3ra-875/16 — contestarea actului administrativ

Judecătoria Centru Dosarul nr. 3ra-875/16 Judecător: A.Catană Curtea de Apel Chișinău Judecători: A.Panov, A.Minciună, M.Moraru D E C I Z I E 22 iunie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu, Galina Stratulat, Oleg Sternioală, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Savinov Nona, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Savinov Nona împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind contestarea refuzului și obligarea emiterii actului de recalculare a indemnizației de materinitate și stabilirea indemnizației pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, C O N S T A T Ă : La 16.06.2014, reclamanta Savinov Nona s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect.

Rîșcani, mun. Chișinău prin care a solicitat obligarea pîrîtei să stabilească indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de trei ani, în temeiul cererii depuse la data de 17 martie 2014, calculată în conformitate cu prevederile legii în vigoare la data apariției riscului asigurat, obligarea pîrîtei să includă în baza de calcul a indemnizației de maternitate, venitul asigurat realizat din raporturile civile de prestare a serviciilor, potrivit contractului nr. 2 din 01.12.2013, încheiat cu SA „Mercuriu K” în valoare de 8000 lei, obligarea pîrîtei să efectueze recalcularea cuantumului indemnizației de maternitate în condițiile modificării bazei de calcul a acesteia corespunzător riscului de maternitate și achitarea diferenței indemnizației de maternitate și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii depuse, reclamanta Savinov Nona a invocat, că la data de 17 martie 2014, a depus cerere la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău prin care a solicitat: stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea copilului, stabilirea indemnizației de maternitate, iar temeiul legal de solicitare a acestor indemnizații este riscul social asigurat de naștere a copilului, confirmat prin certificatul de naștere a copilului NA-VI 1923633, și riscul asigurat de maternitate, confirmat prin certificatul de concediu medical din 01.01.2014.

Totodată, a indicat că potrivit carnetului de muncă nr. AA0249685 și în temeiul 1 codului personal de asigurări sociale, ea are statut de persoană asigurată, confirmînd un stagiu de cotizare mai mare de 3 ani și pe deplin întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de prestații de asigurări sociale - indemnizație lunară pentru creșterea copilului, iar data apariției dreptului la indemnizație pentru îngrijirea copilului este data producerii riscului asigurat. Menționează că în conformitate cu art. 1 din Legea nr.489 din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, la producerea riscului asigurat, structurile teritoriale ale Casei Naționale sunt obligate să facă prestațiile respective de asigurări sociale, specificînd că în cazul dat, riscul asigurat este data nașterii copilului născut la 03.03.2014.

Reclamanta susține că, potrivit normelor legale, cererea pentru solicitarea îndemnizației lunare pentru îngrijirea copilului se înaintează oricînd în termen de 12 luni din data nașterii copilului, iar conform art. 27 din Legea nr. 289 din 22.07.2004, îndemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni, calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei îndemnizații.

La fel, a indicat că condițiile de stabilire a îndemnizațiilor lunare pentru îngrijirea copilului, sunt întrunite pentru a beneficia de această îndemnizație (cu destinație de beneficiu pentru copil și pentru reprezentantul legal care ridică suma bănească) din data nașterii copilului, iar cît privește termenul prevăzut de lege, în cadrul căruia și de cînd apare posibilitatea în fapt și în drept pentru realizarea acțiunilor de depunere a cererii pentru stabilirea îndemnizației, legislația specială în domeniu, în vigoare la momentul apariției riscului, menționează ca acest drept poate fi realizat din data nașterii copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani în cazul asiguratului. A indicat că, prin scrisoare nr. 1843 din 31.03.2014, Casa Teritorială de Asigurări Sociale i-a refuzat în stabilirea indemnizației lunare pentru creșterea copilului, și i-a recomandat să depună o altă cerere pentru stabilirea îndemnizației lunare după expirarea concediului de maternitate.

Astfel, menționează că, nefiind de acord cu refuzul în cauză, la 25 aprilie 2014, a înaintat cerere prealabilă Casei Naționale de Asigurări Sociale, iar prin răspunsul din 22 mai 2014, pretenția solicitată la fel a fost respinsă. Ulterior, reclamanta Savinov Nona a depus cerere de concretizare, înaintînd pretențiile sale inițiale către Casa Națională de Asigurări Sociale, suplimentar solicitînd și încasarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă. Avocatul Roibu Ioana a depus în interesele Nonei Savinov demers privind antrenarea în proces în calitate de copîrît a Casei Naționale de Asigurări Sociale. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 februarie 2015, s-a admis demersul și s-a antrenat în proces Casa Națională de Asigurări Sociale în calitate de copîrît.

Avocatul Roibu Ioana a depus în interesele Nonei Savinov cerere de concretizare a pretențiilor, solicitînd obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească Nonei Savinov indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul cererii depuse la 17 martie 2014, să includă în baza de calcul a indemnizației de maternitate venitul asigurat în baza contractului de prestare a serviciilor nr. 2 din 01 decembrie 2013 în valoare de 8 000 lei, să recalculeze 2 cuantumul indemnizației de maternitate și să achite diferența. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 19 mai 2015 acțiunea Nonei Savinov împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind contestarea refuzului și obligarea emiterii actului de recalculare a indemnizației de materinitate și stabilirea indemnizației pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, a fost respinsă ca fiind nefondată.

În motivarea hotărîrii, instanța de fond a aplicat prevederile art. 1 alin. (2), 2 și 3 al Legii contenciosului administrativ, art. 1 alin. (2), 8, 18, 23 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, art. 7 alin. (3) al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08.07.1999, art. 82 lit. g) și 124 alin. (2) din Codul muncii, pct. 9 din Hotărîrea Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii, menționînd că pentru indemnizația de maternitate, momentul apariției riscului asigurat constituie data acordării concediului de maternitate în baza certificatului medical, adică 01.01.2014, iar la acel moment reclamanta nu era în raporturi de muncă cu SA „Mercuriu K”, respectiv venitul obținut de la această entitate nu popate fi inclus în baza de calcul a indemnizației de maternitate.

Referitor la indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului minor, instanța a statuat că ordinul pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, se emite după încheierea concediului de maternitate și nu mai devreme, iar pîrîta nu a avut temei să-i stabilească indemnizația lunară, deoarece reclamanta s-a adresat în perioada aflării sale în concediu de maternitate și nu în concediu de îngrijire a copilului. La 27 mai 2015, avocatul Roibu Ioana a depus în interesele Nonei Savinov, apel nemotivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015. În motivarea apelului declarat, apelanta Savinov Nona a indicat că, consideră hotărîrea judiciară contestată ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, s-a respins cererea de apel înaintată de Savinov Nona și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 mai 2015. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, Savinov Nona a înaintat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral. În argumentarea recursului, recurenta a invocat că, instanțele nu au constatat și nu au elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea 3 pricinii în fond, aplicînd eronat normele de drept material, fapt ce a dus la soluționarea greșită a pricinii. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Savinov Nona a fost considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanța de apel și verificînd, în limitele invocate în, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material și procedural și este bazată pe aprecierea corectă și completă a tuturor probelor și circumstanțelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit este considerată legală și întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, reclamanta Savinov Nona a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, solicitînd obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să stabilească Nonei Savinov indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul cererii depuse la 17 martie 2014, să includă în baza de calcul a indemnizației de maternitate venitul asigurat în baza contractului de prestare a serviciilor nr. 2 din 01 decembrie 2013 în valoare de 8000 lei, să recalculeze cuantumul indemnizației de maternitate și să achite diferența. În rezultatul judecării cazului, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind nefondată, soluție ce a fost menținută și prin decizia instanței de apel care a respins apelul Nonei Savinov.

Prin urmare, Colegiul susține soluția instanței de apel și conchide că la adoptarea ei, corect a interpretat și aplicat normele de drept material. Astfel, instanța de recurs deduce că reclamanta-recurentă Savinov Nona a înaintat două pretenții: obligarea pîrîtei să recalculeze indemnizația de maternitate și achitarea diferenței prin includerea în baza de calcul venitul asigurat în baza contractului de prestare a serviciilor nr. 2 din 01 decembrie 2013 în valoare de 8 000 lei; obligarea pîrîtei să stabilească indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul cererii depuse la 17 martie 2014. Referitor la prima cerință, Colegiul reține următoarele.

După cum atestă materialele cauzei, prin contractul nr. 2 din 01.12.2013, Savinov Nona și-a asumat obligația față de SA „Mercuriu K” de a executa lucrările de instalare a unui WEB site, cu durata de executare de pînă la 31.12.2013, conform actului de primire predare, contra sumei de 8 000 lei (f.d. 28-38). Conform pct. 6.1 al contractului nominalizat, acesta a întrat în vigoare din data semnării lui și a continuat pînă la finalizarea lucrărilor prevăzute de contractul respectiv. Prin actul de primire-predare a lucrărilor nr. 1 din 27.12.2013, a fost confirmat faptul că, lucrările conform contractului nr. 2 din 01.12.2013 au fost îndeplinite pe 4 deplin, iar părțile contractante nu au avut careva pretenții una față de alta (f.d.

39). Potrivit prevederilor art. 82. lit. g) Codul muncii, contractul individual de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de finalizare a lucrărilor prevăzute de contract încheiat pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări. Respectiv, Colegiul conchide că instanțele just au statuat că raporturile de muncă între reclamanta Savinov Nona și SA „Mercuriu K” au încetat la 27.12.2013. Reieșind din faptul că, la momentul apariției riscului asigurat (01.01.2014 - conform certificatului medical) recurenta Savinov Nona nu era în raporturi de muncă cu SA „Mercuriu K”, instanțele corect a concluzionat că, respectivul venitul obținut de la entitatea dată nu poate fi inclus în baza de calcul a indemnizației de maternitate.

Cu referire la obligarea pîrîtei să stabilească indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani în temeiul cererii depuse la 17 martie 2014, instanța de recurs reține următoarele. Potrivit art. 18 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, persoanele asigurate au dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, dacă întrunesc următoarele condiții: se află în concediu pentru îngrijirea copilului, confirmă stagiul de cotizare prevăzut la art. 6 alin (2) a prezentei legi. Pornind de la prevederile legale evocate, Colegiul constată că dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, apar la persoanele care întrunesc cumulativ două condiții: se află în concediu pentru îngrijirea copilului, confirmă stagiul de cotizare.

În speță, pentru stabilirea indemnizației unice la nașterea copilului și indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani pentru copilul Savinov Andreea, născută la 03.03.2014, reclamanta-recurentă Savinov Nona s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău, la data de 17.03.2014 . Casa Teritorială de Asigurări sociale sect. Rîșcani, mun. Chișinău, în baza documentelor prezentate, a stabilit Nonei Savinov doar indemnizație unică la nașterea copilului Savinov Andreea în cuantum de 3 400,00 lei, în rest recomandîndu-i să depuie cerere pentru stabilirea indemnizației lunare după expirarea concediului de maternitate.

Prin urmare, instanțele just au concluzionat că, prin prisma prevederilor art. 18 alin (1) al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004, că asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități, are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului de la data acordării concediului și pînă la vîrsta de 3 ani a copilului. Or, o codiție similară se desprinde și din prevederile art. 124 alin. (2) Codul muncii, care stabilește expres, că în baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin. (l), după expirarea concediului de maternitate, l-i se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea îndemnizației 5 din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Relevante speței sunt și prevederile pct. 9 din Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15.11.2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu copii, care prevede că, la prezentarea documentelor pentru stabilirea îndemnizației date este necesar de prezentat extrasul din ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului, doar în cazul persoanelor încadrate în cîmpul muncii, de unde rezultă, că ordinul pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani se emite după încheierea concediului de maternitate și nu mai devreme. În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, la 17.03.2014, reclamanta-recurentă s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale sect. Rîșcani, mun.

Chișinău, în perioada aflării sale în concediul de maternitate, or, la acel moment, Savinov Nona nu putea să se afle în concediu pentru îngrijirea copilului, respectiv nu întrunea condițiile impuse de lege pentru calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului, iar casa teritorială nu a avut temei legal de a stabili acest tip de indemnizație la momentul solicitării – 17.03.2014. La fel, instanța de recurs constată că, instanța de apel corect a menționat și faptul, că concediul pentru îngrijirea copilului i-a fost acordat Nonei Savinov la 07.05.2014, conform ordinului de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului, respectiv și dreptul la indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului a fost obținut la data de 07.05.2014.

Totodată, Colegiul menționează și faptul că, recurentei nu i-a fost îngrădit dreptul la indemnizația lunară de îngrijire a copilului pînă la vîrsta de 3 ani, doar că i s-a impus respectarea condițiilor legale pentru valorificarea acestui drept, în speță obținerea concediului pentru îngrijirea copilului, care în mod legal i s-e acordă după expirarea concediului de maternitate, condiție pe care nu o putea întruni la momentul adresării – 17.03.2014. În acest sens, este important de reținut și faptul că, într-adevăr data apariției dreptului la indemnizația pentru îngrijirea copilului este data producerii riscului asigurat, adică nașterea copilului, iar calculul acestei indemnizații începe din acel moment - de la naștere, doar că se valorifică dreptul în cauză după acordarea concediului de îngrijire a copilului.

Într-o altă ordine de idei, instanța de recurs constată că recurenta în cererea de recurs invocă argumente ce au fost reflectate atît în cererea de apel, cît și în cererea de chemare în judecată, care au fost supuse aprecierii de către instanțele ierarhic inferioare. Pornind de la cele constatate, Colegiul conchide că instanța de apel corect a concluzionat despre legalitatea hotărîrii instanței de fond, respectiv netemeinicia pretențiilor înaintate de Savinov Nona Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurentă nu și-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului și acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ținînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, 6 D E C I D E: Se respinge recursul declarat de Savinov Nona.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2016, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Savinov Nona împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sectorului Rîșcani și Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind contestarea refuzului și obligarea emiterii actului de recalculare a indemnizației de materinitate și stabilirea indemnizației pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu Galina Stratulat Oleg Sternioală Iuliana Oprea 7