3ra-1177/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1177/14 prima instanţă: Şt. Niţă instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Poştaru Ciprian împotriva Casa Naţională de Asigurări Sociale cu privire la încasarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 20 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 10 martie 2013, Poştaru Ciprian s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la încasarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că este tatăl copilului minor Poştaru Raluca născută la 02 septembrie 2011 şi începând cu data de 02 septembrie 2011, se află în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 5, iar prin cererea din 01 septembrie 2011, a solicitat companiei SC „Microinvest” SRL reîncadrarea sa în muncă cu program redus de 2 ore.

Menţionează reclamantul că în perioada septembrie 2011 - iunie 2012, Casa Teritorială de Asigurări Sociale i-a achitat indemnizaţia prevăzută de lege pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în sumă de 4500 lei lunar, suma totală constituind 27000 lei, iar din luna iunie 2012 a sistat achitarea indemnizaţiei, solicitînd prin scrisorile din 10.07.2012 şi 22.08.2012, să restituie şi suma primită de 27000 lei, din considerentele că este încadrat în serviciu şi nu are dreptul la indemnizaţie. Consideră reclamantul ca acţiunile Casei Naţionale de Asigurări Sociale sunt ilegale şi cere încasarea indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului în valoare de 27000 lei şi cheltuielile de judecată cu titlu de asistenţă juridică în valoare de 5000 lei.

Pe parcursul examinării pricinii în fond, Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat încasarea repetată de la Poştaru Ciprian suma primită în perioada ianuarie - iulie 2012, în mărime de 27000 lei cu titlu de indemnizaţie pentru îngrijirea copilului minor Poştaru Raluca, născută la data la 02.09.2011. În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat Casa Naţională de Asigurări Sociale că în baza Regulamentul cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1478 din 15.11.2002 se prevedea pînă la 31,12.2010, că indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului stabilită mamei se suspendă în cazul în care mama se angajează în cîmpul muncii sau îşi reia munca înainte de încheierea concediului pentru îngrijirea copilului.

Menţionează că această prevedere nu se extinde asupra mamelor care lucrează in condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu, iar prin Hotărîrea de Guvern nr.432 din 15.06.2011 - p.7 al Regulamentului nominalizat a fost modificat, acordînd dreptul la indemnizaţie pentru îngrijirea copilului şi taţilor care şi-au reluat munca cu program redus, însă aceste modificări au devenit aplicabile doar pe parcursul anului 2011, menţionând faptul că, indemnizaţia achitată reclamantului din momentul reîncadrării în serviciu şi pînă la 31.12.2010 în sumă de 27000 lei urmează a fi restituită de către acesta. Prin hotărârea Judecătoriei Centru din 20 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Poştaru Ciprian a fost admisă integral, iar cererea reconvenţională depusă de Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 13 ianuarie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, prin care solicită admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Centru din 20.12.2013 şi adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de Poştaru Ciprian, iar cererea reconvenţională depusă de Casa Naţională de Asigurări Sociale să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, apelul declarat Casa Naţională de Asigurări Sociale a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 24 iulie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi să pronunţe o nouă hotărîre prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Poştaru Ciprian, iar cererea reconvenţională depusă de Casa Naţională de Asigurări Sociale să fie admisă integral. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special invocă recurentul că instanţa ierarhic inferioară a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material. Indică recurentul că la examinarea cauzei şi emiterea deciziei, instanţa de apel superficial a analizat prevederile Hotărîrii Guvernului nr.1478 din 15.11.2002.

Astfel, hotărîrea nu se extinde asupra mamelor care lucrează în condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu, totodată nu se resfrîngea asupra taţilor care activau cu program de muncă incomplet, abia după modificările din 15.11.2002, legiuitorul expres a prevăzut ca pct. 3 din actul normativ nominalizat, cu referire la timpul redus de muncă să se extindă şi asupra taţilor. Mai mult, prin Hotărîrea Guvernului nr.432 din 15.06.2011, p.7 din Regulamentul nominalizat a fost modificat. Potrivit modificărilor, în cazul în care tatăl îşi reia munca înainte de încheierea concediului pentru îngrijirea copilului cu program de muncă deplin acesta pierde dreptul la indemnizaţie. Însă, susţine recurentul că din sensul acestei norme rezultă că în cazul în care tatăl îşi reia anticipat munca cu program redus de muncă, nu pierde dreptul la indemnizaţie.

Punctul 2 prevede că hotărîrea respectivă se aplică pe parcursul anului 2011. Mai indică recurentul că apoi, prin Hotărîrea Guvernului nr.36 din 15 ianuarie 2013, a fost modificat şi completat Regulamentul cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii şi sa prevăzut, că începând cu 01.01.2013 dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului să se răsfrîngă şi asupra taţilor care s-au angajat sau şi-a reluat munca în condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu. Astfel, începînd cu anul 2013 taţii sunt în drept de a beneficia de indemnizaţia respectivă şi de a activa cu program redus de muncă Într-o altă ordine de idei, indică recurentul că instanţa de apel eronat face referire la faptul că CNAS corect ea achitat reclamantului indemnizaţia pînă în luna iunie 2012 şi trebuia să continue plata acesteia pînă la 01.01.2013 cînd a reluat achitările şi că dreptul odată obţinut nu mai poate fi retras.

În acest sens, precizează recurentul că legiuitorul, prin Hotărîrea de Guvern nr.432 din 15.06.2011, a acordat acest drept doar pentru anul 2011, fiind expres prevăzut şi prin Hotărîrea Guvernului nr.36 din 15 ianuarie 2013 dreptul dat a fost acordat fără nici o limită. Nu este de acord recurentul nici cu încasarea din contul acestuia a cheltuielilor de judecat, pe care le consideră exagerate. La 10 septembrie 2014, Ciprian Poştaru a depus referinţă la recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale prin care solicită respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă