2ra-1637/15 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

prima instanţă: O. Parfeni dosarul nr. 2ra-1637/15 instanţa de apel: A. Panov M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 22 iulie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Svetlana Filincova, Maria Ghervas, Ion Corolevschi, Nadejda Toma examinând recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi Cristea Valentin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cristea Valentin împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Consiliul mun.

Chişinău şi executorul judecătoresc Doroftei Igor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 c o n s t a t ă La data de 06 mai 2014 Cristea Valentin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Consiliul mun. Chişinău şi executorul judecătoresc Doroftei Igor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii a menţionat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008, Consiliul mun. Chişinău a fost obligat să asigure familia sa cu spaţiu locativ în conformitate cu prevederile legislaţiei locative în vigoare, iar la 12 martie 2008 a prezentat titlul executoriu la Oficiul de executare Centru pentru executarea silită.

Relevă că, la 14 aprilie 2008 Oficiul de executare Centru a emis încheierea despre intentarea procedurii de executare şi a obligat Consiliul mun. Chişinău să întreprindă măsurile necesare pentru executarea hotărîrii judecătoreşti. Afirmă că, Consiliul mun. Chişinău nu a executat hotărîrea judecătorească pînă în prezent astfel fiindu-i încălcat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti irevocabile. Susţine că, prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti i se cauzează suferinţe psihice, după 22 ani de serviciu în organele de drept, a fost pensionat, a devenit vulnerabil pe plan social şi familial, fiind lipsit pe nedrept de garanţiile acordate de Legea cu privire la poliţie, de o locuinţă sigură.

Menţionează că, în prezent locuieşte cu familia compusă din patru persoane într-un 1 apartament cu două odăi închiriat, iar refuzul de a executa hotărîrea judecătorească irevocabilă îi provoacă o stare de frustrare şi nesiguranţă, îi ştirbeşte încrederea în capacitatea autorităţilor statului de a-i respecta dreptul său la locuinţa meritată. Solicită constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile şi încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul său a prejudiciului moral cauzat prin neexecutare în mărime de 25000 lei. Prin cererea de completare a acţiunii a solicitat încasarea de la bugetul de stat al Republicii Moldova în beneficiul său prejudiciul material cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti irevocabile în sumă de 108000 lei şi menţinerea fără modificări a pretenţiilor expuse în cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 02 iulie 2014 s-au atras în proces Consiliul mun. Chişinău şi executorul judecătoresc Doroftei Igor în calitate de intervenienţi accesorii, s-a expediat intervenienţilor accesorii copiile cererii de chemare în judecată şi înscrisurile anexate. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a constatat încălcarea dreptului lui Cristea Valentin la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008 în perioada 14 aprilie 2008 pînă la 06 mai 2014, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Cristea Valentin suma de 105000 lei cu titlu de prejudiciu material şi 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008, în pricina civilă nr. 3r-382/08, în perioada 14 aprilie 2008 pînă la 06 mai 2014. În rest pretenţiile s- au respins.

În motivarea soluţiei prima instanţă a constatat că, neexecutarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 august 2008 constituie o încălcare a dreptului reclamantului Cristea Valentin la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi reprezintă o violare a dreptului subiectiv al acestuia garantat de art. 6 CEDO. Instanţa a apreciat că, suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral este suficientă, iar prejudiciu material în mărime de 105000 lei este justificată pe faptul încheierii la 01 iunie 2011 a contractului de închiriere a spaţiului locativ cu plata lunară de 3000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 s-a respins apelul declarat de Cristea Valentin, s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014 în partea încasării prejudiciului material şi pe acest capăt de cerere s-a dat o nouă hotărîre de respingere a cerinţei date, în rest hotărîrea s-a menţinut fără modificări. Instanţa de apel a conchis că, art. 35 din Legea nr. 416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie şi decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008 nu indică faptul că spaţiul locativ urmează a fi transmis cu titlu de proprietate ci cu titlu de posesie şi folosinţă, iar intervalul de acţiune a acestui drept este direct proporţional cu durata de activitate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Începînd cu 01 aprilie 2011 Cristea Valentin nu se mai află în relaţii de muncă cu intimatul respectiv obligaţia corelativă de asigurare cu spaţiu locativ a încetat odată cu întreruperea relaţiilor de muncă.

La data de 05 mai 2015 Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. 2 În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrii primei instanţe a interpretat eronat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului moral şi consideră că recunoaşterea publică şi oficială a violării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti constituie prin sine o satisfacţie echitabilă.

Consideră că, intervalul de acţiune a dreptului la spaţiu locativ recunoscut lui Cristea Valentin este direct proporţional cu durata de activitate a acestuia în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Afirmă că, perioada de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti de la 12 martie 2008 - 26 octombrie 2011 nu urmează a fi luată în considerare la constatarea încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti deoarece a fost încălcat termenul prevăzut la art. 3 din Legea nr. 87 din 21.04.2011. La data de 12 mai 2015 Cristea Valentin a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13 octombrie 2014 în partea acordării satisfacţiei echitabile în contul prejudiciului moral şi casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului a menţionat că, decizia contestată este ilegală şi adoptată cu încălcarea esenţială a normelor de drept material şi procedural.

Afirmă că, instanţa de apel a aplicat şi a interpretat eronat prevederile Codului cu privire la locuinţe şi dispoziţia art. 35 din Legea nr. 416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie, punînd la îndoială caracterul legal şi obligatoriu a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008. Menţionează că, prejudiciul cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti de asigurare cu spaţiu locativ se constituie inclusiv din cheltuielile pentru chiria spaţiului locativ care nu este condiţionată de faptul existenţei relaţiilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Interne.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Ministerul Justiţiei urmează a fi respins ca neîntemeiat, iar recursul declarat de Cristea Valentin urmează a fi admis, casate decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere parţială a acţiunii înaintate de Cristea Valentin din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. În conformitate cu art. 442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. Materialele pricinii reflectă că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008, s-a admis recursul declarat de Consiliul mun. Chişinău, s-a modificat dispozitivul hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2007 şi s-a obligat 3 Consiliul mun.

Chişinău să-l asigure cu spaţiu locativ pe Cristea Valentin şi familia acestuia în conformitate cu prevederile legislaţiei locative în vigoare (f.d. 34-35), iar la 12 martie 2008 Cristea Valentin a prezentat titlul executoriu la Oficiul de executare Centru pentru executarea silită (f.d. 5). Prin încheierea din 14 aprilie 2008 emisă de executorul judecătoresc al Oficiului de Executare Centru, Departamentul de Executare al Ministerului Justiţiei, Victoria Eremia s-a dispus primirea spre executare a documentului executoriu nr. 3r-382/08 eliberat de Curtea de Apel Chişinău la 20 februarie 2008 privind obligarea Consiliului municipal Chişinău să-l asigure cu spaţiu locativ pe Cristea Valentin şi familia acestuia în conformitate cu prevederile legislaţiei locative în vigoare, s-a obligat Consiliul mun.

Chişinău să execute documentul executoriu în termen de 15 zile (f.d. 7). Prin răspunsul nr. 08-1973 din 29 aprilie 2008 Primăria mun. Chişinău a informat executorul judecătoresc Victoria Eremia despre imposibilitatea executării încheierii menţionate din lipsa spaţiului locativ liber în mun. Chişinău. Totodată, s-a comunicat că, din partea lui Cristea Valentin au fost solicitate actele necesare pentru stabilirea spaţiului locativ pentru fiecare persoană, pentru ulterioara expunere asupra problemei executării hotărîrii judecătoreşti la una din şedinţele Consiliului mun. Chişinău (f.d. 9). Potrivit extrasului din ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 120 EF din 31 martie 2011, Cristea Valentin a fost eliberat din proprie iniţiativă din cadrul organelor afacerilor interne şi trecut în rezerva forţelor armate (f.d.

101). La data de 01 iunie 2011 între Josan Ana în calitate de locator şi Cristea Valentin în calitate de locatar a fost încheiat contractul de locaţiune în privinţa apartamentului nr. 98 situat pe bd. Mircea cel Bătrîn 28 mun. Chişinău, plata lunară a chiriei constituind suma de 3000 lei. Contractul menţionat fiind înregistrat la 01 iunie 2011 de către DAF Ciocana (f.d. 15-16). Conform borderourilor de calcul la contractul de locaţiune din 01 iunie 2011 se confirmă achitarea chiriei de către Cristea Valentin în contul locatorului a cîte 3000 lei lunar pentru perioada 01.06.2011-2014 (f.d. 74-76). Prin încheierea executorului judecătoresc nr. 064-10/2011 din 26 octombrie 2011 emis de Doroftei Igor s-a restituit creditorului Cristea Valentin documentul executoriu nr. 3r-382/08 din 20 februarie 2008 emis de Curtea de Apel Chişinău privind obligarea Consiliului mun.

Chişinău să-l asigure cu spaţiu locativ pe Cristea Valentin şi familia acestuia în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare cu menţiunea că restituirea documentului executoriu nu împiedică prezentarea lui repetată spre executare (f.d. 62). Prin încheierea executorului judecătoresc nr. 064-1069/11 din 05 decembrie 2011 emis de Doroftei Igor s-a intentat procedura de executare în temeiul documentului executoriu nr. 3r-382/08 din 20 februarie 2008 emis de Curtea de Apel Chişinău privind obligarea Consiliului mun. Chişinău să-l asigure cu spaţiu locativ pe Cristea Valentin şi familia acestuia în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi s-a propus debitorului Consiliul mun.

Chişinău executarea documentului executoriu benevol în termen de 15 zile (f.d. 59) Prin răspunsurile nr. 08-1415 din 11 martie 2014, nr. 08-6857/11 din 25.09.2012, nr. 08-6857 din 14.12.2011, Primăria mun. Chişinău a informat executorul judecătoresc Doroftei Igor în privinţa încheierii nr. 064-302/14 din 27 februarie 2014 despre imposibilitatea executării hotărîrii Curţii de Apel din lipsa spaţiului locativ liber în mun. Chişinău, fapt generat de procesul de privatizare a fondului de locuinţe, ceea ce a redus substanţial fondul imobiliar cu destinaţie locativă aflat în proprietatea municipală (f.d. 4 56). La data de 20 iunie 2014 Direcţia contencios al Ministerului Justiţiei a expediat în adresa Primăriei mun.

Chişinău cerere în privinţa derulării procedurii de executare a hotărîrii judecătoreşti, iar ultimul prin răspunsul nr. 03-116/4638 din 01 iulie 2014 a comunicat despre imposibilitatea executării hotărîrii instanţei de judecată la momentul actual din cauza lipsei spaţiului locativ liber în municipiul Chişinău, fapt generat de procesul de privatizare a fondului de locuinţe, ceea ce a redus substanţial imobilul cu destinaţie locativă aflat în proprietatea municipală (f.d.

54). În conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se fac prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în continuare reclamant).

Instanţa de recurs întru soluţionarea justă a cauzei va aplica legislaţia pertinentă internă în coroborare cu jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a notat că, executarea unei hotărâri definitive pronunţată de o instanţă judecătorească trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului”, în sensul articolului 6 al Convenţiei (a se vedea Hornsby v. Greece, şi Immobiliare Saffi v. Italy ). Totuşi dreptul „de acces la o instanţă” nu impune o obligaţie statului de a executa orice hotărâre judecătorească cu privire la un drept cu caracter civil fără a ţine cont de circumstanţele specifice ale cauzei (a se vedea Sanglier v. France, nr. 50342/99, § 39, 27 mai 2003). În cauza Hornsby versus Grecia (hotărîre din 19 martie 1997) Curtea a menţionat că dreptul de acces la justiţie garantat de art. 6 CEDO, ar rămîne iluzoriu dacă sistemul legal intern al statului ar permite ca o hotărîre definitivă şi obligatorie să rămînă inoperantă, în detrimentul uneia dintre părţi.

