3rh-62/17 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3rh-62/17 Î N C H E I E R E 06 septembrie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iuliana Oprea examinând cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației, împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative, c o n s t a t ă La data de 02 martie 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că, în baza deciziei de control nr. 9607 din 24 octombrie 2014 și a delegației de control nr. 9848 din 31 octombrie 2014 ale Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău, a fost supusă controlului pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013 ce ține de corectitudinea stabilirii și achitării indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă. Susține că, prin actul de control nr. 176 din 07 noiembrie 2014, întocmit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău s-a constatat legalitatea acțiunilor sale ce țin de calcularea indemnizațiilor de maternitate, iar în ceea ce privesc indemnizațiile pentru îngrijirea copilului bolnav, a fost dificilă luarea deciziei asupra corectitudinii aplicării legislației și în legătură cu acest fapt, a apărut necesitatea înaintării interpelării nr. 10017 din 06 noiembrie 2014 în vederea consultării Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Afirmă că, imediat după obținerea informației suplimentare necesare, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău urma să întocmească un act adițional. Relevă că, prin scrisoarea nr. II-03/10-10389 din 05 decembrie 2014 Casa Națională de Asigurări Sociale, în mod abstract, fără a face o individualizare a cazului după cum s-a solicitat prin interpelarea enunțată, a făcut referință la prevederile legislației în vigoare din domeniu. Mai relevă că, prin actul adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun.

Chișinău, în baza scrisorii enunțate, a constatat că, 1 Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației urmează să restituie în bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 36352,25 de lei (pentru anul 2011 – 2335,96 de lei, pentru anul 2012 – 20001,65 de lei și pentru anul 2013 – 14014,64 de lei), emițând în acest sens prescripția nr. 12159 din 12 decembrie 2014 pentru înlăturarea încălcărilor enunțate. Menționează că, prin cererea prealabilă nr. 01-SAJ DJ/1387 din 30 decembrie 2014 a solicitat Casei Naționale de Asigurări Sociale revocarea actului de control nr. 176 din 07 noiembrie 2014 și a actului adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, întocmite de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun.

Chișinău și a prescripției nr. 12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale, însă prin scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. II-03/04-25 din 13 februarie 2015 cererea prealabilă a fost respinsă. Susține că, conform art. 2 din Legea nr. 131 din 08 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, în baza căreia Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău a efectuat controlul planificat la Agenție, persoana supusă controlului este orice persoană fizică și/sau juridică care practică activitate de întreprinzător, însă conform art. 8 alin. (2) din Legea comunicațiilor electronice nr. 241- XVI din 15 noiembrie 2007, Agenția este autoritate publică centrală de reglementare, cu statut de autoritate administrativă autonomă față de Guvern, respectiv, nu are statut de întreprinzător.

Afirmă că, controlul planificat a cuprins perioada de activitate a Agenției 01 ianuarie 2011 – 31 decembrie 2013, însă Casa Națională de Asigurări Sociale, în susținerea poziției sale, a invocat prevederile legislației, care au intrat în vigoare la data de 01 aprilie 2014, prin art. I pct. 10 din Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013 și Hotărîrea Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014. Relevă că, pct. 119 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, în redacția Hotărârii Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014, prevede expres că, calcularea și plata indemnizațiilor de asigurări sociale pentru concediile medicale acordate pînă la 31 martie 2014, care continuă și după această dată se va efectua în conformitate cu reglementările în vigoare pînă la 31 martie 2014, astfel, pct. 31 din Regulamentul enunțat nu poate fi aplicat raporturilor juridice apărute în perioada anilor 2011-2013.

Solicită anularea actului adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, întocmit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău și a prescripției nr.12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale și constatarea prescrierii dreptului de intentare a acțiunii pentru anul 2011 în sumă de 2335,96 de lei și pentru anul 2012 în sumă de 20001,65 de lei. La data de 24 martie 2015, Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației a depus cerere prin care și-a concretizat pretențiile, solicitând anularea actului adițional nr. 202 din 11 decembrie 2014, întocmit de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru mun. Chișinău și a prescripției nr. 12159 din 12 decembrie 2014, emisă de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 octombrie 2015 s-a respins acțiunea ca neîntemeiată (vol.1, f.d. 55-61). Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, în perioada anilor 2011- 2013, reclamanta a achitat indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav la trei 2 salariate, Natalia Zgărdan Bucătaru, Aliona Morari și Irina Ciocan, care și-au reluat activitatea în condițiile timpului de muncă parțial, însă continuau să beneficieze de indemnizația pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, fapt care contravine pct. 22 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, care la momentul achitării indemnizației enunțate era în vigoare și nu a suferit careva modificări.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 februarie 2016 s-a respins apelul declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației și s-a menținut hotărârea primei instanțe (vol.1, f.d. 81-91). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 recursul declarat de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației s-a considerat inadmisibil (vol.1, f.d. 108-112).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2016 s-a respins demersul Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației cu privire la solicitarea unui aviz consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție pe marginea modului de aplicare a prevederilor art. 97 din Codul muncii în corelație cu art. 75 alin. (4), art. 78 alin. (1) lit. a), art. 124 alin. (3) din Codul muncii și a dispozițiilor pct.22, pct. 29 și pct. 31 din Hotărîrea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă (vol.1, f.d. 113-117).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă la 02 iunie 2016 de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva încheierilor Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 și 20 mai 2016 (vol.1, f.d.

