2ra-235/16 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

Prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-235/16 Judecător: E Cojocari Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 10 februarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursurilor declarate de către: -Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova; -Guvernul Republicii Moldova; -Colodrovschi Igor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Colodrovschi Igor împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, Primăria mun.

Chişinău şi Consiliul municipal Chişinău, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor, cu privire la constatarea încălcării art. 6 & 1 din CEDO exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti pentru perioada lunii mai 2015, constatarea art. 6 & 1 din CEDO - exprimat prin lipsa unui proces echitabil în privinţa primarului general al mun. Chişinău, manifestat prin încetarea procesului contravenţional din motivul lipsei fondului locativ disponibil, constatarea încălcării art. 1 Protocolul nr. 1 al Convenţiei exprimat prin dreptul la protecţia proprietăţii, constatarea încălcării art. 14 CEDO, exprimat prin executarea selectivă şi netransparentă a hotărârilor judecătoreşti încasarea prejudiciului moral în urma constatării încălcărilor , împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 iunie 2015, c o n s t a t ă La 04 mai 2015, Colodrovschi Igor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului RM, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor, Primăriei mun. Chişinău şi Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Doroftei Igor, cu privire la constatarea încălcării art. 6 & 1 din CEDO, Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău nr. 3-2380/08 din 28.10.2008, lipsa unui proces echitabil în privinţa primarului mun.

Chişinău exprimat prin încetarea procesului contravenţional din motivul lipsei fondului locativ disponibil, precum şi încălcarea dreptului la protecţia proprietăţi; constatarea încălcării articolului 13 din CEDO pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 28.10.2008; constatarea încălcării art. 14 CEDO, exprimat prin executarea selectivă şi netransparentă a hotărîrilor judecătoreşti analogice; obligarea pîrîţilor ca într-un termen de 3 luni de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti emise în prezenta speţă să întreprindă toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28.10.2008, iar în cazul neexecutării în termenul acordat, pe lîngă plăţile acordate să-i achite pînă la executarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28.10.2008 o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente; încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 28.10.2008, instanţa de contencios administrativ a Curţii de Apel Chişinău a admis cererea lui de chemare în judecată către Primăria mun. Chişinău privind obligarea Primăriei Chişinău de a-1 asigura cu spaţiu locativ, emiţînd în acest sens hotârîrea nr. 3-2380/08 din 28.10.2008. La 10.12.2008, Oficiul de executare Centru al Departamentului de Executare al Ministerului Justiţiei, a emis încheierea nr. 12/1277/08 privind primirea spre executare a documentului executoriu, intentarea procedurii de executare şi stabilirea termenului pentru executare benevolă şi tot la aceeaşi dată cu acelaşi număr fiind expediată în adresa Primăriei mun. Chişinău pentru executare.

In prezent procedura de executare se află în gestiunea executorului judecătoresc Igor Doroftei. Pentru neexecutarea mai mult de 3 ani a hotărîrii judecătoreşti în cauză, s-a adresat în instanţa de judecată în baza prevederilor Legii nr.87 din 2011, obţinînd în acest sens 4 hotărîri irevocabile privind recuperarea prejudiciului material şi moral cauzat, care au fost şi executate. Astfel, la 21.10.2011, Judecătoria Rîşcani (Bîrnaz) a emis hotărîrea nr. 2- 615/2011 constatînd încălcarea art. 6 § 1 din Convenţia europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, urmare a omisiunii de a executa hotărîrea judecătorească definitivă din 28.10.2008, încălcarea art. 13 din Convenţie şi dispunînd încasarea prejudiciului material în mărime de 33 600,00 lei şi 40 000,00 lei prejudiciu moral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2r-2979/11 din 18.04.2012 a fost modificată hotărîrea în partea diminuării prejudiciului moral de la 40 000,00 la 22 000,00 lei, în rest cu menţinerea hotărîrii. Decizia Curţii de Apel Chişinău fiind irevocabilă. Titlu executoriu emis fiind executat. La 29.11.2012, Judecătoria Rîşcani (judecător Us A.) a emis hotărîrea nr. 2-13572/12, prin care a admis în parte cererea de chemare în judecată, dispunînd încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a 32 300,00 lei cu titlu de prejudiciu material, 10 000,00 lei cu litiu de prejudiciu moral şi 135,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acţiunea fiind respinsă ca nefondată.

