2ra-1874/15 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi recuperarea prejudiciului material şi moral

prima instanță: N. Simciuc, dosarul nr. 2ra-1874/15 instanța de apel: N. Cernat, A. Pohopol, L. Bulgac DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinteşedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Bondari Valerii şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova, în pricina civilă la cerea de chemare în judecată depusă a lui Bondari Valerii împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova intervenient accesoriu Primăria mun.

Chișinău, executorul judecătoresc Boţan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de către de către Bondari Valerii şi Ministerul Justiției al Republicii Moldova şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2015, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 07 octombrie 2014, Bondari Valerii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău, executorul judecătoresc Boţan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la data de 15 martie 2005, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău privind acordarea spațiului locativ conform prevederilor art. 35 al Legii nr. 416 din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 aprilie 2005, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2005, Consiliul municipal Chișinău a fost obligat să-i acorde spațiu locativ conform prevederilor art. 35 al Legii cu privire la poliție nr. 416 din 18 decembrie 1990 şi art. 42 al Codului cu privire la locuințe. Susține că întru executarea hotărârii judecătorești din 20 aprilie 2005, a fost emis titlul executoriu nr. 2-1080/05, însă care nu este executat până în prezent.

Menționează că din motiv că nu a fost găsită o soluție pentru executarea hotărîrii judecătorești, la 05 martie 2007 a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a recunoscut cerințele înaintate, iar pentru cazul neexecutării Republica Moldova a fost sancționată. Mai indică reclamantul că ulterior, s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la schimbarea modului de executare. Însă, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 martie 2014, cererea s-a a fost respinsă, iar alte modalități de executare a hotărîrii judecătorești din 20 aprilie 2005 nu au fost găsite, hotărîrea cu privire la asigurarea cu spațiu locativ fiind neexecutată pînă în prezent.

În drept își întemeiază cerințele în baza prevederilor Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011 și insistă asupra încasării prejudiciului material în mărime de 700 000 lei, ce derivă din neacordarea unui apartament cu 2 odăi, în momentul împlinirii stagiului militar de 15 ani și din omisiunea nelegitimă din partea oficiului de executare, a executorului Boţan George şi Primăriei mun.

Chișinău de a întreprinde acțiuni concrete pentru executarea propriu zisa a hotărârii judiciare din 20 aprilie 2008. Astfel, consideră reclamantul că i-a fost încălcat atît dreptul la proprietate și la inviolabilitatea domiciliului, garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 şi art. 8 al Convenției Europene a Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale, cât şi drepturile prevăzute de art. 29, art. 46 al Constituției RM, iar statul este obligat să-i achite echivalentul bănesc a unui apartament cu o suprafață totală de 52 m.p., respectiv câte 9 m.p. pentru fiecare membru al familiei, reieșind din faptul că familia sa este formată din 4 persoane, iar, conform informației Agenției imobiliară „Lara” prețul unui asemenea apartament pe piața imobiliară constituie 630 000 – 700 000 lei.

La fel, indică reclamantul că urmare a neexecutării hotărârii judecătorești din 20 aprilie 2005, a fost prejudiciat moral, suportând suferințe psihice, rezultate din situațiile de stres la care a fost supus împreună cu familia sa și multiplele solicitări adresate organului de executare și autorității locale în vederea executării hotărârii respective, însă care nu s-au soldat cu rezultate. Solicită Bondari Valerii constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 20 aprilie 2005 şi încasarea din cotul bugetul de stat în beneficiul său prejudiciul material în mărime de 700 000 lei și a prejudiciului moral în sumă de 250 000 lei. Ulterior, în cadrul dezbaterilor judiciare Bondari Valerii și-a concretizat cerințele înaintate invocînd că a crescut cursulu oficial al 1 euro, care la data concretizării cerințelor constituie 20, 2670 lei.

