3ra-1031/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1031/14 prima instanţă: G. Bivol, instanţa de apel: N. Budăi, A. Minciuna, I. Muruianu ÎNCHEIERE 18 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarate de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Arhiliuc Liudmila împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru, mun. Chişinău, privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat Casa Naţională de Asigurări Sociale, cu menţinerea hotărîrii judecătorie Centru mun.

Chişinău din 25 iulie 2013 prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 06 iunie 2013 Arhiliuc Liudmila s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru, mun. Chişinău, solicitînd anularea Deciziei CTAS sectorul Centru Chişinău, nr.5529 din 29.05.2013 ca fiind ilegală şi neîntemeiată, cît şi suspendarea executării Deciziei CTAS pînă la soluţionarea definitivă a cauzei. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, în legătură cu naşterea, la data de 23.06.2011, a copilului Arhiliuc Dorina în toamna anului 2011 a perfectat şi depus dosarul (conform indicaţiilor CTAS) pentru a primi indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului.

La data de 23.05.2013 a fost telefonată de către funcţionarul public Mariana Pleşca din cadrul CTAS sectorul Centru Chişinău şi informată că i s-a calculat eronat indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului. Susţine că a fost avertizată cu privire la acumularea unei sume de peste 9000 lei eliberată ei eronat şi care trebuie să fie restituită statului. Ulterior, reclamanta a depus două demersuri unul la CNAS şi altul la CTAS sectorul Centru Chişinău, prin care a informat instituţiile respective că ea nu a încălcat nimic, deoarece nu a făcut nimic 1 altceva decât să prezinte actele care i-au fost solicitate şi care au fost emise de angajator. Specifică că, a solicitat ca indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea copilului să fie calculată corect, achitată la timp, fără careva reţineri şi să-i fie expediată în acest sens decizia.

Afirmă că, la data de 29.05.2013 a primit un răspuns de la CTAS sectorul Centru Chişinău, prin care a fost învinuită de falsificarea unor date şi tăinuirea unor circumstanţe, totodată fiind informată că este sancţionată cu obligaţia de a plăti suma de 9601,69 lei, fapt cu care nu este de acord, deoarece a acţionat legal şi în strictă conformitate cu prescripţiile CTAS sectorul Centru Chişinău, iar actele prezentate nu sunt emise de ea, ci de angajator. Invocă că, CTAS sectorul Centru Chişinău, a emis la data de 25.06.2013 o nouă Decizie cu nr. 6243 ce vine s-o modifice pe cea cu nr. 5529 din 29.05.2013. La 01.07.2013 Arhiliuc Liudmila a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată din 06.06.2013, solicitînd admiterea completărilor şi anularea deciziei CTAS Centru nr.6243 din 25.06.2013 ca fiind ilegală şi neîntemeiată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 25.07.2013, acţiunea a fost admisă. S-au anulat deciziile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Centru, mun. Chişinău nr.5529 din 29.05.2013 şi nr.6243 din 25.06.2013 ca fiind ilegale. Nefiind de acord cu decizia instanţei de fond, Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea intimatei să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 a fost respins apelul declarat Casa Naţională de Asigurări Sociale, cu menţinerea hotărîrii judecătorie Centru mun. Chişinău din 25 iulie 2013 prin care acţiunea a fost admisă.

La data de 01 iulie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond cu pronunţarea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca nefondată.

În motivarea recursului recurentul invocă, că instanţa de apel a interpretat eronat legea, şi anume prevederile din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru capacitatea temporară şi alte prestaţii de asigurări sociale şi Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002. Prin referinţa depusă la cererea de recurs, Arhiliuc Ludmila, consideră recursul nefondat şi urmează a fi respins, deoarece recurentul prin recursul declarat încercă să ducă în eroare instanţa de recurs prin denaturarea circumstanţelor şi interpretarea intenţionat eronată a legii. Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile inadmisibile din considerentele ce urmează.

2 În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Analizând argumentele recursurilor prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicând corect normele de drept material şi de drept procedural.

Dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de 3 lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Din considerentele enumerate şi având în vedere faptul că, argumentele recursurilor nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarate de către Casa Naţională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4