3ra-875/16 — contestarea actului administrativ

3ra-875/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-875/16

Judecător: A.Catană

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A.Panov, A.Minciună, M.Moraru

D E C I Z I E

22 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu, Galina Stratulat,

Oleg Sternioală, Iuliana Oprea

judecînd recursul declarat de Savinov Nona, în cauza civilă intentată la cererea

de chemare în judecată depusă de Savinov Nona împotriva Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova privind contestarea refuzului și obligarea emiterii actului de

recalculare a indemnizației de materinitate și stabilirea indemnizației pentru

îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 16.06.2014, reclamanta Savinov Nona s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun.

Chișinău prin care a solicitat obligarea pîrîtei să stabilească indemnizația lunară

pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de trei ani, în temeiul cererii depuse la data

de 17 martie 2014, calculată în conformitate cu prevederile legii în vigoare la data

apariției riscului asigurat, obligarea pîrîtei să includă în baza de calcul a

indemnizației de maternitate, venitul asigurat realizat din raporturile civile de

prestare a serviciilor, potrivit contractului nr. 2 din 01.12.2013, încheiat cu SA

„Mercuriu K” în valoare de 8000 lei, obligarea pîrîtei să efectueze recalcularea

cuantumului indemnizației de maternitate în condițiile modificării bazei de calcul a

acesteia corespunzător riscului de maternitate și achitarea diferenței indemnizației

de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii depuse, reclamanta Savinov Nona a invocat, că la data de

17 martie 2014, a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani,

mun. Chișinău prin care a solicitat: stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea

copilului, stabilirea indemnizației de maternitate, iar temeiul legal de solicitare a

acestor indemnizații este riscul social asigurat de naștere a copilului, confirmat prin

certificatul de naștere a copilului NA-VI 1923633, și riscul asigurat de maternitate,

confirmat prin certificatul de concediu medical din 01.01.2014.

Totodată, a indicat că potrivit carnetului de muncă nr. AA0249685 și în temeiul

1

codului personal de asigurări sociale, ea are statut de persoană asigurată, confirmînd

un stagiu de cotizare mai mare de 3 ani și pe deplin întrunește condițiile prevăzute

de lege pentru a beneficia de prestații de asigurări sociale - indemnizație lunară

pentru creșterea copilului, iar data apariției dreptului la indemnizație pentru

îngrijirea copilului este data producerii riscului asigurat.

Menționează că în conformitate cu art. 1 din Legea nr.489 din 08.07.1999

privind sistemul public de asigurări sociale, la producerea riscului asigurat,

structurile teritoriale ale Casei Naționale sunt obligate să facă prestațiile respective

de asigurări sociale, specificînd că în cazul dat, riscul asigurat este data nașterii

copilului născut la 03.03.2014.

Reclamanta susține că, potrivit normelor legale, cererea pentru solicitarea

îndemnizației lunare pentru îngrijirea copilului se înaintează oricînd în termen de 12

luni din data nașterii copilului, iar conform art. 27 din Legea nr. 289 din 22.07.2004,

îndemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în

termen de 12 luni, calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei

îndemnizații.

La fel, a indicat că condițiile de stabilire a îndemnizațiilor lunare pentru

îngrijirea copilului, sunt întrunite pentru a beneficia de această îndemnizație (cu

destinație de beneficiu pentru copil și pentru reprezentantul legal care ridică suma

bănească) din data nașterii copilului, iar cît privește termenul prevăzut de lege, în

cadrul căruia și de cînd apare posibilitatea în fapt și în drept pentru realizarea

acțiunilor de depunere a cererii pentru stabilirea îndemnizației, legislația specială în

domeniu, în vigoare la momentul apariției riscului, menționează ca acest drept poate

fi realizat din data nașterii copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani în cazul

asiguratului.

A indicat că, prin scrisoare nr. 1843 din 31.03.2014, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale i-a refuzat în stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea

copilului, și i-a recomandat să depună o altă cerere pentru stabilirea îndemnizației

lunare după expirarea concediului de maternitate. Astfel, menționează că, nefiind de

acord cu refuzul în cauză, la 25 aprilie 2014, a înaintat cerere prealabilă Casei

Naționale de Asigurări Sociale, iar prin răspunsul din 22 mai 2014, pretenția

solicitată la fel a fost respinsă.

Ulterior, reclamanta Savinov Nona a depus cerere de concretizare, înaintînd

pretențiile sale inițiale către Casa Națională de Asigurări Sociale, suplimentar

solicitînd și încasarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă.

Avocatul Roibu Ioana a depus în interesele Nonei Savinov demers privind

antrenarea în proces în calitate de copîrît a Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 februarie 2015, s-a

admis demersul și s-a antrenat în proces Casa Națională de Asigurări Sociale în

calitate de copîrît.

Avocatul Roibu Ioana a depus în interesele Nonei Savinov cerere de

concretizare a pretențiilor, solicitînd obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

să stabilească Nonei Savinov indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la

vîrsta de 3 ani în temeiul cererii depuse la 17 martie 2014, să includă în baza de

calcul a indemnizației de maternitate venitul asigurat în baza contractului de prestare

a serviciilor nr. 2 din 01 decembrie 2013 în valoare de 8 000 lei, să recalculeze

2

cuantumul indemnizației de maternitate și să achite diferența.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015 acțiunea

Nonei Savinov împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani

și Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind contestarea

refuzului și obligarea emiterii actului de recalculare a indemnizației de materinitate

și stabilirea indemnizației pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, a fost

respinsă ca fiind nefondată.

În motivarea hotărîrii, instanța de fond a aplicat prevederile art. 1 alin. (2), 2 și

3 al Legii contenciosului administrativ, art. 1 alin. (2), 8, 18, 23 al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289 din 22.07.2004, art. 7 alin. (3) al Legii privind sistemul public de

asigurări sociale nr. 489 din 08.07.1999, art. 82 lit. g) și 124 alin. (2) din Codul

muncii, pct. 9 din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002 cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor cu copii, menționînd că pentru indemnizația de

maternitate, momentul apariției riscului asigurat constituie data acordării

concediului de maternitate în baza certificatului medical, adică 01.01.2014, iar la

acel moment reclamanta nu era în raporturi de muncă cu SA „Mercuriu K”,

respectiv venitul obținut de la această entitate nu popate fi inclus în baza de calcul a

indemnizației de maternitate. Referitor la indemnizația lunară pentru îngrijirea

copilului minor, instanța a statuat că ordinul pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta

de 3 ani, se emite după încheierea concediului de maternitate și nu mai devreme, iar

pîrîta nu a avut temei să-i stabilească indemnizația lunară, deoarece reclamanta s-a

adresat în perioada aflării sale în concediu de maternitate și nu în concediu de

îngrijire a copilului.

La 27 mai 2015, avocatul Roibu Ioana a depus în interesele Nonei Savinov,

apel nemotivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai

2015.

În motivarea apelului declarat, apelanta Savinov Nona a indicat că, consideră

hotărîrea judiciară contestată ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, s-a respins cererea

de apel înaintată de Savinov Nona și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 19 mai 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare

obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat

normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și

întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Savinov Nona a înaintat recurs,

prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 27 ianuarie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să

fie admisă integral.

În argumentarea recursului, recurenta a invocat că, instanțele nu au constatat și

nu au elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

3

pricinii în fond, aplicînd eronat normele de drept material, fapt ce a dus la

soluționarea greșită a pricinii.

Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Savinov Nona a fost

considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la

proces.

Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și

verificînd, în limitele invocate în, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că

recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material și

procedural și este bazată pe aprecierea corectă și completă a tuturor probelor și

circumstanțelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit este considerată legală și întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, reclamanta Savinov Nona a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului

Rîșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, solicitînd

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească Nonei Savinov

indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul

cererii depuse la 17 martie 2014, să includă în baza de calcul a indemnizației de

maternitate venitul asigurat în baza contractului de prestare a serviciilor nr. 2 din 01

decembrie 2013 în valoare de 8000 lei, să recalculeze cuantumul indemnizației de

maternitate și să achite diferența.

În rezultatul judecării cazului, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind

nefondată, soluție ce a fost menținută și prin decizia instanței de apel care a respins

apelul Nonei Savinov.

Prin urmare, Colegiul susține soluția instanței de apel și conchide că la

adoptarea ei, corect a interpretat și aplicat normele de drept material.

Astfel, instanța de recurs deduce că reclamanta-recurentă Savinov Nona a

înaintat două pretenții: obligarea pîrîtei să recalculeze indemnizația de maternitate și

achitarea diferenței prin includerea în baza de calcul venitul asigurat în baza

contractului de prestare a serviciilor nr. 2 din 01 decembrie 2013 în valoare de 8 000

lei; obligarea pîrîtei să stabilească indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului

pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul cererii depuse la 17 martie 2014.

Referitor la prima cerință, Colegiul reține următoarele.

După cum atestă materialele cauzei, prin contractul nr. 2 din 01.12.2013,

Savinov Nona și-a asumat obligația față de SA „Mercuriu K” de a executa lucrările

de instalare a unui WEB site, cu durata de executare de pînă la 31.12.2013, conform

actului de primire predare, contra sumei de 8 000 lei (f.d. 28-38).

Conform pct. 6.1 al contractului nominalizat, acesta a întrat în vigoare din data

semnării lui și a continuat pînă la finalizarea lucrărilor prevăzute de contractul

respectiv.

Prin actul de primire-predare a lucrărilor nr. 1 din 27.12.2013, a fost confirmat

faptul că, lucrările conform contractului nr. 2 din 01.12.2013 au fost îndeplinite pe

4

deplin, iar părțile contractante nu au avut careva pretenții una față de alta (f.d. 39).

Potrivit prevederilor art. 82. lit. g) Codul muncii, contractul individual de

muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de finalizare

a lucrărilor prevăzute de contract încheiat pentru perioada îndeplinirii unei anumite

lucrări.

Respectiv, Colegiul conchide că instanțele just au statuat că raporturile de

muncă între reclamanta Savinov Nona și SA „Mercuriu K” au încetat la 27.12.2013.

Reieșind din faptul că, la momentul apariției riscului asigurat (01.01.2014 -

conform certificatului medical) recurenta Savinov Nona nu era în raporturi de

muncă cu SA „Mercuriu K”, instanțele corect a concluzionat că, respectivul venitul

obținut de la entitatea dată nu poate fi inclus în baza de calcul a indemnizației de

maternitate.

Cu referire la obligarea pîrîtei să stabilească indemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul cererii depuse la 17 martie

2014, instanța de recurs reține următoarele.

Potrivit art. 18 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară

de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, persoanele

asigurate au dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 3 ani, dacă întrunesc următoarele condiții: se află în concediu

pentru îngrijirea copilului, confirmă stagiul de cotizare prevăzut la art. 6 alin (2) a

prezentei legi.

Pornind de la prevederile legale evocate, Colegiul constată că dreptul la

indemnizație lunară pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani,

apar la persoanele care întrunesc cumulativ două condiții: se află în concediu pentru

îngrijirea copilului, confirmă stagiul de cotizare.

În speță, pentru stabilirea indemnizației unice la nașterea copilului și

indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani

pentru copilul Savinov Andreea, născută la 03.03.2014, reclamanta-recurentă

Savinov Nona s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani,

mun. Chișinău, la data de 17.03.2014 .

Casa Teritorială de Asigurări sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău, în baza

documentelor prezentate, a stabilit Nonei Savinov doar indemnizație unică la

nașterea copilului Savinov Andreea în cuantum de 3 400,00 lei, în rest

recomandîndu-i să depuie cerere pentru stabilirea indemnizației lunare după

expirarea concediului de maternitate.

Prin urmare, instanțele just au concluzionat că, prin prisma prevederilor art. 18

alin (1) al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, că asiguratul care se află în

concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate

unitățile în care desfășoară activități, are dreptul la indemnizație lunară pentru

creșterea copilului de la data acordării concediului și pînă la vîrsta de 3 ani a

copilului.

Or, o codiție similară se desprinde și din prevederile art. 124 alin. (2) Codul

muncii, care stabilește expres, că în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la

alin. (l), după expirarea concediului de maternitate, l-i se acordă un concediu parțial

plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea îndemnizației

5

din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Relevante speței sunt și prevederile pct. 9 din Hotărîrea Guvernului nr.1478 din

15.11.2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii, care prevede că,

la prezentarea documentelor pentru stabilirea îndemnizației date este necesar de

prezentat extrasul din ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului,

doar în cazul persoanelor încadrate în cîmpul muncii, de unde rezultă, că ordinul

pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani se emite după încheierea

concediului de maternitate și nu mai devreme.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, la 17.03.2014,

reclamanta-recurentă s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect.

Rîșcani, mun. Chișinău, în perioada aflării sale în concediul de maternitate, or, la

acel moment, Savinov Nona nu putea să se afle în concediu pentru îngrijirea

copilului, respectiv nu întrunea condițiile impuse de lege pentru calcularea și

achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului, iar casa teritorială nu a

avut temei legal de a stabili acest tip de indemnizație la momentul solicitării –

17.03.2014.

La fel, instanța de recurs constată că, instanța de apel corect a menționat și

faptul, că concediul pentru îngrijirea copilului i-a fost acordat Nonei Savinov la

07.05.2014, conform ordinului de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului,

respectiv și dreptul la indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului a fost obținut la

data de 07.05.2014.

Totodată, Colegiul menționează și faptul că, recurentei nu i-a fost îngrădit

dreptul la indemnizația lunară de îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani, doar că i

s-a impus respectarea condițiilor legale pentru valorificarea acestui drept, în speță

obținerea concediului pentru îngrijirea copilului, care în mod legal i s-e acordă după

expirarea concediului de maternitate, condiție pe care nu o putea întruni la

momentul adresării – 17.03.2014.

În acest sens, este important de reținut și faptul că, într-adevăr data apariției

dreptului la indemnizația pentru îngrijirea copilului este data producerii riscului

asigurat, adică nașterea copilului, iar calculul acestei indemnizații începe din acel

moment - de la naștere, doar că se valorifică dreptul în cauză după acordarea

concediului de îngrijire a copilului.

Într-o altă ordine de idei, instanța de recurs constată că recurenta în cererea de

recurs invocă argumente ce au fost reflectate atît în cererea de apel, cît și în cererea

de chemare în judecată, care au fost supuse aprecierii de către instanțele ierarhic

inferioare.

Pornind de la cele constatate, Colegiul conchide că instanța de apel corect a

concluzionat despre legalitatea hotărîrii instanței de fond, respectiv netemeinicia

pretențiilor înaintate de Savinov Nona

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit atestă că

motivele de casare invocate de recurentă nu și-au găsit confirmare în cadrul

examinării recursului și acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Ținînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de

procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

6

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de Savinov Nona.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Savinov Nona împotriva

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani și Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind contestarea refuzului și obligarea

emiterii actului de recalculare a indemnizației de materinitate și stabilirea

indemnizației pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Ala Cobăneanu

Galina Stratulat

Oleg Sternioală

Iuliana Oprea

7