2ra-437/15 — Repararea prejudiciului

Dosarul nr.2ra-437/15 Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău (jud. A. Danilov) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu) ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Colodrovschi împotriva Ministerului Justiției privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată c o n s t a t ă : La data de 03 martie 2014 Colodrovschi Igor a depus în instanța de judecată cerere împotriva Ministerului Justiției privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a menționat că prin hotărîrea din data de 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Chișinău а fost admisă cererea sa de chemare în judecată împotriva Primăriei mun.Chișinău privind obligarea de a-1 asigura cu spațiu locativ. La data de 10 decembrie 2008 Oficiul de executare Centru al Departamentului de Executare al Ministerului Justiției a emis încheierea nr.12-1277/08 privind primirea spre executare a documentului executoriu, intentarea procedurii de executare și stabilirea termenului pentru executare benevolă. La aceeași data încheierea a fost expediată în adresa Primăriei mun.Chișinău. Procedura de executare se afla în gestiunea executorului judecătoresc Igor Doroftei. A indicat reclamantul că până în prezent titlul executoriu nu a fost executat, fapt prin care i se încalcă drepturile recunoscute și garantate prin lege și ceea ce îi cauzează un prejudicii material și moral.

Afirmă reclamantul că instanța, la aprecierea circumstanțelor și determinarea cuantumului prejudiciului moral, urmează să țină cont de faptul că pe lângă un copil 1 minor de 5 ani aflat la întreținere, mai are și un nou născut, fapt ce demonstrează necesitatea asigurării prioritare a familiei sale cu spațiu locativ. Privitor la aspectul material al cerințelor înaintate, reclamantul menționează că lipsa spațiului locativ l-a determinat să închirieze un apartament în mun. Chișinău atât până la emiterea hotărârii judecătorești, cât și ulterior.

Având în vedere necesitatea închirierii unui spațiu locativ mai mare, în legătură cu nașterea celui de-al doilea copil, la 22.01.2014 a fost reziliat contractul de locațiune din 02.01.2012, și tot la 22.01.2014 a fost încheiat un nou contract de locațiune a unui apartament cu 2 odăi, care la fel a fost înregistrat la Direcția Administrare Fiscala Botanica, mun.Chișinău cu nr.1714, conform căruia plata lunară pentru chirie constituie 3500 lei și care la fel reprezintă prejudiciu material cauzat începând cu luna februarie 2014. Întru confirmarea plăților efectuate locatorii au eliberat recipise semnate pentru sumele transmise și dovada achitării impozitului conform art. 901 Cod fiscal.

Solicită reclamantul constatarea încălcării art.6 § 1 CEDO, art. 1 al Protocolului nr.1 al Convenției exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr.3-23 80/08 din 28 octombrie 2008 și încălcarea dreptului la protecția proprietății; constatarea încălcării art.13 al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărârii judecătorești și constatarea faptului că Legea nr. 87 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, instituită drept un remediu intern eficient de apărare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, în cazul său, este un remediu ineficient pentru asigurarea executării hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28.10.2008; încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului material cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești în sumă de 2500 lei pentru luna ianuarie 2014 și 7000 lei pentru lunile februarie și martie 2014 cu titlu de cheltuieli pentru închirierea spațiului locativ; încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a prejudiciului moral în mărime de - 50000 lei;

încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a cheltuielilor de asistentă juridică în mărime de 200 lei și obligarea statului prin intermediul Ministerului Justiției ca într-un termen de trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii să asigure și să întreprindă toate acțiunile necesare în vederea executării hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 octombrie 2008, iar în cazul neexecutării în termenul acordat pe lîngă plățile acordate să-i achite, pînă la executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28.10.2008, o dobândă egala cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.

Ulterior, în cadrul examinării cauzei, potrivit prevederilor art.60 Cod de procedură civilă, reclamantul și-a majorat cuantumul pretențiilor în partea recuperării prejudiciului material, solicitând încasarea din contul statului plata pentru chirie și pentru lunile aprilie-mai în sumă de 7000 lei, iar în total prejudiciul material în sumă de 16500 lei. 2 Prin hotărârea din 28 mai 2014 a judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău acțiunea a fost admisă parțial și s-a constatat încălcarea art.6 CEDO urmare a neexecutării hotărârii judecătorești definitive din 28.10.2008 a Curții de Apel Chișinău; s-a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Colodrovschi Igor a prejudiciului material în sumă de 16500 lei și 5000 lei în contul reparării prejudiciului moral, ambele cauzate prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 28.10.2008 a Curții de Apel Chișinău; s-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Colodrovschi Igor cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei; în rest cerințele reclamantului au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile declarate de Igor Colodrovschi și Ministerul Justiției și a fost menținută hotărîrea din 28 mai 2014 a judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău. La data de 18 decembrie 2014 Ministerul Justiției a depus recurs împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel eronat a interpretat dreptul material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Menționează recurentul că concluziile instanței de fond cu privire la admiterea acțiunii și încasarea prejudiciului moral în favoarea intimatului sunt eronate. Instanța a admis constatarea încălcării dreptului la executarea unei hotărîri judecătorești a cărei executare debitorul nu o neagă, dar o amînă din motive temeinice.

Susține recurentul că concluzia instanței de fond precum că intimatului i-a fost cauzat un prejudiciu moral ce urmează a fi reparat prin acordarea unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat este neîntemeiată, deoarece în cazul dat suntem în prezența unei întârzieri de executare a unei hotărîrii judecătorești și nu poate fi vorba despre o neexecutare propriu-zisă. La data de 05.02.2015 Colodrovschi Igor a depus referință la cererea de recurs și a indicat că recursul urmează a fi declarat inadmisibil. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Completul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Completul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Completul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor 3 de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Completul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Completul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.art.433, lit.a), 440 CPC, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva deciziei din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4