3ra-1234/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Busuioc dosarul nr. 3ra-1234/14 instanţa de apel: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Soboleva împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 02 iulie 2013, Irina Soboleva, reprezentată de Vitalie Zama a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că activează în cadrul companiei SRL „Prima Pack” în calitate de manager, începând cu 03 ianuarie 2011. Menţionează că la 25 iunie 2011, s-a născut fiica Valeria Soboleva şi prin ordinul SRL „Prima Pack” din 15 septembrie 2011 ea a ieşit în concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani. Susţine că la 05 iulie 2011 a depus la Casa Naţională de Asigurări Sociale o cerere de acordare a indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului.

În perioada de referinţă, pârâta a decis, cu derogare de la prevederile legislaţiei în vigoare, acordarea indemnizaţiei respective ca persoană neasigurată. Afirmă că la 20 martie 2013, ea a depus la Casa Naţională de Asigurări Sociale o cerere de acordare a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, ca persoană asigurată. Invocă că Casa naţională de Asigurări Sociale i-a comunicat că ea urmează să se prezinte la Banca de Economii cu buletinul de identitate pentru a primi indemnizaţia respectivă după data de 25 aprilie 2013, însă după data respectivă, la Banca de 1 Economii i s-a comunicat că pentru ea nu este efectuată nici o plată a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Ulterior, ea s-a adresat la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei cu solicitarea de a rezolva chestiunea plăţii indemnizaţiei nominalizate, care a fost redirecţionată spre soluţionare Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Mai indică că la 31 mai 2013, a avut loc verificarea documentelor prezentate de către dânsa pentru stabilirea indemnizaţiei menţionate, cu participarea reprezentanţilor pârâtei. În rezultatul controlului s-a constatat că datele din certificatul de salariu eliberat corespund cu cele din documentele contabile prezentate la verificare, însă totuşi la 13 iunie 2013, pârâta a refuzat plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, ca persoană asigurată.

Consideră că acţiunile Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM sunt contrare prevederilor art. 41 lit. d) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, art. art. 5 alin. (1) şi lit. lit. e) şi f) şi 18 alin. (1) din Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale şi pct. pct. 4, 7 şi 21 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, deoarece ea este în drept să beneficieze de indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

Solicită recunoaşterea ilegalităţii refuzului Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM la stabilirea, calcularea şi plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului său până la împlinirea vârstei de 3 ani, ca persoană asigurată reieşind din 30% din venitul mediu lunar al său şi obligarea Casei naţionale de Asigurări Sociale a RM să-i stabilească, să-i calculeze şi să-i achite indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului său până la împlinirea vârstei de 3 ani, ca persoană asigurată reieşind din 30% din venitul mediu lunar al său, considerând diferenţa dintre indemnizaţia care urma să-i fie achitată şi indemnizaţia care efectiv a fost achitată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 18 noiembrie 2013 a fost admisă acţiunea, considerat ilegal refuzul Casei Naţionale de Asigurări Sociale cât priveşte recalcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului minor pe cazul dat şi obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale să efectueze recalcularea şi achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului Valeria Soboleva, a. n. 25 iunie 2011, Irinei Soboleva până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 25 iulie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingerea a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală şi nemotivată, fiind emisă cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material, prin interpretarea eronată a normelor de drept material. 2 Menţionează că la 05 iulie 2011, intimata s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru, mun. Chişinău cu cerere privind stabilirea indemnizaţiei unice şi cea pentru creşterea copilului, prezentând doar buletinul de identitate, certificatul de naştere al copilului şi adeverinţa de naştere a copilului, fără careva acte care atestă faptul că este angajată în câmpul muncii, iar în baza actelor prezentate a fost stabilită indemnizaţia unică la naşterea copilului şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani ca persoană neasigurată.

Susţine că indemnizaţia a fost achitată de la 25 iunie 2011 până la 25 decembrie 2012. Afirmă că la 20 martie 2013, intimata a depus o cerere privind stabilirea indemnizaţiei pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, prezentând certificatul de salariu, contractul individual de muncă încheiat cu SRL „Prima Pack” şi declarând că nu a ştiut despre necesitatea prezentării acestora iniţial. Invocă că reieşind din prevederile pct. pct. 8 şi 42 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, indemnizaţia urmează a fi recalculată doar în cazul când se prezintă certificat despre sumele recalculate ale salariului.

Remarcă că prima instanţă a concluzionat că conform prevederilor art. 27 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, indemnizaţia pentru creşterea copilului poate fi solicitată în baza actelor justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condiţiilor de stabilire a acestei indemnizaţii, astfel, termenul de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului este depăşit, însă, totodată, admite cererea de chemare în judecată şi obligă Casa Naţională de Asigurări Sociale să recalculeze indemnizaţia.

Invocă că asupra acestor încălcări ale primei instanţe invocate în cererea de apel, instanţa de apel nu s-a expus, însă a menţionat doar că respinge ca neîntemeiate argumentele Casei Naţionale de Asigurări Sociale precum că intimata s-a adresat cu cerere pentru acordarea indemnizaţiei respective în afara termenului, indicând că conform actelor cauzei, copilul s-a născut la 25 iunie 2011, iar la 05 iulie 2011, intimata s-a adresat la Casa Naţionale de Asigurări Sociale pentru calcularea indemnizaţiei. La 20 martie 2013, intimata a depus cerere de acordare a indemnizaţie lunare pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, astfel, termenele prevăzute de actele normative în vigoare au fost respectate.

Menţionează că din deducţia instanţei de apel rezultă că intimata s-a adresat abia la 20 martie 2013, peste aproape 2 ani de la naşterea copilului, însă cererea de apel depusă de către Casa Naţională de Asigurări Sociale este respinsă ca neîntemeiată. Consideră că este greşită concluzia instanţei de apel precum că vina asupra faptului că intimata nu a prezentat toate actele necesare aparţine Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi indemnizaţiile neplătite la timp din vina organului care le stabileşte şi/sau le plăteşte se achită fără nici o limitate în termen. Or, intimata era obligată să prezinte toate actele necesare în vederea stabilirii indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

3 De asemenea, afirmă că este greşită concluzia instanţei de apel precum că Casa Naţională de Asigurări Sociale era obligată să verifice în actele interne achitările efectuate de intimată, deoarece baza de date care o deţine Casa Naţională de Asigurări Sociale (Registrul evidenţei individuale în sistemul public) este o bază de date care conţine informaţie confidenţială şi este interzisă accesarea acesteia de către specialişti. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, la caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza 4 Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5