Totodată, a invocat că prin hotărîrea CEDO din 04 iuie 2013 i-a fost acordată suma de 36 000 euro pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești din 20 aprilie 2005, iar la stabilirea cuantumului prejudiciului moral urmează să se țină cont de acest fapt. Solicită repararea prejudiciului material în mărime de 763,841 lei ce constituie echivalentul a 37 688,97 euro și repararea prejudiciului moral, cuantumul căruia să fie stabilit de instanță. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2015, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din bugetul de stat, gestionat de Ministerul Finanțatelor al RM, prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficul lui Bondari Valerii suma de 15 000 lei pentru compensarea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 20 aprilie 2005, în rest cerințele au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 mai 2015, au fost respinse apelurile declarate de către Bondari Valerii şi Ministerul Justiției al RM şi menținută hotărârea primei instanțe. La 29 mai 2015, Bondari Valerii a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea decizia instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel neîntemeiat a dispus respingerea cerințelor cu privire la repararea prejudiciului material și nejustificat a concluzionat că în procedura de executare a hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 20 aprilie 2005, există debitor real - Consiliul municipal Chișinău, în persoana autorității de stat, care are capacitate deplină și împuterniciri legale de a asigura persoanele nevoiașe cu spațiu locativ, iar statul în persoana Guvernului nu poate răspunde în ordin material pentru tergiversarea executării hotărîrii respective. Totodată, instanța, eronat a stabilit că odată ce autoritățile locale au fost obligate să-i acorde locuință de stat în folosință nu există temei de a admite cerințele cu privire la compensarea prejudiciului material în mărimea valorii unui apartament.

Aceasta deoarece, instanțele de judecată primare nu s-au expus asupra dreptului său la privatizarea spațiului locativ, fapt din care rezultă lipsa în beneficiul său a unui bun neobținut ca rezultat al neexecutării hotărîrii judecătorești din 20 aprilie 2005. Or, în acest caz este vorba de existența unui venit ratat, iar prin neexecutarea hotărîrii judecătorești i se lezează obținerea unui alt drept legitim și anume dreptul la privatizare pe care nu-l poate obține nici pe calea realizării dreptului la un proces de judecată în fața instanțelor naționale. De asemenea, indică că în cadrul examinării cauzei instanțele ierarhic inferioare au ignorat principiile de examinare a cauzei prin prisma art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului iar acest fapt a dus la soluționarea eronată a pricinii.

Totodată instanțele judecătorești au apreciat arbitrar și au neglijat probele din dosar iar ca urma au încălcat drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de art. 16 și 20 din Constituția RM. La 08 iulie 2015, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cerințelor. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o a fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Astfel, susține că la emiterea deciziei instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material cu privire la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, și nu a ținut cont de faptul că în anumite situații acordarea de satisfacții materiale nu constituie o regulă, din motiv că în materia drepturilor omului o recunoaștere oficială şi publică a violării constituie prin sine o satisfacție conform art. 5 al. (2) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Cu referire la prevederile art. 40 al Legii nr. 416 din 18 decembrie 1990 şi art. 63 al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012, insistă că norma de drept în temeiul căreia a fost emisă decizia Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2005, reglementa acordarea spațiului locativ cu titlu de folosință şi posesie, dar nu de dispoziție.

Intervalul de acțiune a dreptului de a dobândi o locuință în posesie este direct proporțional cu durata de timp în care persoana îşi desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a RM. Prin urmare, consideră că concluziile primei instanțe precum că intimatului i-a fost cauzat un prejudiciu moral ce urmează a fi recuperat prin acordarea unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat este neîntemeiată, deoarece, la caz este vorba de o întîrziere de executare a unei hotărâri judecătorești, si nicidecum o neexecutare propriu- zisă, iar analizând jurisprudența Curţii Europene cauzele Panov contra Moldovei şi Curararu contra Moldovei, cât şi jurisprudența națională cauzele Hohlov Denis vs Ministerul Justiţiei al RM şi Iurachi Andrei vs Ministerul Justiţiei, consideră că suma de 15 000 lei încasată în beneficiul intimatului ca despăgubire pentru prejudiciul moral este exagerată.