Este de neconceput ca articolul 6 citat să descrie în detaliu garanţiile procedurale oferite părţilor - proceduri care sunt echitabile, publice şi se desfăşoară într-un termen cît mai scurt cu putinţă - fără a proteja executarea hotărîrilor judecătoreşti. În cauza Immobiliare Saffi vs Italia, Curtea a reţinut că chiar dacă putem admite că statele contractante, în anumite circumstanţe excepţionale, în limitele marjei de apreciere care le este oferită de convenţie în materia reglementării folosirii bunurilor, pot interveni într-o procedură de executare a unei hotărîri judecătoreşti, o asemenea intervenţie nu poate avea ca efect împiedicarea, invalidarea sau întîrzierea executării cu atît mai mult acestea nu pot repune în discuţie problema fondului acestei hotărîri.

5 Prin prisma cauzelor Koltsov v. Russia, Petrushko v. Russia, şi Metaxas v. Greece, s- a statuat că unei persoane care a obţinut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluţionării litigiului în favoarea sa, nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare pentru a obţine executarea acesteia. În cauza Prodan contra Moldovei Curtea a menţionat că o autoritate statală nu poate invoca lipsa fondurilor sau lipsa locuinţelor pentru a motiva neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti. În lumina jurisprudenţei CtEDO pe cauzele Josan contra Moldovei, Mazepa contra Moldovei, Holomiov contra Moldovei, s-a relevat că rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei şi cu referinţă la următoarele criterii de apreciere: complexitatea cauzei, comportamentul părţilor care include aprecierea comportamentului reclamantului şi a autorităţilor precum şi miza (interesul) pentru reclamant.

Colegiul identifică următoarele particularităţi relevante ale cauzei şi anume: la caz, neexecutarea hotărîrii judecătoreşti este continuă, debitorul reprezintă o autoritate de stat, caracterul obligaţiei de executare este de natură nepatrimonială. Intervalul de timp calculat pentru stabilirea termenului de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti urmează a fi divizată în două perioade: 12 martie 2008 (data depunerii documentului executoriu spre executare) - 26 octombrie 2011 (data restituirii documentului executoriu), astfel perioada de neexecutare constitutind - 3 ani 7 luni 14 zile. A doua perioadă de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti curge de la 05 decembrie 2011 (data intentării repetate a procedurii de executare) – 04 martie 2015 (data pronunţării deciziei instanţei de apel), respectiv perioada de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti constituind – 3 ani 2 luni 30 zile.

Pe cale de consecinţă, Colegiul constată că, lui Cristea Valentin i-a fost încălcat de către autoritatea publică, dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti din 20 februarie 2008, fapt neimputabil acestuia. Totodată, reieşind din jurisprudenţa CtEDO în materie, Colegiul notează ca, nejustificată omisiunea executării hotărîrii judecătoreşti pe motivul lipsei fondurilor sau locuinţelor invocate de Consiliul mun. Chişinău or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21.04.2011, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare.

Colegiul analizînd sumele solicitate de recurent cu titlu de prejudiciu material şi moral în coroborare cu materialele pricinii ajunge la concluzia admiterii parţiale a capetelor de cerere nominalizate. Astfel, instanţa de recurs pentru determinarea cuantumului prejudiciului moral va ţine cont de interesul sporit pe care îl are reclamantul în executarea hotărîrii judecătoreşti privind obligarea acordării spaţiului locativ pronunţate în favoarea sa la data de 20 februarie 2008, precum şi durata considerabilă a neexecutării hotărîrii menţionate, circumstanţe apreciate ca fiind relevante şi suficiente pentru stabilirea unei satisfacţii echitabile în beneficiul lui Cristea Valentin în sumă de 6000 lei.

Colegiul consideră ca fiind exagerată şi nejustificată suma de 25000 lei solicitată de recurent în contul reparării prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea hotărîrii judecătoreşti. Cu referire la mărimea prejudiciului material, instanţa de recurs reţine că, potrivit pct. 7.1 din contractul de donaţie din 01 iunie 2011 încheiat între Josan Ana şi Cristea Valentin, 6 termenul contractului este de un an şi începe să curgă din momentul semnării lui de către părţi. Totodată, conform pct. 7.2 din contract, la expirarea termenului de un an, în cazul în care locatorul nu solicită rezilierea contractului, acţiunea contractului continuă pentru următoarea perioadă de un an.

