3r-53/15 — Anularea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 3r-53/15 Judecători: V. Pruteanu, A. Minciuna, Iu. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 25 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Drucioc Elena, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Drucioc Elena împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale (CNAS), intervenient accesoriu SA „Institutul de proiectări drumuri auto” (IPDA) privind anularea actului administrativ, obligarea de a achita diferenţa drepturilor la pensie, constatarea faptului activităţii la SA „IPDA”, încasarea prejudiciului moral, cheltuielile de judecată şi asistenţă juridică, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen de apel, CONSTATĂ : Drucioc Elena la 14.11.2012 s-a adresat instanţei de judecată cu acţiune împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale (CNAS), intervenient accesoriu SA ,,Institutul de Proiectări Drumuri Auto” (IPDA).

A solicitat anularea actului administrativ, obligarea de a achita diferenţa drepturilor la pensie, constatarea faptului activităţii la SA „IPDA” conform situaţiei expuse în certificatele nr. 91/93 din 21.01.2009, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielile de judecată şi asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17.05.2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Drucioc Elena la 15.07.2014 a depus apel. A solicitat casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unie noi hotărâri de admitere a acţiunii. Drucioc Elena la 05.11.2014 prin cerere a solicitat repunerea în termenul legal de declarare a apelului. A invocat că, a primit hotărîrea motivată la 16.06.2014, astfel, consideră că apelul depus la 15.07.2014 este în termenul stabilit.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de Drucioc Elena de repunere în termen de apel şi s-a restituit cererea de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17.05.2014, ca depusă de Drucioc Elena în afara termenului legal. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că Drucioc Elena fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de decădere. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 05 ianuarie 2015, Drucioc Elena a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii Curţii de 1 Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, admiterea cererii privind repunerea în termen a apelului cu examinarea recursului în fond.

La data de 11.02.2015, Drucioc Elena a depus recursul motivat, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014 şi trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat omiterea termenului de atac cu apel de 30 zile din motiv că dispozitivul hotărîrii a fost recepţionat de avocatul său şi nu de ea personal, nu a participat în cadrul şedinţei de judecată din 17.06.2014, iar hotărîrea motivată din 17.05.2014 a primit-o la data de 16.06.2014. Astfel, consideră că apelul depus la 15.07.2014 este în termenul stabilit. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Drucioc Elena, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.

Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Prin prisma normei legale citate mai sus, Colegiul conchide că, Drucioc Elena nu a prezentat nici o probă care să confirme omiterea motivată a termenului de declarare a apelului înaintat, din care considerente se constată că, temeiuri ce ar justifica omiterea întemeiată a termenului de declarare a apelului în speţă dedusă judecăţii, nu sunt reliefate. Instanţa de recurs apreciază critic argumentul apelantei potrivit căruia, nu personal Elenei Drucioc i-a fost înmînat dispozitivul hotărârii dar reprezentantului ei, avocatul Petru Coşleţ, or, acest fapt nu constitue temei legal pentru admiterea cererii de repunere în termen a apelului.

2 Astfel, conchide Colegiul că, termenul de 30 zile stabilit prin norma citată, pentru depunerea apelului împotriva hotărârii din 17.05.2014, pronunţată pe cauza dată, a expirat la 16.06.2014, apelul însă a fost depus la 15.07.2014, peste termenul indicat. Potrivit art. 110 CPC, termenul de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Raportînd norma legală citată mai sus la circumstanţele speţei deduse judecăţii, Colegiul conchide că, cererea de apel înaintată de către Drucioc Elena împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 17.05.2014, a fost depusă cu omiterea termenului legal pentru depunerea apelului. Or, Colegiul reţine că, în prezenta pricină a fost pronunţat dispozitivul hotărârii la 17.05.2014, totodată potrivit recipisei anexată la dosar, la 17.05.2014, reprezentantul apelantei, avocatul Petru Coşleţ a primit copia dispozitivul hotărârii primei instanţe din 17.05.2014 (f.d. 160) şi nu a fost lipsit de posibilitatea de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile sale procedurale, inclusiv de a contesta hotărârea în termenul stabilit. În acest sens, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua cînd reprezentantul apelantei a luat cunoştinţă cu materialele cauzei şi corect a restituit cererea de apel apelantei Drucioc Elena, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

3 În acest context, argumentele invocate de Drucioc Elena nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Drucioc Elena.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Drucioc Elena împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale (CNAS), intervenient accesoriu SA „Institutul de proiectări drumuri auto” (IPDA) privind anularea actului administrativ, obligarea de a achita diferenţa drepturilor la pensie, constatarea faptului activităţii la SA „IPDA”, încasarea prejudiciului moral, cheltuielile de judecată şi asistenţă juridică. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4