3ra-9/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – L. Grădinaru dosarul nr. 3ra-9/16 instanţa de apel –I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către avocatul Serghei Guţu, în interesele lui Vascauţan Olga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vascauţan Olga împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ şi la cererea reconvenţională a Casei Naţionale de Asigurări Sociale împotriva lui Vascauţan Olga cu privire la restituirea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Vascauţan Olga şi menținută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 04 martie 2015 c o n s t a t ă La 25 iulie 2014 Vascauţan Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la 30 mai 2014 a fost informată despre suspendarea plăţii indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului, pe motiv că nu întruneşte condiţiile necesare pentru plata indemnizaţiei şi anume că fost angajată la o altă unitate. Nefiind de acord cu răspunsul dat, la 05 iunie 2014 a înaintat o cerere în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti (CTAS Floreşti), prin care a solicitat reluarea plăţii indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului, care în temeiul legii urmează a fi achitată pînă la vîrsta de trei ani a copilului. Or, aceasta fiind asigurată, a îndeplinit stagiul de cotizare de trei luni realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului asigurat, prevăzut de art. 6 al.

(1) şi al. (2) a Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004. La 11 iunie 2014 însă a fost informată că indemnizaţia i-a fost suspendată, deoarece nu îndeplineşte condiţiile de acordare a acesteia, din care cauză urmează a restitui şi suma primită în exces de 3648,36 lei. Totodată la răspuns a fost anexată şi copia deciziei de suspendare a indemnizaţiei. Cererile prealabile în adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale au fost respinse, pe motiv că asigurata nu întruneşte condiţiile de acordare a indemnizaţiei începînd cu data de 11 decembrie 2013, iar despre reangajarea ei la o altă unitate reclamanta nu a informat în vreun mod CTAS Floreşti.

Invocă ilegalitatea deciziei adoptate, deoarece conform art. 18 al. (1) şi al. (2) a Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, ea are statut de persoană asigurată şi îndeplineşte condiţiile de realizare a stagiului de cotizare prevăzute la art.6 al.(1), (2), deci are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani a acestuia, or circumstanţa dată rezultă din înscrierile efectuate în carnetul de muncă. Conform art. 7 al. (1), al. (2) şi al. (3) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului se calculează o singură data, reieşind din ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile individuale de asigurări sociale.

Astfel, pînă la 10 decembrie 2013 a fost angajată la BC „Victoriabank” SA, iar în temeiul ordinului din 07 noiembrie 2011 a ieşit în concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului. Din data de 13 decembrie 2013 a fost angajată la BC „Mobiasbanca” SA în temeiul ordinului nr. 1450-p, iar conform ordinului nr. 1451-p din 13 decembrie 2013 i s-a stabilit timpul de muncă parţial de 7 ore în corespundere cu art. 97 Codul muncii, care în al. (1) stabileşte că prin acordul dintre salariat şi angajator se poate stabili ziua de muncă parţială sau săptămîna de muncă parţială. La rugămintea salariatului care are copii în vîrstă de pînă la 14 ani, în conformitate cu certificatul medical, angajatorul este obligat să stabilească ziua sau săptămîna de muncă parţială.

Astfel, legea nu reglementează expres cazul dat şi consideră ca fiind interpretat greşit art. 18 al. (1) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 care stipulează că, asiguratul are dreptul la indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului pîna la 3 ani, dacă se află în concediul pentru îngrijirea copilului, deoarece s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului din data de 07 noiembrie 2011, de la care nu a refuzat, dar totodată s-a angajat la o altă unitate cu un program redus de muncă. Deci, ordinul emis de BC „Mobiasbanca” SA devine caduc, deoarece reclamanta şi-a reluat activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, prevăzut de pct. 7 subpct. (3) şi subpct. (4) din Hotărîrea Guvernului cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii nr. 1478 din 15 noiembrie 2002. Totodată, acest ordin este unul de ordin intern al societăţii şi nu poate fi mai presus decît legea.

Reluîndu-şi activitatea se prezumă că aceasta nu revine la locul de muncă pe care l-a deţinut anterior, ci în general încadrarea salariatului în activitatea de muncă. A mai menţionat că, ordinul privind acordarea concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului este incompatibil cu ordinul de angajare în cîmpul muncii şi cel de stabilire a timpului de muncă parţial, deoarece nu poate concomitent să activeze şi să se afle acasă în concediu pentru îngrijirea copilului. Consideră că întruneşte condiţiile pct. 7 subpct. (2) lit. a), a¹), b), d), al. 3) şi al. (4) a Hotărîrii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, deoarece s-a angajat în cîmpul muncii înaintea încheierii concediului pentru îngrijirea copilului şi, respectiv, această prevedere nu se extinde asupra mamelor/taţilor care s-au angajat sau şi-au reluat munca în condiţiile timpului de muncă parţial.

Cu titlu de consecinţă, Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013 de modificare şi completare a Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 (în vigoare din 01 aprilie 2014), prevede la pct. 13 că în cazul în care mama sau tata (beneficiar de indemnizaţie) îşi reia activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, indemnizaţia nu se suspendă, deci la caz fiind aplicabile prevederile art. 18 al. (4) a legii în redacţia modificată şi nu a aliniatului 3. Pîrîtul la respingerea cererii prealabile a indicat că reclamanta nu corespunde condiţiilor legale pentru acordarea indemnizaţiei, prin prisma art. 28 al. (1) lit. b) a Legii nr. 289 din 22 iulie 2004. Or, în opinia acesteia, urmează a fi distinse condiţiile de acordare a indemnizaţiei şi condiţiile de stabilire a indemnizaţiei, respectiv aceste prevederi nu se extind asupra mamelor/taţilor care s-au angajat sau şi-au reluat activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu.

Deşi legea nu prevede expres anunţarea organului de asigurări sociale despre revenirea la lucru în condiţiile timpului de muncă parţial, reclamanta de sine stătător a prezentat pîrîtului tot setul de acte ce confirmau reangajarea la lucru.

Cere reclamanta anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti din 30 mai 2014 de suspendare a plăţii indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii începînd cu 01 mai 2014 şi de obligare a restituirii sumei de 3648,36 lei; obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti de a achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului începînd cu 01 mai 2014 şi pînă la 18 septembrie 2014. Ulterior, reclamanta şi-a concretizat cerinţele acţiunii, solicitînd obligarea pîrîtului de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului începînd cu 01 mai 2014 şi pînă la 30 iunie 2014, pe motiv că la data de 01 iulie 2014 a depus o cerere în adresa BC „Mobiasbanca” SA de revenire la programul deplin de muncă de 8 ore cu remunerarea cuvenită, precum şi emis ordin în acest sens.

Or, conform art. 18 al. (3) a Legii nr. 289 din 22 iulie 2004, în redacţia Legii nr. 332 din 23 decembrie 2013, în cazul în care beneficiarul de indemnizaţie pentru creşterea copilului îşi reia activitatea înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului, indemnizaţia stabilită se suspendă. La 05 noiembrie 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus cerere reconvenţională împotriva lui Vascauţan Olga cu privire la restituirea sumei. În motivarea acţiunii a indicat că, Vascauţan Olga începînd cu 18 septembrie 2011, în baza cererii depuse şi a deciziei de stabilire a indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani ca persoană asigurată, a beneficiat de indemnizaţia respectivă în sumă de 780 lei lunar pentru copilul Vascauţan Laura, născută la 18 septembrie 2011, pentru perioada 18 septembrie 2011 – 01 mai 2014. Conform art. 18 al.

(1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 şi pct. 7 subpct. 2 lit. d) a Hotărîrii Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului. Astfel, angajatorul BC „Victoriabank” SA din acel moment i-a acordat pîrîtei Vascauţan Olga concediu pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, prin ordinul nr.980-Cf din 07 noiembrie 2011. La data de 10 decembrie 2013 Vascauţan Olga a demisionat de la BC „Victoriabank” SA.

Deci, începînd cu data demisionării de la locul de muncă, pîrîta nu mai întrunea condiţiile legale pentru a beneficia de indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, pe motivul că odată cu demisionarea din funcţie s-a întrerupt şi concediul pentru îngrijirea copilului, or ordinul nr.980-Cf din 07 noiembrie 2011 şi-a încetat valabilitatea. Conform art.28 al.(1) lit. b) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, plata indemnizaţiei de asigurări sociale încetează începînd cu ziua următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiei. Astfel, pîrîta urma sa anunţe Casa Teritorială de Asigurări Sociale Floreşti despre faptul demisionării de la locul de muncă şi întreruperea concediului pentru îngrijirea copilului, după care indemnizaţia urma a fi suspendată, însă faptul dat nu a fost realizat de aceasta.

În aşa mod, prin tăinuirea circumstanţelor sus menţionate, pîrîta a beneficiat ilegal de indemnizaţie pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani pentru perioada decembrie 2013 - aprilie 2014 şi a cauzat un prejudiciu material bugetului Casei Naţionale de Asigurări Sociale în mărime de 3648,36 lei. Totodată, a indicat că CTAS Floreşti a adresat pîrîtei în repetate rînduri notificări pentru achitarea benevolă a sumei datorate, la care pîrîta nu a întreprins careva acţiuni. Cere reclamantul încasarea de la Vascauţan Olga a sumei de 3648,36 lei primite ilegal. Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 04 martie 2015, a fost respinsă cererea iniţială ca neîntemeiată şi admisă cererea reconvenţională, fiind dispusă încasarea de la Vascauţan Olga în beneficiul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a sumei de 3648,36 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de către Vascauţan Olga şi menținută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 04 martie 2015. La 01 octombrie 2015 avocatul Serghei Guţu a declarat recurs în interesele lui Vascauţan Olga împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a cerut admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii iniţiale şi respingere a cererii reconvenţionale. În motivarea recursului a indicat că, instanţele judecătoreşti la adoptarea hotărîrilor au încălcat normele de drept material, nu au aplicat legea care trebuia aplicată, în situaţia în care au ignorat prevederile art. 18 al.

(1) a Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, în redacţia legii de pînă la 01 aprilie 2014, care prevedea că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta lui de 3 ani. Norma în cauză a fost modificată prin Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013, în vigoare din 01 aprilie 2014, care a dat un alt conţinut art. 18 al. (1) şi anume, asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului.

În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o unitate la alta, indemnizaţia se stabileşte începînd de la data ultimei acordări a concediului. În continuare, prin aceeaşi Lege nr. 332 din 23 decembrie 2013, a fost introdus al. (3) la art. 18, care ulterior a fost modificat prin Legea nr. 50 din 28 martie 2014 cu următorul conţinut - în cazul în care beneficiarul de indemnizaţie pentru creşterea copilului îşi reia activitatea în condiţiile timpului de muncă integral înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului sau se angajează la o altă unitate, indemnizaţia stabilită se suspendă şi se stabileşte uneia dintre persoanele prevăzute la alin.(2), dacă întruneşte condiţiile prevăzute la art.6 alin.(1), (2) sau (3). Pct. 7 subpct.

3 şi subpct. 4 al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, stabileşte că indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului nu se suspendă în cazul în care mama sau tata se angajează cu program parţial de muncă. În circumstanţele date, instanţele inferioare nu au aplicat legea care era în vigoare la data apariţiei raportului juridic, ci legea care a fost adoptată ulterior. Ba mai mult, actele normative enunţate disting noţiunea de „angajare în condiţii de timp parţial” şi „reluarea muncii în condiţii de timp parţial”, care nu atrage drept consecinţă suspendarea plăţii indemnizaţiei deja stabilite sau acordate.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă faptul că, Vascauţan Olga a recepţionat decizia instanţei de apel din 21 iulie 2015 la data de 03 august 2015, conform avizului de recepţie de la f.d. 110. Deci, în circumstanţele date, recursul se consideră depus în termen, la 01 octombrie 2015. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de avocatul Serghei Guţu, în interesele lui Vascauţan Olga, de a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. S-a stabilit că, Vascauţan Olga fiind angajată la BC „Victoriabank” SA în calitate de casier superior, prin ordinul nr. 980-Cf din 07 noiembrie 2011 i-a fost acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului Vascauţan Laura pînă la vîrsta de 3 ani, de la 08 noiembrie 2011 şi pînă la 18 septembrie 2014 inclusiv (f.d.8). Ulterior, Vascauţan Olga, în perioada concediului pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, la 10 decembrie 2013 a demisionat de la BC „Victoriabank” SA, iar la 13 decembrie 2013 a fost angajată la BC „Mobiasbanca” SA în funcţie de operator ghişeu universal.

La aceeaşi dată de 13 decembrie 2013, prin ordinul nr. 1451-p angajatorul BC „Mobiasbanca” SA i-a stabilit lui Vascauţan Olga ziua de muncă parţială cu durata de 7 ore şi cu retribuirea muncii proporţional timpului lucrat conform art. 97 Codul muncii. Totodată, conform aceluiaşi ordin, programul parţial de muncă a fost stabilit pentru perioada 13 decembrie 2013 şi pînă la 18 septembrie 2014 (f.d.7). Recurenta fiind beneficiara unei indemnizaţii lunare pentru creşterea copilului de 780 lei, prin decizia CTAS Floreşti nr. 2014/27/1/21905 din 30 mai 2014 lui Vascauţan Olga i-a fost suspendată plata indemnizaţiei lunare în temeiul art. 18 al. (1) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004 şi pct. 7 subpct.

2 lit. d) din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu copii, în care este prevăzut că asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului. Astfel, în opinia organului emitent, odată cu demisia lui Vascauţan Olga din 10 decembrie 2013 de la BC „Victoriabank” SA, şi-a pierdut valabilitatea ordinul nr. 980-Cf din 07 noiembrie 2011 de acordare salariatei a concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, iar cu titlu de consecinţă a încetat şi temeiul de acordare a indemnizaţiei de asigurări sociale.

Totodată, intimatul a indicat că reluarea plăţii indemnizaţiei poate avea loc doar în cazul în care noul angajator, BC „Mobiasbanca” SA, va emite un ordin de acordare a concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Nefiind de acord cu decizia CTAS Floreşti nr. 2014/27/1/21905 din 30 mai 2014, Vascauţan Olga a contestat-o în ordine de contencios administrativ, precum şi a cerut obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului începînd cu 01 mai 2014 şi pînă la 30 iunie 2014. Casa Naţională de Asigurări Sociale, la rîndul său, prin acţiune reconvenţională a cerut încasarea de la Vascauţan Olga a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani primite ilegal pentru perioada decembrie 2013 - aprilie 2014 în mărime de 3648,36 lei.

Instanţele judecătoreşti fiind investite cu soluţionarea pricinii în cauză, au ajuns la concluzia de admitere a acţiunii reconvenţionale şi de respingere a cererii iniţiale. Colegiul atestă ca fiind eronate soluţiile adoptate din considerente ce urmează. Art. 18 al. (1) a Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, în redacţia Legii de pînă la 01 aprilie 2014, prevedea că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data naşterii şi pînă la vîrsta lui de 3 ani. Norma în cauză a fost modificată prin Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013, în vigoare din 01 aprilie 2014, care a dat un alt conţinut art. 18 al.

(1) şi anume, asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data acordării concediului şi pînă la vîrsta de 3 ani a copilului. În cazul în care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o unitate la alta, indemnizaţia se stabileşte începînd de la data ultimei acordări a concediului. În continuare, prin aceeaşi Lege nr. 332 din 23 decembrie 2013, a fost introdus al.

(3) la art. 18, care ulterior a fost modificat prin Legea nr. 50 din 28 martie 2014 (în vigoare din 01 aprilie 2014) cu următorul conţinut - în cazul în care beneficiarul de indemnizaţie pentru creşterea copilului îşi reia activitatea în condiţiile timpului de muncă integral înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului sau se angajează la o altă unitate, indemnizaţia stabilită se suspendă şi se stabileşte uneia dintre persoanele prevăzute la alin.(2), dacă întruneşte condiţiile prevăzute la art.6 alin.(1), (2) sau (3). Pct. 7 subpct.

(3) al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, a fost modificat prin Hotărîrea Guvernului nr. 36 din 15 ianuarie 2013 (în vigoare din 01 ianuarie 2013) care a stabilit că, indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului stabilită mamei/tatălui se suspendă în cazul în care mama/tata se angajează în cîmpul muncii sau îşi reia munca înainte de încheierea concediului pentru îngrijirea copilului şi se stabileşte tatălui/mamei neîncadrat/ă în cîmpul muncii, care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, pînă cînd copilul va împlini vîrsta de 1,5 ani sau persoanelor indicate în subpunctul 4), la îndeplinirea condiţiilor prevăzute în subpunctul 4). Această prevedere nu se extinde asupra mamelor/taţilor care s-au angajat sau şi-au reluat munca în condiţiile timpului de muncă parţial sau la domiciliu.

Astfel, în urma normelor enunţate rezultă cu certitudine că, asigurata Vascauţan Olga la 13 decembrie 2013 şi-a reluat de facto activitatea înainte de încheierea concediului pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, angajîndu-se în condiţiile timpului de muncă parţial pentru perioada 13 decembrie 2013 şi pînă la 18 septembrie 2014. Respectiv, la caz sunt aplicabile prevederile pct. 7 subpct. (3) al Regulamentului cu privire la modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii, în redacţia Hotărîrii Guvernului nr. 36 din 15 ianuarie 2013, în vigoare din 01 ianuarie 2013, care expres indică că angajarea sau reluarea muncii în condiţiile timpului de muncă parţial – nu suspendă plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului.

Cu titlu de consecinţă, instanţele inferioare la adoptarea hotărîrilor contestate nu au aplicat legea care era în vigoare la data apariţiei raportului juridic (Hotărîrea Guvernului nr. 36 din 15 ianuarie 2013), ci prevederile legii care a fost adoptată ulterior relaţiilor instituite între părţi şi anume Legii nr. 332 din 23 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 (în vigoare din 01 aprilie 2014), care la art. 18 al. (3) era prevăzut că în cazul în care beneficiarul de indemnizaţie pentru creşterea copilului îşi reia activitatea înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului sau se angajează la o altă unitate, indemnizaţia stabilită se suspendă şi se stabileşte uneia dintre persoanele prevăzute la alin.(2), dacă întruneşte condiţiile prevăzute la art.6 alin.(1), (2) sau (3). Ba mai mult, Colegiul relevă că art. 18 al.

(3) prin Legea nr. 50 din 28 martie 2014, în vigoare din 01 aprilie 2014, a suferit modificări, astfel după cuvintele “îşi reia activitatea” au fost introduse cuvintele “în condiţiile timpului de muncă integral”. În circumstanţele date, rezultă ilegalitatea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti nr. 2014/27/1/21905 din 30 mai 2014. Instanţele inferioare şi-au motivat soluţia de respingere a pretenţiilor lui Vascauţan Olga şi de admitere a acţiunii reconvenţionale precum că dreptul la indemnizaţie a persoanei asigurate a încetat odată cu eliberarea ei din funcţie şi, respectiv, întrerupt concediul pentru îngrijirea copilului. Iar pentru a beneficia aceasta în continuare de indemnizaţie, noul angajator urma să emită un ordin de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

Colegiul constată ca fiind neîntemeiate concluziile date, deoarece normele materiale enunţate mai sus nu prescriu întreruperea concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în caz de angajare sau reluare a activităţii beneficiarului indemnizaţiei, ci temei de suspendare (sau cu titlu de excepţie „nesuspendare”) a plăţii indemnizaţiei pentru creşterea copilului. În urma celor indicate, rezultă netemeinicia acţiunii reconvenţionale înaintate de Casa Naţională de Asigurări Sociale privind încasarea de la Vascauţan Olga a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului de care a beneficiat aceasta pentru perioada decembrie 2013 - aprilie 2014 în mărime de 3648,36 lei.

Astfel, după cum s-a stabilit cu certitudine, asigurata angajîndu-se la 13 decembrie 2013 în condiţiile „timpului de muncă parţial”, nu surveneau consecinţele legii de suspendare a plăţii indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, or acestea fiind aplicabile doar în cazul cînd asiguratul îşi reia activitatea “în condiţiile timpului de muncă integral”. Reieşind din limitele pretenţiilor înaintate, Colegiul va admite pretenţiile lui Vascauţan Olga de obligare a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti de a-i achita indemnizaţia pentru îngrijirea copilului începînd cu 01 mai 2014 şi pînă la 30 iunie 2014, în situaţia în care recurenta din data de 01 iulie 2014 a revenit la condiţiile timpului de muncă integral de 8 ore.

În conformitate cu art. 94 al. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Deoarece conform bonului de plată de la f.d. 19 rezultă că Vascauţan Olga a suportat cheltuieli în mărime de 150 lei pentru întocmirea acţiunii în instanţa de judecată şi reieşind din faptul că pretenţiile recurentei-reclamant sunt admise integral, în concordanţă cu art. 94 al. (1) CPC instanţa de recurs va dispune compensarea de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Floreşti a acestor cheltuieli.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către avocatul Serghei Guţu, în interesele lui Vascauţan Olga, de a casa integral decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către avocatul Serghei Guţu, în interesele lui Vascauţan Olga.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 şi hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 04 martie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vascauţan Olga împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ şi la cererea reconvenţională a Casei Naţionale de Asigurări Sociale împotriva lui Vascauţan Olga cu privire la restituirea sumei, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care: Se admite integral cererea de chemare în judecată a lui Vascauţan Olga împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Floreşti nr. 2014/27/1/21905 din 30 mai 2014. Se obligă Casa Teritorială de Asigurări Sociale Floreşti de a-i achita lui Vascauţan Olga indemnizaţia pentru creşterea copilului începînd cu 01 mai 2014 şi pînă la 30 iunie 2014 în mărimea stabilită iniţial de 780 (şapte sute opt zeci) lei lunar. Se încasează de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Floreşti în beneficiul lui Vascauţan Olga cheltuielile de judecată de 150 (una sută cinci zeci) lei. Se respinge cererea reconvenţională a Casei Naţionale de Asigurări Sociale împotriva lui Vascauţan Olga cu privire la restituirea sumei ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă de la pronunţare.

Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea Dumitru Mardari Galina Stratulat