ivan ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Stoinov Ivan, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Stoinov Ivan împotriva Ministerului Justiţiei, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral cauzat în urma acţiunilor ilicite ale organului de urmărire penală, Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3 În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat faptul interpretării eronate a normelor de drept material a instanţei de fond de admitere parţială a acţiuni din următoarele.

In favoarea concluziei enunţate Colegiul Civil reţine următoarele circumstanţe stabilite şi norme legale aplicabile situaţiei juridice în cauză. Reclamantul Stoinov Ivan pretinde la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală în baza Legii nr. 1545-XIII din 25.02.1998, pentru fapta că la 10.11.2010 şi la 16.10.2010 în privinţa sa neîntemeiat au fost intentate două cauze penale, care ulterior au fost conexate şi i s-a aplicat măsura preventivă obligarea de a nu părăsi ţara pe un termen de 30 zile.

Litigiului în cauză este aplicabilă Legea nr.l545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti cu modificările ulterioare, Conform art.3(l) lit. a) al Legii enunţate, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală. Conform art.6 lit.b) al Legii citate, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.

4 Conform art. 10 al legii enunţate, dreptul persoanei fizice la repararea prejudiciului moral în mărimea şi în modul stabilite de prezenta lege apare în cazurile specificate la art.6. Conform art. 11(1) al Legii nr. 1545-XIII din 25.02.1998 mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensaţiei se determină luîndu- se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă;b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice;g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate;h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

Conform art. 13(1) al Legii, repararea prejudiciului specificat la art.7 lit. a), c),g) şi în capitolul III se efectuează din contul bugetului de stat, iar în cazul cînd prejudiciul a fost cauzat de organul de urmărire penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul material şi moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenţionale de către alte organe decît instanţa de judecată se repară de către aceste organe. 5