2ra-431/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii

dosarul nr. 2ra-431/15 prima instanţă - C. Ursachi instanţa de apel - N. Budăi, A. Pahopol, I. Muruianu ÎNCHEIERE 04 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ana Stoianova împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 02 iunie 2014. c o n s t a t ă La 07 martie 2014, Ana Stoianova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii.

În motivarea acţiunii, Ana Stoianova a indicat că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2008, Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să o asigure cu spațiu locativ. Întru executarea hotărîrii respective, la 20 noiembrie 2008 a fost eliberat titlul executoriu, în baza căruia a fost pornită procedura de executare, fapt despre care a fost înștiințat Consiliul municipal Chișinău. Menționează de asemenea că deși în cadrul procedurii de executare au fost întreprinse un șir de acțiuni concrete întru executarea hotărîrii judecătorești, totuși la moment hotărîrea instanței de judecată rămîne a fi neexecutată. Astfel, în adresa Consiliului municipal Chișinău au fost expediate încheieri și demersuri, prin care a fost obligat să execute hotărîrea instanței de judecată.

La fel, au fost întreprinse acțiuni în vederea sechestrării bunurilor unității administrativ-teritoriale municipiul 1 Chișinău, pentru asigurarea acțiunii, dar pînă la moment hotărîrea nu a fost executată. Astfel, deoarece hotărîrea judecătorească nu a fost executată, a fost nevoită să închirieze spațiu locativ în municipiul Chișinău, însă avînd în vedere modificările operate în Legea cu privire la poliție, începînd cu luna decembrie 2009 nu mai poate pretinde la compensațiile de stat oferite categoriei respective de persoane (colaboratori de poliție). Deci, începînd cu data de 01 ianuarie 2008 închiriază spațiu locativ în municipiul Chișinău. Consideră că prin neexecutarea hotărîrii judecătorești i se cauzează suferințe morale.

Ana Stoianova solicită constatarea faptului încălcării dreptului său la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2008, cu încasarea de la bugetul de stat prejudiciul moral în mărime de 100000 lei, și cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 02 iunie 2014, acțiunea a fost admisă parțial. A fost constatată încălcarea dreptului Anei Stoianova la executarea în termen rezonabil a hotărîrii, cu încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Anei Stoianova a prejudiciului moral în mărime de 25000 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 02 iunie 2014. La 04 decembrie 2014, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă, sau modificarea deciziei instanței de apel cu diminuarea sumei acordate. Recurentul Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în motivarea recursului a menționat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material.

De asemenea, a menționat că concluzia admiterii unei interpretări eronate de instanța de apel rezidă în faptul că nu a ținut cont că în anumite situații, acordarea de satisfacții materiale nu constituie o regulă. În materia drepturilor omului, o recunoaștere oficială și publică a violării constituie prin sine o satisfacție. Consideră că în speța în cauză, concluziile instanțelor judecătorești cu privire la admiterea acțiunii și încasarea prejudiciului moral sunt eronate Totodată, invocă faptul că suma solicitată drept despăgubire pentru prejudiciul moral este vădit exagerată.

Or, hotărîrile privind obligarea Consiliului municipal Chișinău privind acordarea spațiului locativ poartă un caracter specific, deoarece fondul municipal de spațiu locativ este epuizat, prin urmare neexecutarea categoriei date de hotărîri nu ține de conduita cu rea-credință a debitorului sau a organului împuternicit să contribuie la executarea lor, ci de imposibilitatea 2 executării acestor hotărîri din motive mai presus de voința părților implicate. Prin urmare, mărimea despăgubiri, în esență, trebuie să depindă de comportamentul creditorului și executorului, însă în același timp, întîrzierea executării din motivele menționate nu poate justifica încasarea unor despăgubiri morale materializate în cuantum bănesc.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanței de apel din 09 octombrie 2014, a fost expediată în adresa părților la 24 octombrie 2014 (f.d.

102), astfel recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. 3 În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 4