- Dosarul nr.
- 3ra-885/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 24 iunie 2015
- Părțile
- Ecaterina Smolina împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale.
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului.
3ra-885/15 — Anularea actului administrativ, obligarea recalculării şi achitării indemnizaţiei de maternitate, a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi repararea prejudiciului moral.
Dosarul nr. 3ra-885/15 Prima instanţă: N. Mazur Instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac şi A. Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 24 iunie 2015 mun.
Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Oleg Sternioală şi Petru Moraru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ecaterina Smolina împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind anularea actului administrativ, obligarea recalculării şi achitării indemnizaţiei de maternitate, a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 21 octombrie 2014. ACONSTATAT: La 26 mai 2014, reclamanta Smolina Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind anularea actului administrativ, obligarea recalculării şi achitării indemnizaţiei de maternitate, a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 07 februarie 2014, s-a adresat cu cerere către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chişinău, solicitînd stabilirea indemnizaţiei de maternitate, anexînd la cererea respectivă toate documentele necesare prevăzute de lege, însă pîrîtul a solicitat suplimentar şi prezentarea contractului individual de muncă.
1 Reclamanta a mai menţionat că la 18 martie 2014, pîrîtul i-a comunicat că la prima etapă indemnizaţia a fost calculată din venitul asigurat de la locul de muncă de bază, indemnizaţia fiind transferată la Banca de Economii, iar în ceea ce priveşte activitatea reclamantei prin cumul, documentele vor fi transmise Casei Naţionale de Asigurări Sociale pentru consultaţie. Careva decizie în acest sens nu i-a fost adusă la cunoştinţă.
Consideră reclamanta că pîrîtul nu a respectat termenul de 10 zile de examinare a actelor pentru stabilirea indemnizaţiei de maternitate, fapt în legătură cu care, la 25 martie 2014, a expediat în adresa Casei Naţionale de Asigurări Sociale o cerere prealabilă prin care a solicitat repunerea în drepturi prin recalcularea şi transferarea în mod de urgenţă a indemnizaţiei de maternitate şi expedierea răspunsului în scris cu respectarea termenilor legali, precum şi expedierea Deciziei nr. 3691, deciziei de prelungire a termenului de examinare a cererii, deciziei de expediere a documentelor către Casa Naţională de Asigurări Sociale, însă, drept răspuns, a primit scrisoarea nr. XVII S-610/14 din 24 aprilie 2014, prin care i s-a comunicat că perioada de muncă prin cumul nu a fost inclusă la calcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.
Prin răspunsul la cererea prealabilă pîrîtul a refuzat de a calcula indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, însă reclamanta a solicitat acordarea indemnizaţiei de maternitate şi din motiv că nu i s-a adus la cunoştinţă decizia, nu este clară natura erorii. A mai menţionat reclamanta că Casa Naţională de Asigurări Sociale şi-a motivat refuzul de a acorda indemnizaţia de maternitate pentru munca prin cumul, pe circumstanţe a căror constatare nu ţin de competenţa sa, din care considerente motivul invocat este unul nefondat.
Mai indică reclamanta că pîrîtul a solicitat datele cu privire la programul şi orele de muncă, tabelele de pontaj, contractele individuale de muncă, ordinile de majorare a salariului, statele de personal pentru toată perioada activităţii, invocînd că solicitarea acestora este în scopul verificării autenticităţii actelor prezentate de reclamantă de la locul de lucru de bază sau de la locul de lucru prin cumul privind confirmarea faptului angajării, durata stagiului de cotizare, existenţa şi mărimea venitului asigurat. Relevă reclamanta că mărimea venitului asigurat poate fi confirmat prin certificate eliberate de fiecare din entităţi în care îşi desfăşoară activitatea salariatul, iar corectitudinea şi autenticitatea se verifică prin coroborarea acestora cu datele din contul personal al Casei Naţionale de Asigurări Sociale din sistemul electronic a evidenţei individuale de asigurări sociale.
Astfel, autenticitatea Declaraţiei Rev-5 ce confirmă durata stagiului cotizării, existenţa şi mărimea venitului asigurat, stabilirea indemnizaţiei, poate fi verificată fară a aduce atingere altor date cu caracter personal. 2 Consideră reclamanta că Casa Naţională de Asigurări Sociale şi-a depăşit atribuţiile stabilite prin lege, or, verificarea autenticităţii prin verificarea înscrisurilor ce nu ţin de competenţa pîrîtului, iar verificarea înscrisurilor referitoare la relaţiile de muncă ţine de competenţa Inspectoratului de Stat al Muncii. Încălcarea ordinii de stabilire a indemnizaţiei, încălcarea competenţei Casei Naţionale de Asigurări Sociale la examinarea cererii, cît şi invocarea unui motiv care nu poate avea efecte juridice asupra modului de calculare a indemnizaţiei stabilit de Regulament, a determinat-o pe reclamantă să se adreseze în instanţa de judecată cu cererea respectivă.
Pe parcursul examinării pricinii reclamanta a înaintat o cerere prin care şi-a majorat cuantumul pretenţiilor. Solicită reclamanta anularea refuzului Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind neincluderea perioadei de muncă prin cumul la calcularea indemnizaţiei de maternitate. Obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale să recalculeze şi să achite reclamantei indemnizaţia de maternitate, a indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani luînd în calcul venitul asigurat la locul de muncă prin cumul şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 21 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă recunoaşterea ca nulă decizia Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind neincluderea perioadei de muncă prin cumul a Ecaterinei Smolina la calcularea indemnizaţiei de maternitate şi pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.
Obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de a lua în calcul venitul asigurat de la locul de muncă prin cumul a Ecaterinei Smolina, efectuarea recalculării şi achitarea indemnizaţiei de maternitate şi pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani şi din venitul asigurat la locul de muncă prin cumul. S-a dispus încasarea din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale în beneficiul Ecaterinei Smolina prejudiciul moral în mărime de 500 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.
Chişinău din 21 octombrie 2014. La 30 aprilie 2015 Casa Naţionale de Asigurări Sociale, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale parţial, deoarece, instanţele de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. 3 Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 04 aprilie 2015 (f.d. 106), însă la dosar nu sunt administrate probe care ar certifica data recepţionării de către recurent a copiei deciziei motivate, recursul fiind declarat la 30 aprilie 2015. Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recursul este declarat în termen. La 21 mai 2015 în adresa intimatei Smolina Ecaterina a fost expediată copia recursului, iar la 08 iunie 2015 în adresa Curţii Supreme de Justiţie a parvenit referinţa prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursurilor, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţionale de Asigurări Sociale, este inadmisibil.
În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 4 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.
Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţionale de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Casa Naţionale de Asigurări Sociale, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Petru Moraru 5