130- 134). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016 s-a respins demersul Agenției Naționale pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației cu privire la solicitarea unui aviz consultativ al Plenului Curții Supreme de Justiție privind interpretarea și aplicarea în timp a prevederilor art. 12 din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, în redacția de până la intrarea în vigoare la 01 aprilie 2014 a art. I pct. 10 din Legea nr. 332 din 23 decembrie 2013 precum și a dispoziției art. 22 alin. (5) din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03 februarie 2005, în redacția Hotărârii Guvernului RM nr. 544 din 08 iulie 2014 (vol.1, f.d.

162-166). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă la 18 iulie 2016 de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 (vol.1, f.d. 167-171). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 decembrie 2016 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă la 30 noiembrie 2016 de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 (vol.1, f.d. 181-185). 3 La data de 31 ianuarie 2017 Natalia Zgardan-Bucătaru a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 solicitând admiterea revizuirii și casarea încheierii (vol.1, f.d.

187). În motivarea cererii de revizuire a invocat art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă și a menționat că, în decembrie 2016 a aflat că ANCRCETI, în temeiul art. 56 alin. (2) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08 iulie 1999 și art. 32 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2014 este în drept să recupereze din contul său suma de 14111,70 de lei, în condițiile în care, urmare unor litigii cu Casa Națională de Asigurări Sociale s-a hotărât că sunt pasibile restituirii, sumele achitate cu titlu de indemnizație pentru îngrijirea copiilor bolnavi, salariaților care se aflau în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani și care și-au reluat activitatea în condițiile timpului de muncă parțial.

Susține că, deși a fost menționată în încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016, dânsa nu a fost atrasă în proces. Aderent, a depus cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a pct.22 alin. (5) din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005 (până la intrarea în vigoare a redacției Hotărârii Guvernului nr. 544 din 08 iulie 2014), în sensul dacă prin aprobarea prevederilor date Guvernul nu și-a depășit atribuțiile prevăzute de art. 102 din Constituția Republicii Moldova, care stipulează expres că hotărârile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor (vol.1, f.d.

188-189). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017 s-a respins cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate depusă de Natalia Zgardan- Bucătaru (vol.1, f.d. 196-200). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Natalia Zgardan-Bucătaru împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 (vol.1, f.d. 201-205). La data de 17 martie 2017 Natalia Zgardan-Bucătaru a depus repetat cerere de revizuire împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 solicitând admiterea revizuirii și casarea încheierii (vol.1, f.d.

208). În motivarea cererii de revizuire a reiterat temeiurile de fapt și de drept invocate în cererea de revizuire din 31 ianuarie 2017. Suplimentar, având în vedere că în încheierea Curții Supreme de Justiție din 10 martie 2017 este menționat că, cererea de revizuire nu este însoțită de documente doveditoare privind calitatea de salariat a ANRCETI, prezintă acte ce confirmă faptul că activează în cadrul acestei instituții. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2017 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Natalia Zgardan-Bucătaru împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016 (vol.1, f.d. 230-235). La 11 mai 2017 ANRCETI a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016, solicitând admiterea revizuirii și casarea încheierii (vol.2, f.d.

1-2). În motivarea cererii de revizuire a invocat raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului și practica Curții Supreme de Justiție din încheierea nr. 2rhc-20/15 din 04 februarie 2015. Consideră că dispozițiile art. 12 din Legea privind indemnizațiile pentru 4 incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289 din 22 iulie 2004, în redacția ce a fost în vigoare pînă la 31 martie 2014, nu prevăd interdicții de plată a indemnizațiilor de natura celor care au fost incluse prin art. I pct.10 din Legea nr.332 din 23 decembrie 2013. Susține că pînă la 31 martie 2014 nici o prevedere din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nu interzicea acordarea indemnizației pentru îngrijirea copilului bolnav salariaților care se află în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vârstei de 3 ani și care și-au reluat activitatea în condițiile timpului de muncă parțial.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele motive. Colegiul menționează că, art. 449 din Codul de procedură civilă prevede expres și exhaustiv temeiurile pentru declararea cererii de revizuire. În conformitate cu art.451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexîndu-se probele ce le confirmă. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă faptul că, capacitatea procesuală, existența unuia din temeiurile prevăzute de lege, respectarea termenului de depunere a cererii constituie condiții obligatorii pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Din conținutul cererii de revizuire, Colegiul constată că, revizuentul ANRCETI nu a invocat careva temei legal pentru admiterea cererii de revizuire. În această ordine de idei, Colegiul reține că lipsa temeiului de revizuire din cererea de revizuire înaintată face imposibilă verificarea motivului pe care partea interesată își întemeiază cererea de revizuire. Colegiul menționează că, redeschiderea unui proces civil este condiționată de respectarea exigențelor de exercitare a căii extraordinare de atac prevăzute expres în Codul de procedură civilă, iar scopul urmărit de titular nu trebuie să rezide în reexaminarea cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărîri favorabile sie. Mai mult, încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2rhc-20/15 din 04 februarie 2015 invocată ca practică în suportul cererii de revizuire nu poate fi reținută, deoarece denotă obiect și temei al revizuirii diferit de prezentul litigiu și nu poate fi aplicat în cauza respectivă.

Astfel, Colegiul consideră relevantă jurisprudența CtEDO la examinarea cauzelor, în care Înalta Curte a reiterat că, dreptul la o instanță, garantat de art. 6 § 1 din Convenție presupune respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare a cauzei. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară prin circumstanțele unui caracter 5 esențial și imperios (Josan contra Moldovei, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu contra României, nr.28342/95, §61; Ryabykh contra Rusiei, nr.52854/99, §52,). Reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de ANRCETI ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 19 mai 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actelor administrative. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Iuliana Oprea 6