2ra-3312/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: S.Uzun nr.2ra-3312/13 instanţa de apel: Gh.Eni, N.Bondarenco, V.Movilă ÎNCHEIERE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Casei Naţionale de Asigurări Sociale împotriva lui Vladimir Derivolcov cu privire la încasarea sumei plătite nelegitim sub formă de indemnizaţie pentru creşterea copilului, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 04 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat Vladimir Derivolcov, casată hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 29 august 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 04 iulie 2012 Casa Naţională de Asigurări Sociale a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vladimir Derivolcov cu privire la încasarea sumei plătite nelegitim sub formă de indemnizaţie pentru creşterea copilului.

În motivarea acţiunii a invocat că, Vladimir Derivolcov, începînd cu 05 mai 2009, în baza cererii depuse şi a deciziei de stabilire a indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului pînă la vîrstă de 3 ani ca persoană asigurată, a beneficiat de indemnizaţia respectivă pentru perioada mai 2009 -octombrie 2011. Menţionează că în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1478 din 15 noiembrie 2002, indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului se stabileşte persoanelor asigurate cu condiţia că se află în concediu pentru îngrijirea copilului. Pîrîtul la momentul stabilirii indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani era angajat la Şcoala de Arte din Taraclia, avînd un program redus de muncă.

Afirmă că de indemnizaţia respectivă beneficiază doar mama încadrată în cîmpul muncii avînd un program redus, taţii nu beneficiază de aceasta prevedere. Acest fapt a fost depistat în luna decembrie 2010, în baza de date REVIND. La 08 decembrie 2010 plata indemnizaţiei a fost stopată. Ulterior la 17 decembrie 2010 de către pîrît a fost prezentat ordinul de eliberare din serviciu şi plata indemnizaţiei a fost reluată la 15 februarie 2011, însă datorită faptului ca a fost creată o supraplată de 17.939,44 lei, s-a luat decizia în conformitate cu punctul 26 din HG nr.1478 din 15 noiembrie 2002 de a reţine a cîte 20% din indemnizaţia respectivă pentru recuperarea supraplaţii. începînd cu luna decembrie 2010 pînă în luna octombrie 2011 din indemnizaţia respectivă au fost reţinute cîte 20% lunar, ceea ce constituie 203,09 lei şi în total pe perioada dată au fost reţinute 2.050,55 lei.

La momentul dat suma supraplaţii este de 15.888,89 lei. Conform Hotărîrei de Guvern menţionate, pîrîtul era obligat să anunţe Casa Teritorială de Asigurări Sociale Taraclia că la momentul stabilirii indemnizaţiei pentru creşterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani era angajat în cîmpul muncii, însă pîrîtul a ascuns circumstanţele date. Consideră reclamanta că, prin tăinuire pîrîtul a beneficiat ilegal de indemnizaţia respectivă pentru perioada mai 2009 - decmbrie 2010 şi a cauzat un prejudiciu material Casei Naţionale de Asigurări Sociale în mărime de 15.888,89 lei. CTAS Taraclia s-a adresat cu o scrisoare către pîrît pentru a achita benevol suma respectivă, însă pînă în prezent nu s-a întreprins nimic.

Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 29 august 2012 acţiunea a fost admisă, fiind încasat de la Vladimir Derivolcov în folosul Casei Naţionale de Asigurări Sociale suma de 15888,89 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 04 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către Vladimir Derivolcov, casată hotărîrea Judecătorie Taraclia din 29 august 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. La 01 august 2013 Casa Naţională de Asigurări Sociale a declarat recurs împotriva decizie instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului şi casarea decizie instanţei de apel. În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia instanţei de apel. Studiind temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat