2ra-851/15 — Încasarea sumei şi repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: A. Garbuz dosarul nr. 2ra-851/15 instanţa de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Rotaru ÎNCHEIERE 22 aprilie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Calistru Diomid către Ministerul Justiţiei şi Procuratura raionului Rîşcani privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală de către organele de urmărire penală, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Calistru Diomid, Minisiterul Justiţiei şi Procuratura raionului Rîşcani, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşani din 01 iulie 2014, c o n s t a t ă: Reclamantul Calistru Diomid pe data de 25.07.2013 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Procuratura raionului Rîşcani cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală de către organul de urmărire penală.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin ordonanţa Procuraturii raionului Rîşcani din 23.03.2009 a fost pornită urmărirea penală împotriva sa în baza art. 191 al. (1) şi art. 332 al. (1) CP RM. Conform ordonanţei procuraturii din 13.05.2009 a fost recunoscut în calitate de bănuit, iar în baza ordonanţei procuraturii Rîşcani din 05.10.2010 a fost pus sub învinuire pe art. 190 al. (2) şi art. 361 al. (2) CP RM, iar ulterior cu această învinuire Procuratura a trimis dosarul în Judecătoria Rîşcani pentru examinare. Prin sentinţa judecătoriei raionului Rîşcani din 09.02.2011 s-a dispus achitarea lui Calistru Diomid de la învinuire, de săvârșirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 al.

(2) şi art. 361 al. (2) lit. b) CP RM, din motiv, că în acţiunile lui nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii. 1 Procuratura a atacat cu apel şi recurs sentinţa judecătoriei Rîşcani, însă prin deciziile Curţii de Apel Bălţi din 22.12.2011 şi a Curţii Supreme de Justiţie din 26.06.2012, sentinţa de achitare a fost menţinută. Indică reclamantul că, în legătură cu învinuirea falsă şi retrăirile îndelungate care au avut loc pe parcursul desfăşurării anchetei preliminare şi în instanţele de judecată, grav s-a îmbolnăvit. Starea sănătăţii s-a înrăutăţit la începutul anului 2011. Dosarul împotriva sa fusese pornit pe data de 23.03.2009 şi s-a finisat cu decizia de achitare a Curţii Supreme de Justiţie din 26.06.2012.

În luna februarie 2011 a fost internat în spitalul raional Rîşcani unde s-a aflat opt zile. Ulterior a fost îndreptat la tratament la Institutul de cardiologie din mun. Chişinău unde s-a aflat de pe data de 03.06.2011 pînă pe data de 13.06.2011. Cheltuielile pentru tratament constituind suma de 12101 lei. Indică reclamantul că, prejudiciul material constituie suma de 16881 lei, asistenţa juridică 4000 lei, tratamentul medical 12101 lei şi cheltuielile de transport pentru deplasarea în instanţele judecătoreşti 780 lei. Prejudiciul moral este apreciat în sumă de o sută mii lei care v-a fi ca o recompensă acelor suferinţe suportate pe parcursul a 3 ani şi 3 luni. Solicită încasarea de la pîrîtul Ministerul Justiţiei al RM în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 16881 lei, asistenţa juridică în sumă de 4000 lei.

tratamentul medical în sumă de 12101 lei, costul biletelor de călătorie în instanţele de judecată în sumă de 780 lei, prejudiciul moral în 100.000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică. La 19.11.2013 în adresa instanţei de judecată a parvenit o cerere de chemare în judecată suplimentară, de concretizare a pretenţiilor de la reclamantul Calistru Diomid împotriva Ministerului Justiţiei RM şi Procuratura raionului Rîşcani privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală de către organul de urmărire penală şi procuratură.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că conform art. 1 şi 13 din Legea nr. 1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, procuratura şi ale instanţelor judecătoreşti, repararea prejudiciului specificat la art. 7 lit. a),c),g) şi în cap.III, se efectuează din contul bugetului de stat, deci iniţial greşit se cere repararea prejudiciului cauzat din contul Ministerului Justiţiei al RM, corect este, din contul bugetului de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 01 iulie 2014 acţiunea înaintată de Calistru Diomid către Ministerul Justiţiei privind repararea prejudiciului material şi moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere penală de către organele de urmărire penală a fost admisă parţial.

S-a încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Calistru Diomid suma de 15.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, 4780 lei cu titlu de prejudiciu material şi 1000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. În rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 25 noiembrie 2014, s-au respins apelurile declarate de Calistru Diomid, Minsiterul Justiţiei şi Procuratura raionului Rîşcani, s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Rîşani din 01 iulie 2014. 2 La 06 februarie 2015, Ministerul Justiţiei a declarat recurs, în termen legal, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 25.11.2014 şi hotărârea judecătoriei Rîşcani din 01.07.2014 cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, considerând că s-a aplicat eronat normele de drept material , iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Menţionează recurentul că, prin prisma art. 3 din Legea nr.1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

Respectiv, în acest caz instanţa de apel urma să respingă prezenta acţiune civilă ca fiind neîntemeiată. Or, prin prisma prevederilor enunţate, nu orice acţiune a organelor de drept şi judecătoreşti atrage răspunderea Statului. În ce priveşte acordarea sumei de 15 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, consideră că instanţa de apel nejustificat şi neîntemeiat a dispus acordarea în beneficiului intimatului/reclamantului Calistru Diomid a acestei sume, în condiţiile în care pricina nu a fost examinată sub toate aspectele şi s-a dat o apreciere incorectă probelor prezentate. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Justiţiei este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al 3 Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de Ministerul Justiţiei în cererea de recurs că decizia instanţei de apel este ilegală şi poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentei, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4