La fel, indică că hotărârile privind obligarea Consiliului municipal Chișinău să acorde spațiu locativ unor subiecți de drept, poartă un caracter specific și asta deoarece fondul municipal de spațiu locativ este epuizat, astfel rezultă că neexecutarea categoriei date de hotărâri nu ține de conduita cu rea-credință a debitorului sau a organului împuternicit să contribuie la executarea lor, ci de imposibilitatea executării acestor hotărâri din motive mai presus de voința părților implicate. Indică că mărimea despăgubirii, în esență, trebuie să depindă de comportamentului creditorului și executorului, iar întârzierea executării din motivele menționate nu poate justifica încasarea unor despăgubiri morale materializate în cuantum bănesc, prin urmare, consideră că sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama intimatului, ci se apreciază individual pentru fiecare caz, luând-se în considerație în mod obligatoriu argumentele ambelor părți în proces.

Susține că prima instanță la emiterea hotărârii, nejustificat a încasat în beneficiul intimatului prejudiciul moral în sumă de 15 000 lei pentru neexecutarea hotărârii pe un termen de 16 luni, or, suma încasată este una inexplicabil de mare, în situația în care pentru 91 de luni de neexecutare, CEDO i-a acordat intimatului suma de 3 600 euro cu titlu de prejudiciu moral. Or, prima instanță nu a reținut că mărimea prejudiciului moral urmează să fie proporțională cu sumele acordate de Curtea Europeană în cauze care vizează violări similare ale Convenției şi care sunt îndreptate împotriva Republicii Moldova sau a țărilor cu un nivel de dezvoltare economică comparabil cu cel al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia decizie instanţei de apel din 26 noiembrie 2014, a fost expediată în adresa recurenților la 22 decembrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 94 Vol. II). Astfel, instanţa de recurs constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile la 06 februarie 2015 și 11 februarie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. La caz, se constată că Bondari Valerii, făcând uz de noul remediu intern, în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prin acţiunea formulată a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi încasarea repararea prejudiciului material și moral.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia parţial, încasînd de la bugetul de stat gestionat de Ministerul Finanțelor prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Bondari Valeriia suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat pentru încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005 cu privire la acordarea spațiului locativ, iar în rest respingînd cerințele ca neîntemeiate, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta Lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Raportând prevederile normei enunţate la circumstanţele speţei, instanţa de recurs constată ca fiind justă soluţia instanţelor ierarhic inferioare, care examinând pretenţiile reclamantului prin prisma prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 au constatat încălcarea dreptului lui Bondari Valerii la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Aici se va remarca că executarea hotărârii judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului, iar Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale la art. 6 § 1 statuează că orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. Respectiv, cerinţa Convenţiei ca examinarea cauzei să se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în considerare durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului, comportamentul autorităţilor competente şi al părţilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instanţei precum şi exercitarea căilor de atac.

Cu referire la perioada ce urmează a fi luată în consideraţie la caz, instanţa de recurs atestă că prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2015, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Bondari Maria și Bondari Valerii, fiind obligat Consiliul mun. Chișinău să asigure familia lui Bondari Valerii cu spațiu locativ (f.d. 11). Documentul executoriu nr. 2-1080/-5 din 20 aprilie 2015, emis în baza hotărîrii judecătorești, a fost primit spre executare prin încheierea Oficiului de Executare Centru mun. Chișinău nr. 5-122 din 17 ianuarie 2006, fiind acordat un termen de executare benevolă de 10 zile (f.d.

40). Tot materialele cauzei atestă că prin încheierea nr. 5-122/06 din 16 martie 2009, în scopul executării documentului executoriu nr. 2-1080/2005 din 20 aprilie 2005 s-a dispus interzicerea Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și subdiviziunilor acestora de a întocmi careva acte de repartiție, repartizare sau înstrăinare a unui apartament cu 2 odăi din blocul locativ situat pe str. L. Deleanu 9/2 mun. Chișinău (f.d. 44). Ulterior, prin încheierea executorului Judecătoresc al Oficiului de Executare Centru al Departamentului de Executare, Victoria Eremia din 22 iunie 2011 s-a dispus aplicarea sechestrului pe apartamentul nr. 42 din str. Deleanu 9/2 mun. Chișinău, fiind interzis Primăriei mun.

Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și subdiviziunilor acestora să întocmească careva acte de repartiție și să repartizeze bunul imobil respectiv altor persoane decît creditorul urmăritor (f.d. 48). Independent de acest fapt actele cauzei atestă că la 05 martie 2007 în legătură cu neexecutarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, Bondari Valerii a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar prin hotărîrea CEDO din 04 iunie 2013 lui Bondari Vladimir i-a fost acordat prejudiciu moral pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești pentru un termen de la 60 pînă la 99 luni în sumă de 3 600 euro (f.d. 14-18). Este cert și faptul că, la 04 octombrie 2013, Bondari Valeriu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun.

Chișinău cu privire schimbarea modului și ordinii de executare a hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, care însă prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 martie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 50). Cu toate acestea, hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005 nu a fost executată, iar la 07 octombrie 2014, Bondari Valerii s-a adresat în instanța de judecată solicitînd constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral.

Reieşind din circumstanţele relatate, instanţa de recurs constată că examinând pretenţiile lui Bondari Valerii cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti prin prisma prevederilor art. 6 § 1 al Convenţiei, cât şi ale Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, instanţele judecătoreşti corect au stabilit încălcarea dreptului acestuia la executarea în termen rezonabil a documentului executoriu, reţinând în acest sens că hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, prin care Consiliul mun. Chișinău a fost obligat să-l asigure pe Bondari Valerii cu spațiu locativ, nu este executată pînă în prezent.

Conform art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărîrii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor al RM un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărîrii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil. Sub acest aspect, la caz, prezintă relevanță informația executorului judecătoresc Boțan George nr. 026-5-122/2006 din 07 decembrie 2014, din care rezultă că, procedura de executare în temeiul documentului executoriu nr. 2-1080/05 eliberat în baza deciziei hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 20 aprilie 2005, a fost intentată prin încheierea executorului judecătoresc 5-122 din 17 ianuarie 2006, prin care a fost acordat debitorului un termen de executare benevolă de 10 zile, Însă, nici în termenul stabilit pentru executarea benevolă și nici ulterior, documentul executoriu emis în baza hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, nu a fost executat de către debitor (f.d. 39). Potrivit art. 70 alin. (1) al Codului de executare, documentul executoriu va fi executat în termenul indicat în el sau, în cazul în care nu este indicat, într-un termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sînt: complexitatea procedurii de executare, comportamentul participanţilor la procedura de executare, interesul creditorului şi conduita executorului judecătoresc.

La acest capitol, cu referire la comportamentul autorităţilor naţionale, instanța de recurs constată că acestea nu au întreprins careva acţiuni concrete şi măsurile necesare în vederea executării hotărârii judecătoreşti, din care motiv documentul executoriu nr. 2-1080/05 din 20 aprilie 2005 este neexecutat pînă în prezent, însă, miza pentru creditorul Bondari Valerii este evidentă, fiind bazată pe dreptul acestuia la asigurarea cu spațiu locativ.

În conexiunea celor relatate, reieşind din perioada neexecutării în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care s-a constatat a fi una continuă, de caracterul obligaţiei de executare, comportamentul autorităţii însărcinate cu obligaţia executării, precum şi miza (interesul) pentru creditor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cerinţa cu privire la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de legislaţia internă, precum şi de articolul 6 § 1 al Convenţiei, nu a fost respectată, împrejurări ce atestă corectitudinea soluţiei instanţelor ierarhic inferioare cu privire la constatarea acestei încălcări.

Conform art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată. Potrivit dispoziţiilor art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Cu referire la prevederile enunţate, reieşind din specificul acţiunii şi în virtutea competenţei sale de a determina mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral în funcţie de cele constatate, instanţa de recurs relevă că instanţele ierarhic inferioare cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, creând condiţii obiective participanţilor la proces, just au ajuns la concluzia admiterii cerinţelor cu privire repararea prejudiciului moral şi corect au determinat mărimea compensaţiei pentru prejudiciul cauzat lui Bondari Valerii în sumă de 15 000 lei, la determinarea cuantumului prejudiciului moral ținîndu-se cont de faptul că prin hotărîrea CEDO din 04 iunie 2013 lui Bondari Vladimir i-a fost acordat prejudiciu moral pentru neexecutarea hotărîrii judecătorești pentru un termen de la 60 pînă la 99 luni în sumă de 3 600 euro.

Sau, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echităţii, care exprimă că indemnizaţia trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acesta să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. În aceste condiţii, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului Ministerului Justiției al RM, precum că suma de 15 000 lei (echivalentul a 800 euro) acordată lui Bondari Valerii cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 20 aprilie 2005 pe un termen de 16 luni este inexplicabil de mare în situați în care CEDO pentru neexecutarea hotărîrii o perioadă de 91 luni a acordat cu titlu de prejudiciu moral suma de 3 600 euro. Aceasta deoarece, indiferent de faptul că prin hotărîrea CEDO din 04 iunie 2013, s-a stabilit că lui Bondari Valerii i s-a încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, și CEDO i-a acordat reclamantului o despăgubire pentru 91 luni, pînă în prezent hotărîrea judecătorească nu a fost executată și pentru o perioadă de neexecutare de 20 de luni reclamantul nu a fost despăgubit. Iar, potrivit jurisprudenței CEDO în cazurile de neexecutare se constată că mărimea compensației pentru prejudiciul moral este de aproximativ 600 euro pentru 12 luni de întîrziere și cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întîrziere.

În această ordine de idei sunt neîntemeiate argumentele Ministerului Justiției al RM precum că la caz neexecutarea documentului executoriu nu ține de conduita cu rea-credință a debitorului ci de imposibilitatea executării acestor hotărâri din lipsa de spațiu locativ. Or, o autoritate de stat nu poate să invoce lipsa bunurilor la debitor care ar putea fi urmărite ca scuză pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, mai mult că întârzierea de executare nu poate fi astfel, încât să prejudicieze esenţa dreptului protejat conform articolului 6 § 1 al Convenţiei (Immobiliare Saffi versus Italy [GC], nr. 22774/93, § 74, ECHR 1999-V).

La acest capitol, se va menţiona şi Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, cererea nr. 15840/02 Griţco versus Moldova, în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby versus Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports1997-11, p. 510, §40 şi Burdov versus Russia, nr. 59498/00, §34, din 7 mai 2002). Aşa fiind, în speţă este cert că autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, care este statul Republica Moldova, n-a întreprins toate măsurile corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile, ca urmare Bondari Valerii, nu a putut beneficia de succesul obţinut în urma examinării litigiului, care se referea la asigurarea cu spațiu locativ, fapt ce incontestabil denotă că hotărârea adoptată în favoarea ultimului a rămas neexecutată o perioadă considerabilă de timp.

Totodată, la caz se reţine ca fiind corecte şi concluziile instanţelor ierarhic inferioare cu privire la netemeinicia pretenţiilor lui Bondari Valerii cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 763 841 lei ce constituie valoarea unui apartament cu 2 odăi, pe care urma să i-l atribuie Consiliul mun. Chișinău în temeiul hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005. Într-adevăr, dispoziţiile art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 prevăd că în urma constatării faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată decide asupra acordării unei satisfacţii echitabile de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum şi a costurilor şi a cheltuielilor de judecată.

Însă, în interpretarea corectă a dispoziţiilor citate este necesar de a distinge că repararea prejudiciului material constă din prejudiciul ce rezultă din caracterul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi nu din prejudiciul ce constituie valoarea unui bun cu care nu a fost asigurat în baza titlului executoriu, cum la caz se solicită de către creditorul Bondari Valerii. Or, prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, Consiliul mun. Chișinău a fost obligat să asigure familia lui Bondari Valerii cu spațiu locativ în conformitate cu normele stabilite de legislația în vigoare, iar legislația în vigoare prevede acordarea locuinței doar în folosință.

Respectiv, compensarea prejudiciului ce constituie valoarea unui apartament cu 2 odăi nu poate fi compensat cu atît mai mult că hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 aprilie 2005, încă se află în procedură de executare, iar debitorul în persoana Consiliului mun. Chișinău este abilitat cu obligația de a-l asigura pe Bondari Valerii cu spațiu locativ, și are capacitate deplină și împuterniciri legale să execute hotărîrea judecătorească.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Pentru considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Bondari Valerii și Ministerul Justiției al RM şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Bondari Valerii și Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015 și hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2015 în pricina civilă la cerea de chemare în judecată depusă a lui Bondari Valerii împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Primăria mun. Chișinău și executorul judecătoresc Boţan George cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva