3rh-132/16 — contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3rh-132/16

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinând cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru

Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția

Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia

Informației împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016,

c o n s t a t ă

La data de 02 martie 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, în baza deciziei de control nr.

9607 din 24 octombrie 2014 și a delegației de control nr. 9848 din 31 octombrie

2014 ale Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău, a fost

supusă controlului pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie

2013 ce ține de corectitudinea stabilirii și achitării indemnizațiilor pentru

incapacitate temporară de muncă.

Susține că, prin actul de control nr. 176 din 07 noiembrie 2014, întocmit de

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău s-a constatat

legalitatea acțiunilor sale ce țin de calcularea indemnizațiilor de maternitate, iar în

ceea ce privesc indemnizațiile pentru îngrijirea copilului bolnav, a fost dificilă

luarea deciziei asupra corectitudinii aplicării legislației și în legătură cu acest fapt,

a apărut necesitatea înaintării interpelării nr. 10017 din 06 noiembrie 2014 în

vederea consultării Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Afirmă că, imediat după obținerea informației suplimentare necesare, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău urma să întocmească un act

adițional.

Relevă că, prin scrisoarea nr. II-03/10-10389 din 05 decembrie 2014 Casa

1

Națională de Asigurări Sociale, în mod abstract, fără a face o individualizare a

cazului după cum s-a solicitat prin interpelarea enunțată, a făcut referință la

prevederile legislației în vigoare din domeniu.

Mai relevă că, prin actul adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău, în baza scrisorii enunțate, a

constatat că, Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației urmează să restituie în bugetul asigurărilor sociale de stat

suma de 36352,25 de lei (pentru anul 2011 – 2335,96 de lei, pentru anul 2012 –

20001,65 de lei și pentru anul 2013 – 14014,64 de lei), emițând în acest sens

prescripția nr. 12159 din 12 decembrie 2014 pentru înlăturarea încălcărilor

enunțate.

Menționează că, prin cererea prealabilă nr. 01-SAJ DJ/1387 din 30 decembrie

2014 a solicitat Casei Naționale de Asigurări Sociale revocarea actului de control

nr. 176 din 07 noiembrie 2014 și a actului adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014,

întocmite de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău și a

prescripției nr. 12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de

Asigurări Sociale, însă prin scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. II-

03/04-25 din 13 februarie 2015 cererea prealabilă a fost respinsă.

Susține că, conform art. 2 din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, în baza căreia Casa Teritorială

de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău a efectuat controlul planificat la

Agenție, persoana supusă controlului este orice persoană fizică și/sau juridică care

practică activitate de întreprinzător, însă conform art. 8 alin. (2) din Legea

comunicațiilor electronice nr. 241-XVI din 15 noiembrie 2007, Agenția este

autoritate publică centrală de reglementare, cu statut de autoritate administrativă

autonomă față de Guvern, respectiv, nu are statut de întreprinzător.

Afirmă că, controlul planificat a cuprins perioada de activitate a Agenției 01

ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013, însă Casa Națională de Asigurări Sociale, în

susținerea poziției sale, a invocat prevederile legislației, care au intrat în vigoare la

data de 01 aprilie 2014, prin art. I pct. 10 din Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013

și Hotărîrea Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014.

Relevă că, pct. 119 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de

muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, în

redacția Hotărârii Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014, prevede expres că,

calcularea și plata indemnizațiilor de asigurări sociale pentru concediile medicale

acordate pînă la 31 martie 2014, care continuă și după această dată se va efectua în

conformitate cu reglementările în vigoare pînă la 31 martie 2014, astfel, pct. 31 din

Regulamentul enunțat nu poate fi aplicat raporturilor juridice apărute în perioada

anilor 2011-2013.

Solicită anularea actului adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, întocmit de

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău și a prescripției

nr.12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale și

constatarea prescrierii dreptului de intentare a acțiunii pentru anul 2011 în sumă de

2335,96 de lei și pentru anul 2012 în sumă de 20001,65 de lei.

2

La data de 24 martie 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a depus o cerere, prin care și-a

concretizat pretențiile, solicitând anularea actului adițional nr. 202 din 11

decembrie 2014, întocmit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun.

Chișinău și a prescripției nr. 12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 octombrie 2015 s-a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, în perioada anilor

2011-2013, reclamanta a achitat indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav la

trei salariate, Natalia Zgărdan Bucătaru, Aliona Morari și Irina Ciocan, care și-au

reluat activitatea în condițiile timpului de muncă parțial, însă continuau să

beneficieze de indemnizația pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, fapt

care contravine pct. 22 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul

de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă,

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2015, care la

momentul achitării indemnizației enunțate era în vigoare și nu a suferit careva

modificări.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 recursul declarat

de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației s-a considerat inadmisibil.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2016 s-a respins

demersul Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației cu privire la solicitarea unui aviz consultativ al Plenului

Curții Supreme de Justiție pe marginea modului de aplicare a prevederilor art. 97

din Codul muncii în corelație cu art. 75 alin. (4), art. 78 alin. (1) lit. a), art. 124

alin. (3) din Codul muncii și a dispozițiilor pct.22, pct. 29 și pct. 31 din Hotărîrea

Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005 privind aprobarea Regulamentului cu

privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru

incapacitate temporară de muncă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru

Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția Națională pentru

Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor

administrative, împotriva încheierilor Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 și

20 mai 2016.

La data de 30 noiembrie 2016 Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016, solicitând

admiterea cererii de revizuire și casarea încheierii instanței de recurs.

3

În motivarea cererii de revizuire a invocat motivele de fapt ale pricinii, făcînd

referire la practica națională și pretinde că, a luat cunoștință de acestea recent, ce

denotă o altă practică și abordare.

Susține că, practica națională relevă poziții diametral opuse în cadrul

proceselor în care este implicată Casa Națională de Asigurări Sociale, fapt ce

contravine principiului securității raporturilor juridice și a egalității de tratament

juridic, referindu-se la jurisprudenței CEDO.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, cererea de revizuire este

inadmisibilă din următoarele motive.

Colegiul menționează că, art. 449 din Codul de procedură civilă prevede

expres și exhaustiv temeiurile pentru declararea cererii de revizuire.

În conformitate cu art.451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicîndu-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexîndu-se probele ce le

confirmă.

Din conținutul cererii de revizuire, Colegiul constată că, revizuentul nu a

invocat careva temei legal pentru admiterea cererii de revizuire, nefiind anexate

probe în acest sens, iar argumentele invocate în suportul revizuirii încheierii

instanței de recurs din 19 mai 2016 nu pot fi reținute, deoarece revizuentul nu a

oferit argumente plauzibile în privința motivelor ce l-au împiedicat să i-a

cunoștință de actele de dispoziție judecătorești la care face referire, deși acestea se

publică pe pagina web a Curții Supreme de Justiție la data emiterii, informație care

are un caracter public. Mai mult, aspectele abordate în deciziile la care face referire

revizuentul în suportul admiterii cererii de revizuire nu sunt similare celor din

prezenta speță, respectiv sunt inaplicabile la caz.

Colegiul menționează că, redeschiderea unui proces civil este condiționată de

respectarea exigențelor de exercitare a căii extraordinare de atac prevăzute expres

în Codul de procedură civilă, iar scopul urmărit de titular nu trebuie să rezide în

reexaminarea cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărîri favorabile sie, totodată

făcînd abstracție la circumstanțele speței evidențiem faptul că, existența a două

opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare a

cauzei.

Astfel, Colegiul consideră relevantă jurisprudența CtEDO la examinarea

cauzelor, în care Înalta Curte a reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art.6 §1

din Convenție presupune respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei

hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o

nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire

trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu

pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel

camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune

4

nu este un temei de reexaminare a cauzei. O abatere de la acest principiu este

justificată doar atunci când este necesară prin circumstanțele unui caracter esențial

și imperios (Josan v. Moldova, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu v. România,

nr.28342/95, §61; Ryabykh v. Rusia, nr.52854/99, §52,).

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Agenția

Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia

Informației, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția

Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia

Informației împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție

din 19 mai 2016.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

5