- Dosarul nr.
- 2r-229/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 25 martie 2015
- Părțile
- IMGFL 11 vs Socolov Victor, Vladislav, Natalia
- Pe scurt
- Termenul de declarare a recursului
2r-229/15 — Cu privire la încasarea sumei
Dosarul nr. 2r-229/15 prima instanţă: M. Negru instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, Iu. Cotruță DECIZIE 25 martie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului împotriva lui Socolov Victor, Socolov Vladislav și Socolov Nina cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor”, c o n s t a t ă: La 13 august 2014, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom” în procedura falimentului a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Socolov Victor, Socolov Vladislav și Socolov Nina cu privire la încasarea datoriei.
La 10 septembrie 2014, Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor” a depus cerere reconvențională împotriva Societății pe Acțiuni „Termocom” și Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 privind încasarea prejudiciului moral în beneficiul lui Socolov Victor, Socolov Vladislav și Socolov Nina (f.d.56-59). Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 16 septembrie 2014, a fost restituită cererea reconvențională depusă de către Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor”, în temeiul art. 170 alin. (1) lit. f) CPC (f.d.53). Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 23 septembrie 2014, a fost admisă acțiunea depusă de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11. S-a încasat din contul lui Socolov Victor, Socolov Vladislav și Socolov Nina în beneficiul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 11 suma 1 datoriei în mărime de 2 156,39 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 270 lei, în total suma de 2 426,39 lei (f.d.31, 43-45). La 03 octombrie 2014, Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor” a înaintat cerere de apel în interesele lui Socolov Victor, Socolov Vladislav și Socolov Nina, împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 septembrie 2014 (f.d.34- 37). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, a fost restituită cererea de apel depusă de către Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor”, din motiv că cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel.
La 28 ianuarie 2015, Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor” prin intermediul oficiului poștal, a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii enunţate. Recurentul Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor” în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel nu a respectat normele de drept procedural şi în concluzie a emis o decizie ilegală. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.
În conformitate cu art. 111 alin. (3) CPC termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Încheierea instanţei de apel a fost emisă la 11 decembrie 2014, iar la 22 decembrie 2014 Curtea de Apel a expediat în adresa participanților procesului copia acesteia (f.d.102). Potrivit avizului de recepţie anexat la materialele pricinii se atestă că directorul Asociației Obștești „Protecția Consumatorilor” – P. Guțul, fără a indica data primirii actului judecătoresc, a recepţionat contrasemnătură, copia încheierii instanţei de apel emise la 11 decembrie 2014. Iar, la 31 decembrie 2014, oficiul poștal a transmis avizul de recepție enunțat Curții de Apel ca fiind executat (f.d.106).
Astfel, directorul Asociației Obștești „Protecția Consumatorilor” – P. Guțul a recepționat copia încheierii contestate contrasemnătură, pînă la 31 decembrie 2014, iar întru-cît ultimul nu a indicat data primirii actului judecătoresc pe aviz, instanța de recurs v-a considera că începutul termenului de declarare a recursului, începe de pe 31 decembrie 2014 – data restituirii de către oficiul poștal a avizului de recepție în adresa Curții de Apel. Potrivit art. 112 alin. (1) CPC termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Alineatul (3) al aceluiaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen.
2 Prin urmare, termenul de 15 zile, consacrat în art. 425 CPC, a început să curgă de la 01 ianuarie 2015, care a expirat la 15 ianuarie 2015, moment ce prin raportare la 28 ianuarie 2015 – data depunerii recursului la oficiul poștal, indică asupra tardivităţii acestuia. Or, recurentul nu a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului. În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) şi (3) şi 61 alin.(l) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt în drept să, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă. Participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.
Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna-credinţă prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligentă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege. Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.
Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.
In această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele enunţate Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră de a respinge recursul declarat de 3 către Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor” ca fiind depus tardiv fără a se pronunţa asupra fondului. În conformitate cu art. 427 alin. 1) lit. a), art. 428 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide Se respinge recursul declarat de către Asociația Obștească „Protecția Consumatorilor”, ca fiind depus tardiv.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4