3rh-48/17 — contestarea actului administrativ

3rh-48/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 3rh-48/17

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan

examinând cererea de revizuire depusă de Natalia Zgardan-Bucătaru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția Națională

pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016

c o n s t a t ă

La data de 02 martie 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, în baza deciziei de control nr.

9607 din 24 octombrie 2014 și a delegației de control nr. 9848 din 31 octombrie 2014

ale Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău, a fost supusă

controlului pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013 ce ține

de corectitudinea stabilirii și achitării indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de

muncă.

Susține că, prin actul de control nr. 176 din 07 noiembrie 2014, întocmit de Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău s-a constatat legalitatea

acțiunilor sale ce țin de calcularea indemnizațiilor de maternitate, iar în ceea ce privesc

indemnizațiile pentru îngrijirea copilului bolnav, a fost dificilă luarea deciziei asupra

corectitudinii aplicării legislației și în legătură cu acest fapt, a apărut necesitatea

înaintării interpelării nr. 10017 din 06 noiembrie 2014 în vederea consultării Casei

Naționale de Asigurări Sociale.

Afirmă că, imediat după obținerea informației suplimentare necesare, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău urma să întocmească un act

adițional.

Relevă că, prin scrisoarea nr. II-03/10-10389 din 05 decembrie 2014 Casa

Națională de Asigurări Sociale, în mod abstract, fără a face o individualizare a cazului

după cum s-a solicitat prin interpelarea enunțată, a făcut referință la prevederile

legislației în vigoare din domeniu.

1

Mai relevă că, prin actul adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău, în baza scrisorii enunțate, a

constatat că, Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației urmează să restituie în bugetul asigurărilor sociale de stat suma

de 36352,25 de lei (pentru anul 2011 – 2335,96 de lei, pentru anul 2012 – 20001,65 de

lei și pentru anul 2013 – 14014,64 de lei), emițând în acest sens prescripția nr. 12159

din 12 decembrie 2014 pentru înlăturarea încălcărilor enunțate.

Menționează că, prin cererea prealabilă nr. 01-SAJ DJ/1387 din 30 decembrie

2014 a solicitat Casei Naționale de Asigurări Sociale revocarea actului de control nr.

176 din 07 noiembrie 2014 și a actului adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014,

întocmite de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău și a

prescripției nr. 12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de Asigurări

Sociale, însă prin scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. II-03/04-25 din

13 februarie 2015 cererea prealabilă a fost respinsă.

Susține că, conform art. 2 din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul

de stat asupra activității de întreprinzător, în baza căreia Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Centru mun. Chișinău a efectuat controlul planificat la Agenție, persoana

supusă controlului este orice persoană fizică și/sau juridică care practică activitate de

întreprinzător, însă conform art. 8 alin. (2) din Legea comunicațiilor electronice nr.

241-XVI din 15 noiembrie 2007, Agenția este autoritate publică centrală de

reglementare, cu statut de autoritate administrativă autonomă față de Guvern,

respectiv, nu are statut de întreprinzător.

Afirmă că, controlul planificat a cuprins perioada de activitate a Agenției 01

ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013, însă Casa Națională de Asigurări Sociale, în

susținerea poziției sale, a invocat prevederile legislației, care au intrat în vigoare la

data de 01 aprilie 2014, prin art. I pct. 10 din Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013 și

Hotărîrea Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014.

Relevă că, pct. 119 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul

de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, în redacția Hotărârii

Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014, prevede expres că, calcularea și plata

indemnizațiilor de asigurări sociale pentru concediile medicale acordate pînă la 31

martie 2014, care continuă și după această dată se va efectua în conformitate cu

reglementările în vigoare pînă la 31 martie 2014, astfel, pct. 31 din Regulamentul

enunțat nu poate fi aplicat raporturilor juridice apărute în perioada anilor 2011-2013.

Solicită anularea actului adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, întocmit de

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău și a prescripției nr.12159

din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale și constatarea

prescrierii dreptului de intentare a acțiunii pentru anul 2011 în sumă de 2335,96 de lei

și pentru anul 2012 în sumă de 20001,65 de lei.

La data de 24 martie 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a depus cerere prin care și-a

concretizat pretențiile, solicitând anularea actului adițional nr. 202 din 11 decembrie

2014, întocmit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău și a

prescripției nr. 12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de Asigurări

Sociale.

2

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 octombrie 2015 s-a

respins acțiunea ca neîntemeiată (f.d. 55-61).

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, în perioada anilor 2011-

2013, reclamanta a achitat indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav la trei

salariate, Natalia Zgărdan Bucătaru, Aliona Morari și Irina Ciocan, care și-au reluat

activitatea în condițiile timpului de muncă parțial, însă continuau să beneficieze de

indemnizația pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, fapt care contravine pct.

22 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a

indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2015, care la momentul achitării

indemnizației enunțate era în vigoare și nu a suferit careva modificări.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016 s-a respins apelul

declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației și s-a menținut hotărârea primei instanțe (f.d. 81-91).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 recursul declarat de

Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia

Informației s-a considerat inadmisibil (f.d. 108-112).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2016 s-a respins demersul

Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia

Informației cu privire la solicitarea unui aviz consultativ al Plenului Curții Supreme de

Justiție pe marginea modului de aplicare a prevederilor art. 97 din Codul muncii în

corelație cu art. 75 alin. (4), art. 78 alin. (1) lit. a), art. 124 alin. (3) din Codul muncii și

a dispozițiilor pct.22, pct. 29 și pct. 31 din Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03

februarie 2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă

(f.d. 113-117).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 s-a respins ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru Reglementare în

Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva încheierilor Curții

Supreme de Justiție din 19 mai 2016 și 20 mai 2016 (f.d. 130-134).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016 s-a respins

demersul Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și

Tehnologia Informației cu privire la solicitarea unui aviz consultativ al Plenului Curții

Supreme de Justiție privind interpretarea și aplicarea în timp a prevederilor art. 12 din

Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații

de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, în redacția de până la intrarea în vigoare

la 01 aprilie 2014 a art. I pct. 10 din Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013 precum și a

dispoziției art. 22 alin. (5) din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul

de calcul și de plată a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat

prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, în redacția Hotărârea

Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014 (f.d. 162-166).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016 s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru

Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva

încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 (f.d. 167-171).

3

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2016 s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru

Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva

încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 (f.d. 181-185).

La data de 31 ianuarie 2017 Natalia Zgardan-Bucătaru a depus cerere de revizuire

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 solicitând admiterea

revizuirii și casarea încheierii (f.d. 187).

În motivarea cererii de revizuire a invocat art. 449 lit. c) din Codul de procedură

civilă și a menționat că, în decembrie 2016 a aflat că ANCRCETI, în temeiul art. 56

alin. (2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie

1999 și art. 32 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară

de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2014 este în drept să

recupereze din contul său suma de 14111,70 de lei, în condițiile în care, urmare unor

litigii cu Casa Națională de Asigurări Sociale s-a hotărât că sunt pasibile restituirii,

sumele achitate cu titlu de indemnizație pentru îngrijirea copiilor bolnavi, salariaților

care se aflau în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani

și care și-au reluat activitatea în condițiile timpului de muncă parțial.

Susține că, deși a fost menționată în încheierea Curții Supreme de Justiție din 19

mai 2016, dânsa nu a fost atrasă în proces.

Aderent, a depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a

pct.22 alin. (5) din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și

de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005 (până la intrarea în vigoare a

redacției Hotărârii Guvernului nr. 544 din 08 iulie 2014), în sensul dacă prin aprobarea

prevederilor date Guvernul nu și-a depășit atribuțiile prevăzute de art. 102 din

Constituția Republicii Moldova, care stipulează expres că hotărârile Guvernului se

adoptă pentru organizarea executării legilor (f.d. 188-189).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017 s-a respins cererea

cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate depusă de Natalia Zgardan-

Bucătaru (f.d. 196-200).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017 s-a respins ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Natalia Zgardan-Bucătaru împotriva

încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 (f.d. 201-205).

La data de 17 martie 2017 Natalia Zgardan-Bucătaru a depus repetat cerere de

revizuire împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 solicitând

admiterea revizuirii și casarea încheierii (f.d. 208).

În motivarea cererii de revizuire a reiterat temeiurile de fapt și de drept invocate

în cererea de revizuire din 31 ianuarie 2017. Suplimentar, având în vedere că în

încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017 este menționat că, cererea de

revizuire nu este însoțită de documente doveditoare privind calitatea de salariat a

ANRCETI, prezintă acte ce confirmă faptul că activează în cadrul acestei instituții.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, cererea de revizuire este

inadmisibilă din următoarele motive.

Colegiul menționează că, art. 449 din Codul de procedură civilă prevede expres și

exhaustiv temeiurile pentru declararea cererii de revizuire.

4

Conform art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în

cazul în care instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au

fost implicate în proces.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicîndu-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexând-se probele ce le confirmă.

Colegiul relevă că, obiectul prezentului litigiu îl constituie actele administrative

emise de Casa Națională de Asigurări Sociale ce vizează corectitudinea stabilirii și

achitării de către ANRCTI a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă.

Aderent, este remarcabil faptul că, circumstanțele invocate de revizuentă în

susținerea cererii de revizuire sunt similare celor din cererea de revizuire din 31

ianuarie 2017. Astfel, Colegiul le-a dat apreciere și s-a expus asupra acestora prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017.

Cu titlu succesiv, prezentarea de către revizuentă a certificatului care confirmă

faptul că, Natalia Zgardan-Bucătaru este angajată a ANRCTI, nu poate fi acceptat ca

temei de admitere a cererii de revizuire, or, aceasta nu a fost împiedicat de a prezenta

aceste probe la etapa examinării cererii de revizuire din 31 ianuarie 2017

În această ordine de idei, se conchide că, revizuenta nu a declarat careva temei

legal pentru admiterea cererii de revizuire, iar argumentele invocate în susținerea

revizuirii au constituit anterior obiect de examinare a revizuirii.

Colegiul menționează că, redeschiderea unui proces civil este condiționată de

respectarea exigențelor de exercitare a căii extraordinare de atac prevăzute expres în

Codul de procedură civilă, iar scopul urmărit de titular nu trebuie să rezide în

reexaminarea cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărîri favorabile sie, totodată

făcând abstracție la circumstanțele speței evidențiem faptul că, existența a două opinii

diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare a cauzei.

Astfel, Colegiul consideră relevantă jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor,

în care Înalta Curte a reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art.6 §1 din

Convenție presupune respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere

finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie

exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a

efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar

simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei

de reexaminare a cauzei. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci

când este necesară prin circumstanțele unui caracter esențial și imperios (Josan v.

Moldova, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu v. România, nr.28342/95, §61; Ryabykh v.

Rusia, nr.52854/99, §52).

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de

revizuire depusă de Natalia Zgardan-Bucătaru ca fiind inadmisibilă.

5

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Natalia Zgardan-

Bucătaru împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția Națională pentru

Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Iuliana Oprea

Sveatoslav Moldovan

6