La 03.04.2013, prin decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-246/13 (Cimpoi, Guzun şi Cernat) a fost respins apelul declarat de el, unde a admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor. S-a modificat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29.11.2012, în partea încasării prejudiciului material, micşorând suma de la 32 300,00 lei la 28 800,00 lei. În partea încasării prejudiciului moral hotărîrea fiind casată şi adoptată o nouă hotărîre în această parte, prin care a fost respinsă pretenţia reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului moral ca fiind neîntemeiată. În rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 16.10.2013 prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 2ra-2554/13 (Doagă, Cobăneanu, Oprea, Moldovan şi Răducanu) a fost respins recursul Ministerului Finanţelor şi admis recursul declarat de el.

Colegiul CSJ a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2013 în partea respingerii pretenţiei privind repararea prejudiciului moral şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29.11.2012 în această parte. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 03.04.2013 a fost menţinută. Decizia emisă devenind irevocabilă. Titlu executoriu emis a fost executat. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani (Pruteanu L.) nr. 2-3906/2013 din 20.08.2013, instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată de el în baza Legii nr. 87, constatând încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi considerând drept satisfacţie echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat admiterea pretenţiei privind constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

S-a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei cheltuieli de judecată suportate în mărime de 160,00 lei. Pretenţia materială privind încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 45 000,00 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată. Hotărîrea emisă, fiind contestată în ordine de apel, prin decizia Colegiului civil al Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-4065/13 din 19.12.2013, a fost casată în partea respingerii cerinţelor de încasare a prejudiciului material şi moral şi în această parte s-a emis o nouă hotărîre prin care a dispus încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei a prejudiciului material cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti în sumă de 22 500,00 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 10 000,00 lei.

În partea constatării încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi în partea încasării cheltuielilor de judecată hotărîrea Judecătoriei Buiucani a fost menţinută. Prin decizia CSJ nr. 2ra-1438/14 din 11.06.2014, instanţa de recurs a admis recursul Ministerului Justiţiei şi a modificat decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.12.2013 micşorînd prejudiciul moral de la 10 000,00 lei pînă la 3 000,00 lei şi prejudiciul material de la 22 500,00 lei pînă la 7 500,00 lei pentru perioada 31.04.2013- 30.06.2013, în rest decizia Curţii de Apel Chişinău fiind menţinută. Prin încheierea nr. 2ds-56/14 din 23.07.2014, CSJ a fost corectat greşeala strecurată în partea motivată a deciziei din 11.06.2014 înlocuind sintagma „... pentru perioada 31.04.2013- 30.06.2013...” cu sintagma „... pentru perioada 01 aprilie 2013 -30 iunie 2013...". La 28.05.2014 Judecătoria Buiucani mun.

Chişinău a emis hotărîrea nr. 2-2577/14 prin care a admis în parte cererea de chemare în judecată înaintată de I.Colodrovschi, constatând încălcarea art. 6 CEDO şi a dispus încasarea prejudiciului material în mărime de 16 500,00 lei, prejudiciu moral în mărime de 5 000,00 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 200,00 lei. La 21.10.2014 Curtea de Apel Chişinău prin decizia nr. 2a-2970/14 a dispus menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 28.05.2014. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie nr. 2ra-437/15, recursul Ministerului Justiţiei declarat împotriva deciziei CA Chişinău din 21.10.2014 a fost recunoscut inadmisibil, încheierea fiind irevocabilă.

Menţionează reclamantul că, pe lîngă cele 4 pricini menţionate mai sus, în prezent, pe rolul instanţelor naţionale se află altele două cauze intentate în baza Legii nr. 87 din 2011. La 24.10.2014, Judecătoria Buiucani a emis hotărîrea nr. 2-4476/14 prin care s-a dispus admiterea în parte a cererii lui I. Colodrovschi, privind constatarea încălcării art. 6 CEDO şi art. l al Protocolului nr. l la Convenţie, a dispus încasarea prejudiciului material în mărime de 15 000,00 lei şi a prejudiciului moral în mărime de 5 0001ei, pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 28.10.2008 în perioada 01.07.2013- 31.12.2013 şi încasarea cheltuielilor de judecare a pricinii în mărime de 200,00 lei. Prin decizia CA Chişinău (nr. 2a-5040/2014 din 21.01.2015 a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 24.10.2014, la momentul adresării cu cererea de chemare în judecată dată dosarul în cauză se află la CSJ pentru examinare în ordine de recurs).

