3ra-333/18 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral

3ra-333/18 — contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: O. Cernei dosarul nr. 3ra-333/18

Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

instanța de apel: N. Vascan, V. Clima, E. Palanciuc

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Braga Irina

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care

a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și a fost menținută hotărîrea din 01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Buiucani),

c o n s t a t ă :

La 26 mai 2017 Braga Irina a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova cu privire la contestarea

actului administrativ și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că fiind angajată la ÎS „Vamservinform” din

anul 2009, i s-a acordat concediu de maternitate cu primul copil, începînd cu luna

decembrie a anului 2011. Pentru primul copil indemnizația de maternitate a

constituit 29 115 lei și indemnizația lunară respectiv 2 043 de lei, iar la 20.03.2014 i

s-a acordat concediu de maternitate pentru al doilea copil. Ultimele 12 luni înaintea

nașterii celui de-al doilea copil, s-a aflat în concediu pentru îngrijirea primului copil

pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani și în această perioadă i-au fost transferate în cont 2

prime, în luna martie 2013 (prima de 8 martie) – 250 de lei și în luna decembrie

2013 (prima de Anul Nou) – 200 de lei, motiv din care CNAS a sectorului Rîșcani

inițial a stabilit indemnizația de maternitate pentru al doilea copil în mărime de

22 400 de lei și indemnizația lunară de îngrijire a copilului pînă la împlinirea vîrstei

de 3 ani în sumă de 495 de lei. Ulterior, la solicitarea ei, a fost realizat recalculul

indemnizației lunare pentru creșterea copilului, fiind stabilită în mărime de 1 189 de

lei, refuzînd de fapt să efectueze recalculul indemnizațiilor în baza cuantumului

indemnizațiilor stabilite pentru copilul precedent.

La cererile ulterioare de a efectua recalculul conform pct.79 din Hotărîrea

Guvernului din 03.02.2005 pentru primirea indemnizației de maternitate și

indemnizației lunare pentru creșterea celui de-al doilea copil, CNAS a constatat că

în perioada de 12 luni premergătoare nașterii copilului, în lunile martie și decembrie

2013, reclamanta a realizat venit asigurat sub formă de primă. Prin urmare, nu este

temei de calculat indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului pînă la 3 ani

reieșind din baza de calcul al copilului premergător.

La cererea sa adresată Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familie, la

23.01.2015 a parvenit răspuns negativ, fiind informată că petiția adresată a fost

remisă către CNAS.

La o adresare repetată, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familie, la

09.06.2015, prin scrisoarea nr.B-2080/15, i-a comunicat că din cauza venitului

asigurat realizat sub formă de primă, nu este temei de calculat indemnizația lunară,

reieșind din baza de calcul în al cărei temei s-a calculat indemnizația pentru copilul

premergător (art.7 alin.7/2).

Invocă că deoarece la momentul survenirii riscului asigurat cu cel de-al doilea

copil, se afla în concediu pentru creșterea primului copil pînă la vîrsta de 3 ani,

calcularea indemnizației de maternitate și celei pentru creșterea celui de-al doilea

copil urmau a fi stabilite după aceleași prevederi legale și în același cuantum ca și

pentru primul copil, deoarece dînsa nu a activat la locul de muncă și nu a avut

salariu în această perioadă.

Astfel, din cauza primelor acordate pe parcursul anului 2013, indemnizațiile

ce urmau a fi primite pentru al doilea copil au fost diminuate considerabil, motiv din

care la 12.12.2016 s-a adresat către ÎS „Vamservinform”, solicitînd anularea

ordinelor prin care s-a dispus achitarea primelor de sărbători, însă nu a primit nici

un răspuns, expediind repetat la 31.03.2017 o altă cerere cu aceiași solicitare.

Consideră reclamanta că primele de sărbători au fost acordate neîntemeiat

conform prevederilor legale, întrucît contractul individual de muncă a fost

suspendat pentru perioada în care se afla în concediu pentru îngrijirea copilului, deci

careva relații de muncă cu ÎS „Vamservinform” nu a avut, or, achitarea acestor

prime a avut ca efect diminuarea considerabilă a indemnizațiilor pentru al doilea

copil.

La 31.03.2017 s-a adresat cu o cerere repetată către CNAS, solicitînd

efectuarea recalculului indemnizațiilor pentru al doilea copil, însă prin scrisoarea

nr.B-570/17 din 05 mai 2017 i s-a refuzat în efectuarea recalculului indemnizațiilor

pe motiv că nu există temei, argumentînd că primele acordate în anul 2013 sunt

considerate drept venit asigurat realizat de către reclamantă, motivare cu care nu

este de acord și pe care o consideră ilegală din motivul că acordarea primelor de

sărbători a fost una incorectă, care a dus la micșorarea considerabilă a

indemnizațiilor pentru al doilea copil.

Concretizîndu-și cerințele, reclamanta a solicitat anularea refuzului nr.B-

570/17 din 05.05.2017 emis de către CNAS ca ilegal, obligarea CNAS de a efectua

recalculul indemnizației de maternitate și indemnizației lunare pentru creșterea

celui de-al doilea copil în baza modului de calcul a indemnizațiilor pentru primul

copil cu compensarea diferenței de sumă, repararea prejudiciului moral în mărime

de 10 000 de lei și restituirea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice.

2

Prin hotărîrea din 01 august 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani)

acțiunea a fost admisă parțial, fiind declarat nul refuzul CNAS nr.B-570/17 din

05.05.2017 de a efectua recalculul indemnizației de maternitate și indemnizației

lunare pentru creșterea celui de-al doilea copil, cu obligarea CNAS de a efectua

recalculul indemnizației de maternitate și indemnizației lunare pentru creșterea

celui de-al doilea copil în baza modului de calcul a indemnizațiilor pentru primul

copil cu compensarea diferenței de sumă, și restituirea cheltuielilor pentru

acordarea asistenței juridice în mărime de 4 000 de lei. În rest, pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate.

CNAS a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 01 august 2017, solicitînd casarea ei și emiterea unei noi hotărîri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 29 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de CNAS și a fost menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel a menționat că reclamanta Braga Irina, primind răspunsurile

de la CNAS, s-a adresat către ÎS „Vamservinform”, solicitînd anularea ordinelor

prin care i s-au acordat greșit primele de sărbători în anul 2013, întrucît contractul

individual de muncă a fost suspendat pentru perioada în care ultima se afla în

concediu pentru îngrijire a copilului, iar achitarea lor a avut ca efect diminuarea

considerabilă a indemnizațiilor pentru al doilea copil.

Ca urmare, prin ordinul nr.66-O din 28 iunie 2017 de către conducerea ÎS

„Vamservinform” s-a dispus anularea prevederilor ordinelor nr.24-O din 05 martie

2013 și nr.132-O din 19 decembrie 2013, în ce privește acordarea premiilor în

mărime de 250 de lei și respectiv de 200 de lei Irinei Braga, care se află în

concediul de îngrijire a copiilor, iar prin chitanța din 06.07.2017 sumele obținute au

fost returnate în contabilitatea întreprinderii, copiile ordinelor menționate fiind

expediate în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale.

În acest context, instanța de apel a conchis că prima instanță justificat a

concluzionat că baza de calcul pentru indemnizația de maternitate urma să fie

recalculată conform art.7 al.(7²) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289-XV din

22.07.2004, care prevede că în cazul în care asiguratul, în ultimele 12 luni

calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat, nu a realizat venit

asigurat la nici o unitate din motiv de concediu pentru îngrijirea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 3 ani, cuantumul indemnizației de maternitate și al

indemnizației pentru creșterea copilului următor se stabilește reieșind din baza de

calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizații pentru copilul precedent.

La 30 ianuarie 2018, în termenul prevăzut de lege, CNAS a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea ei și emiterea unei noi

hotărîri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că conform prevederilor Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale (în vigoare pînă la 1 aprilie 2014), pentru concediile de maternitate care au

început pînă la data de 01.04.2014, cuantumul indemnizației de maternitate se

3

stabilește în mărime de 100% din venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni

calendaristice premergătoare lunii acordării concediului de maternitate, venit din

care au fost calculate contribuții de asigurări sociale.

În cazul lipsei motivate a venitului asigurat în ultimele 6 luni calendaristice

premergătoare lunii în care s-a produs riscul asigurat, baza de calcul este salariul

tarifar sau salariul de funcție al beneficiarului.

A susținut că examinînd actele anexate la dosarul personal, s-a constatat că în

ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii acordării concediului de

maternitate Braga Irina s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 3 ani.

Ținînd cont de faptul că la data acordării concediului de maternitate

(20.03.2014) Braga Irina s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului anterior

pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani (lipsă motivată a venitului asigurat), indemnizația

de maternitate a fost stabilită din salariul tarifar, mărimea căruia conform

adeverinței nr. 297/01-02 din 23.04.2014 eliberată de către ÎS „Vamservinform”

constituie 5600 de lei. Astfel, Casa Națională de Asigurări Sociale nu are temei de

a recalcula indemnizația de maternitate.

A mai menționat că în cazul Irinei Braga prevederile pct. 41 al

Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a indemnizațiilor adresate

familiilor cu copii nu pot fi aplicate, dat fiind că potrivit datelor din Registrul de stat

al evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale în lunile martie și

decembrie 2013 (incluse în baza de calcul) a obținut venit asigurat și în situația dată

se aplică prevederile art. 40 al Regulamentului nominalizat.

În opinia recurentului, instanțele de judecată eronat au concluzionat că este

temei legal de a recalcula indemnizația lunară pentru creșterea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 3 ani.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

5

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

6