În acest context, reieşind din clauzele contractuale menţionate supra, Colegiul conchide că, perioada pentru care poate fi solicitată încasarea sumei în calitate de prejudiciu material va cuprinde perioada de acţiune a contractului, începînd de la momentul încheierii acestuia - 01 iunie 2011 pînă la data încetării relaţiilor contractuale - 01 iunie 2013. În această ordine de idei, cuantumul prejudiciului material admis spre încasare în beneficiul lui Cristea Valentin şi determinat potrivit formulei 24 luni (termenul contractual) X 3000 lei (suma chiriei achitată lunar) va constitui suma de 72000 lei.

Ţinînd cont de caracterul declarativ şi ponderea neînsemnată a alegaţiilor invocate de Ministerul Justiţiei în combaterea argumentelor formulate de Cristea Valentin şi avînd în vedere faptul că, criticile formulate nu sunt susceptibile să determine adoptarea unei alte soluţii decît cea reflectată în prezentul actul de dispoziţie judecătoresc, Colegiul ajunge la concluzia respingerii recursului declarat de Ministerul Justiţiei din motivul netemeinicii argumentelor invocate. Prin urmare, recunoaşterea publică şi oficială a violării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, în speţă, nu poate constitui prin sine o satisfacţie echitabilă în condiţiile unei neexecutări îndelungate a unei hotărîri judecătoreşti devenite irevocabile la 20 februarie 2008, neimputabile recurentului Cristea Valentin precum şi în virtutea unor scuze neplauzibile ale autorităţilor statale pentru a motiva neexecutarea unei hotărîri judecătoreşti.

Argumentele recurentului Ministerul Justiţiei care condiţionează acordarea dreptului la spaţiu locativ reieşind din existenţa relaţiilor de muncă a lui Cristea Valentin cu Ministerul Afacerilor Interne poartă un caracter declarativ deoarece la momentul pronunţării deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008 Cristea Valentin a dobîndit de jure, dreptul incontestabil de a beneficia de un spaţiu locativ, indiferent de forma transmiterii acestuia. Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008 nu conţine menţiunea statutului juridic de serviciu al spaţiului locativ care urma a fi acordat lui Cristea Valentin de către Consiliul mun. Chişinău, circumstanţă care denotă netemeinicia alegaţiilor reflectate supra şi irelevanţa hotărîrii CtEDO Grigore Păduraru vs Moldova la acest capitol.

Perioada de neexecutare a hotărîrii judecătoreşti de la 12 martie 2008 - 26 octombrie 2011 urmează a fi luată în considerare la constatarea încălcării dreptului de executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti deoarece potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21.04.2011, în cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul executării actului judecătoresc irevocabil sau în decursul a 6 luni de la încetarea procedurii de executare. La materialele pricinii nu există nici un act de încetare a procedurii de executare a hotărîrii judecătoreşti din 20 februarie 2008 fapt ce denotă că procedura de executare este în curs de derulare.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că, circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă şi instanţa de apel, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca neîntemeiat şi a admite 7 recursul declarat de Cristea Valentin, a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a emite o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei ca neîntemeiat.

Se admite recursul declarat de Cristea Valentin. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 octombrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată depusă de Cristea Valentin împotriva Ministerului Justiţiei, intervenienţi accesorii Consiliul mun. Chişinău şi executorul judecătoresc Doroftei Igor cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Se constată încălcarea dreptului lui Cristea Valentin la executarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008, în perioada 12 martie 2008- 04 martie 2015. Se încasează din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei în beneficiul lui Cristea Valentin suma de 72000 lei cu titlu de prejudiciu material şi suma de 6000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2008. În rest pretenţiile se resping. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Svetlana Filincova Maria Ghervas Ion Corolevschi Nadejda Toma 8