La 04.02.2015, Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a emis hotărîrea nr. 2-1146/15, dispunînd admiterea parţială a cererii de chemare în judecată înaintată de I. Colodrovschi, constatând încălcarea art.6 paragraful 1 CEDO, art. l Protocolul 1 al Convenţiei şi dispunînd recuperarea prejudiciului material în mărime de 24 500,00 lei, prejudiciu moral - 3 000 lei, şi 200,00 lei — cheltuieli de judecată. A menţionat reclamantul că la momentul adresării cu cererea dată dosarul se află la examinare în ordine de apel în Curtea de Apel Chişinău. Susţine că prin încheierea instanţelor de judecată a fost încetată procedura contravenţională intentată în privinţa Primarului General - Chirtoacă Dorin în baza prevederilor art. 318 Cod Contravenţional.

Astfel, la 24.12.2014, Judecătoria Centru mun. Chişinău a emis hotărîrea nr. 4-1520/14 prin care a dispus încetarea procesului contravenţional în privinţa lui Chirtoacă Dorin din motivul lipsei faptului contravenţional, iar la 11.03.2015, Curtea de Apel Chişinău a menţinut hotărîrea de încetare a procesului contravenţional în privinţa lui Chirtoacă Dorin. Instanţele au reţinut în concluzie că, există o decizie a Consiliului municipal Chişinău prin care se declară lipsa fondului locativ liber în mun. Chişinău. Consideră reclamantul că, debitorul (Primăria şi Conciliul Municipal Chişinău) selectiv şi netransparent execută unele hotărîri judecătoreşti de asigurare cu spaţiu locativ cum ar fi: Decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 10/3 din 05.08.2010, Procesul-verbal nr.031-65r/2013 din 02.12.2013 şi Decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 359-d din 02.06.2009, nr. 799-d din 08.08.2012.

A sesizat şi Primăria şi Consiliul Municipal Chişinău exprimîndu-şi disponibilitatea de a negocia eventuale condiţii de încheiere a unei tranzacţii de împăcare pe cale amiabilă în schimbul renunţării la procedura de executare, însă debitorii nu s-au arătat interesaţi de a soluţiona întrebarea. Consideră reclamantul că, calitatea lui de victimă este imbatabilă, chiar în pofida faptului că i-au fost recuperate prejudiciile materialele şi morale cauzate de neexecutarea hotărîrii judecătoreşti privind asigurarea cu spaţiu locativ. Se consideră o victimă a justiţiei moldoveneşti incapabile şi neprotejată în faţa sistemului judiciar şi al autorităţilor de stat de ai apăra dreptul recunoscut şi garantat.

Problema executării hotărîrilor judecătoreşti privind acordarea spaţiului locativ este una sensibilă la care atît autorităţile responsabile de executare cît şi celelalte se fac a fi neauzite preferind să evite acest subiect.

Astfel, pretinde că, în calitate de victimă îi sunt încălcate drepturile prevăzute şi garantate de Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor Omului şi anume: art. art. 6 & 1, 13, 14 din Convenţie şi art. 1 al Protocolului nr. l la Convenţie, iar în sprijinul acestor afirmaţii aduce următoarele argumente şi anume neexecutarea hotărîrii judecătoreşti definitive urmare a patru procese civile examinate definitiv şi irevocabile în baza Legii nr. 87 din 2011 care, printre altele, a fost instituită de către Republica Moldova drept un remediu intern eficient în apărarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti definitive nu a pus capăt acestor încălcări şi reieşind din conţinutul acestei legi nici nu există un mecanism care să permită înlăturarea eventualelor încălcări.

Această lege este utilizată ie către autorităţile judiciare naţionale doar la recuperarea prejudiciilor materiale şi morale suportate fără să garanteze în speţă executarea hotărîrii judecătoreşti. Prin urmare, avînd în vedere că utilizarea legii nr. 87 din 2011 nu-i asigură respectarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti definitive, consideră că lipseşte eficienţa acestui remediu instituit care ar permite înlăturarea eventualelor încălcări aduse dispoziţiilor Convenţiei, iar absenţa unui asemenea recurs dreptul intern constituie în opinia instanţei europene o încălcare a acestei obligaţii şi deci a prevederilor Convenţiei CEDO a reiterat că Statul are obligaţia de a înceta exercitarea faptului ilicit, de a repara consecinţele trecute ale faptului ilicit, precum şi de a evita încălcările similare ce ar putea interveni ulterior (de a nu repeta faptul ilicit).

Prin urmare, un remediu nu poate fi considerat că există, dacă lipseşte eficienţa acestuia, iar aceasta se justifică şi prin faptul că aflarea sa întrun cerc vicios, îl determină sistematic deja să se adreseze în instanţa de judecată pentm recuperarea prejudiciilor cauzate. Totodată, dovezile care demonstrează faptul că debitorul (Primăria mun. Chişinău şi CM Chişinău) în lipsa unor criterii clar stabilite, netransparent şi selectiv execută hotărîri judecătoreşti de asigurare cu spaţiu locativ, iar executarea acestora se realizează sub diferite forme (alocarea mijloacelor financiare, acordare spaţii locative, acordare a terenuri pentru construcţii).

Consideră că este discriminat şi în raport cu reclamanţii care s-au adresat la CEDO, or atît statul reprezentat de instituţiile sale, cît şi debitorul (autoritatea publică locală din Chişinău) găseşte soluţii şi execută acele cauze care deja se află pe rolul Curţii Europene, încheind diferite tranzacţii de împăcare la nivel naţional, iar pentru reclamanţii din care face şi el parte nu se întreprinde absolut nici o acţiune în sensul soluţionării situaţiei existente. Prin încălcarea dreptului la un proces echitabil i se încalcă şi dreptul la protecţia proprietăţii consfinţit în Articolul nr. 1 al Protocolului nr. l al Convenţiei. Prin urmare obligaţia Primăriei mun. Chişinău de ai acorda spaţiu locativ presupune acordarea dreptului de folosinţă asupra bunului imobil.

Consideră necesar şi menţionează că, încălcarea acestui drept este destul de esenţială în situaţia în care are la întreţinere o fetiţă de 6 ani şi un băieţel de un an, iar nerespectarea acestuia drept îl lipseşte de asigurarea condiţiilor de trai decente, totodată, suportînd cheltuieli materiale şi suferinţe morale care de altfel le simte întreaga familie deja 7 ani la rînd. Dat fiind faptul că, prin prezenţa cerere nu urmăreşte o îmbogăţire nejustificată, menţionează că, prejudiciul material a fost recuperat de către instanţele judecătoreşti în baza celor 4 cauze examinate definitiv pentru perioada 01.01.2009 - 31.12.2013 (60 luni de zile). Cu referire la prejudiciul moral menţionează că, pentru perioada de 60 de luni de zile (perioadă pentru care există hotărîri irevocabile) i-a fost recuperat prejudiciu moral în mărime de 40 000,00 lei (circa 2000 Euro) ceea ce constituie cîte 666,67 lei/lună (aproximativ 33 Euro).

Evident că această sumă este una departe de a fi echitabilă în raport cu perioada de neexecutare, gradul de suferinţe morale suportate precum şi aflarea lui într-un cerc vicios al presupusului remediu instituit şi necesitatea recuperării prejudiciilor prin instanţele judecătoreşti, în pofida faptului că de fiecare dată invocă ineficienţa actelor de justiţie emise anterior. De asemenea, fiind într-o situaţie stupidă şi anume de a lupta cu statul pentru nerespectarea drepturilor garantate. Deşi a sesizat autorităţile interesate în repetate rînduri, totuşi nici una din ele nu a manifestat un interes de a soluţiona problema abordată, lăsînd de înţeles că nici nu va fi soluţionată. Evident că lipsa unei responsabilităţi nici nu poate determina autorităţile să se implice.

Insistă şi declară că, epuizarea căilor de recurs intern instituite nu au fost suficiente şi eficiente să-i acopere prejudiciul moral pentru stresul şi suferinţele avute, or, de fiecare dată mai tare se stresa, fiind nevoit să se adreseze în judecată. Evident că starea lui se simte şi în familie, avînd doi copii minori la întreţinere. Consideră reclamantul că, prejudiciul moral cauzat ar constitui suma de 100 000 lei, care este una echitabilă şi care corespunde cu gradul de suferinţe suportate, precum şi în măsură să determine autorităţile responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti să întreprindă măsuri concrete în vederea executării şi să nu mai admită repetarea faptului ilicit.

Avînd în vedere că hotărîrile judecătoreşti emise pînă în prezent în baza Legii nr. 87 din 2011 se dovedesc a fi ineficiente în privinţa executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău privind asigurarea cu spaţiu locativ, precum şi pornind de la faptul că prezenta cerere la fel se examinează prin prisma Legii nr.87 din 2011, consideră că instanţa de judecată poate şi este în drept şi obligată să aplice jurisprudenţa CEDO, potrivit căreia înalta Curte, în scopul evitării încălcărilor similare constatate ce ar putea interveni ulterior, precum şi asigurarea executării deciziei pronunţate, odată cu pronunţarea Deciziei acordă un termen de 3 luni pentru executare, iar la expirarea acestuia obligă statul pîrît să achite pe lîngă plăţile acordate şi o dobîndă de întîrziere egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.

Astfel, prin analogie la practica judiciară a CEDO, consideră necesar a obliga Statul ca întrun termen de 3 luni de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti emisă în prezenta speţă să întreprindă toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 15.10.2008, iar în cazul neexecutării în termenul acordat pe lîngă plăţile acordate să-i achite pînă la executarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28.10.2008 o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente. Solicită reclamantul, constatarea încălcării art. 6 § 1 din CEDO, Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău nr. 3-2380/08 din 28.10.2008, lipsa unui proces echitabil în privinţa primarului mun.

Chişinău exprimat prin încetarea procesului contravenţional din motivul lipsei fondului locativ disponibil, precum şi încălcarea dreptului la protecţia proprietăţi, constatarea încălcării articolului 13 din CEDO pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 28.10.2008, constatarea încălcării art. 14 din CEDO, exprimat prin executarea selectivă şi netransparentă a hotărîrilor judecătoreşti analogice, obligarea pîrîţilor ca întrun termen de 3 luni de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti emise în prezenta speţă să întreprindă toate acţiunile necesare în vederea executării hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28.10.2008, iar în cazul neexecutării în termenul acordat, pe lîngă plăţile acordate să-i achite pînă la executarea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28.10.2008 o dobîndă egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente şi încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei a prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

La 19 iunie 2015, reclamantul a înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor prin care renunţă la cerinţa din cererea iniţială cu privire la constatarea încălcării articolului 13 din CEDO pe motivul lipsei unui recurs efectiv în legătură cu neexecutarea hotărîrii judecătoreşti din 28.10.2008. Astfel, solicitînd instanţei constatarea încălcării art. 6 & 1 din CEDO exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti pentru perioada lunii mai 2015 , constatarea art. 6 & 1 din CEDO exprimat prin lipsa unui proces echitabil în privinţa primarului general al mun.

Chişinău, manifestat prin încetarea procesului contravenţional din motivul lipsei fondului locativ disponibil, constatarea încălcării art. 1 Protocolul nr. l al Convenţiei exprimat prin dreptul la protecţia proprietăţii, constatarea încălcării art. 14 CEDO, exprimat prin executarea selectivă şi netransparentă a hotărârilor judecătoreşti, încasarea prejudiciului moral în urma constatării încălcărilor. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 iunie 2015: -cererea de chemare în judecată înaintată de Colodrovschi Igor s-a admis parţial; -s-a constatat încălcarea art. 6 & 1 din CEDO exprimat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2008, pentru perioada lunii mai 2015; -în rest, pretenţiile reclamantului Colodrovschi Igor cu privire la constatarea art. 6 & 1 din CEDO exprimat prin lipsa unui proces echitabil în privinţa primarului general al mun.

Chişinău, manifestat prin încetarea procesului contravenţional din motivul lipsei fondului locativ disponibil, constatarea încălcării art. 1 Protocolul nr.1 al Convenţiei CEDO exprimat prin dreptul la protecţia proprietăţii, constatarea încălcării art. 14 CEDO, exprimat prin executarea selectivă şi netransparentă a hotărârilor judecătoreşti şi încasarea prejudiciului moral în urma constatării încălcărilor, s-au respins ca neîntemeiate. La 25 iunie 2015 şi 22 septembrie 2015, hotărârea instanţei de fond a fost contestată cu apel de către Colodrovschi Igor, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. La 06 iulie 2015 şi 12 octombrie 2015, hotărîrea instanţei de fond a fost contestată de Guvernul RM care solicită admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

La 12 octombrie 2015, hotărîrea instanţei de fond a fost contestată cu apel de Ministerul Justiţiei, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de apel declarate de către apelanţii Colodrovschi Igor, Guvernul RM, Ministerul Justiţiei şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 iunie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 04 decembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe eronat a interpretat dreptul material prevăzut de Legea 87 din 21.04.2011. Menţionează recurentul că, hotărîrea a cărei neexecutare se invocă obligă administraţia publică locală să acorde spaţiu locativ în posesie şi folosinţă şi nicidecum în proprietate privată. Tot la 04 decembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, recurs a declarat şi Guvernul RM, invocînd argumente similare celor invocate de Ministerul Justiţiei, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate ca fiind neîntemeiată.

La 07 decembrie 2015, în termenul prevăzut de lege, recurs a declarat şi Colodrovschi Igor. Reiterarînd motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţiilor înaintate cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri cu admiterea integrală a cerinţelor formulate în cererea de chemare în judecată şi de concretizare a cerinţelor. Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursurile sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiţiei, Guvernul RM şi Colodrovschi Igor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenţii nu au invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Ministerul Justiţiei, Guvernul RM şi Colodrovschi Igor ca fiind inadmisibile. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursurile declarate de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova şi Colodrovschi Igor se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă