3ra-1057/15 — Contestarea actului administrativ, repunerea în termen a acţiunii

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr. 3ra-1057/15 instanţa de apel: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 04 noiembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Petuhova Nadejda, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Petuhova Nadejda împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen a acţiunii, obligarea recalculării pensiei şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 10 februarie 2015, şi emisă o nouă hotărîre prin care a fost respinsă cererea Nadejdei Petuhova cu privire la repunerea în termen şi respinsă acţiunea ca fiind depusă tardiv, constată: La 23 ianuarie 2014, Petuhova Nadejda, reprezentată de avocatul Pogolşa Angela, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen a acţiunii, obligarea recalculării pensiei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat că în anul 2012 a obţinut dreptul la pensie pentru limita de vîrsta conform prevederilor art. 14 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, care stabileşte că dreptul la pensie pentru limită de vîrstă se acordă dacă sînt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la art. 41 şi 42. În context, pentru a-i fi stabilită pensia pentru limita de vîrstă, la data de 19 aprilie 2012, a depus cerere Casei Naţionale de Asigurări Sociale sectorului Buiucani, cu anexarea actelor confirmătoare, însă, în pofida actelor veridice prezentate, nu i-a fost inclusă în stagiul profesional perioada de activitate la Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor în anii 1993-1998, inclusiv, serviciul prin cumul la întreprinderile SA „Noutăţile Chişinăului”, SA „Nedvijimosti” şi SA „Ia Jenşina” în perioada anilor 1996-1998.

Susţine că în răspunsul ce se contestă în speţă nr. V-P-1966/13 din 10 decembrie 2013, Casa Naţională de Asigurări Sociale, a făcut referire la faptul că în registrul de salariu, în perioada anului 1993-1998 înscrierea este efectuată cu un stilou, iar salariul pe lunile ianuarie-august este indicat în cupoane, în perioada lunilor septembrie- noiembrie este înscrisă suma de 1200-1800 cupoane, iar în luna decembrie - salariul este indicat în lei. Consideră că motivarea respectivă este una aberantă, lipsită de temei juridic, deoarece funcţionarii din cadrul Casei Naţionale de Asigurări Sociale nu au luat în consideraţie actele normative ce reglementau relaţiile sociale din perioada respectivă.

În drept, afirmă că angajaţii Casei Naţionale de Asigurări Sociale au neglijat faptul că, leul moldovenesc a Republicii Moldova a fost introdus în circulaţie începînd cu 29 noiembrie 1993, ca urmare a adoptării la 04 iunie 1991 a Legii nr.599 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, în care a fost stipulată introducerea monedei naţionale în Republica Moldova, însă fără a stabili denumirea unităţii monetare a statului. Pe cînd cuponul a fost unitatea monetară temporară în Republica Moldova între anii 1992 şi 1993, care a înlocuit rubla sovietică la aceaşi paritate şi a fost înlocuită de către leu la o rată de schimb de 1 leu = 1000 cupoane. Bancnotele emise aveau valori nominale de 50, 200, 1.000 şi 5.000 cupoane.

Când inflaţia din republicile, fostei Uniuni Sovietice, vecine Republicii Moldova, a depăşit nivelul celei din Moldova, iar Rusia a înlocuit rubla sovietică cu rubla rusească, exista pericolul apariţiei unui haos total şi a invaziei rublelor sovietice din întreaga zonă a rublei sovietice. Ca urmare, pentru a proteja circulaţia monetară, la 10 iunie 1992, Banca Naţională a Moldovei (BNM) a pus în circulaţie cuponul moldovenesc (cu valori nominale de 50, 200 şi 1000), care era echivalent cu rubla de tip sovietic şi circula în paralel cu ea. Spre sfârşitul lunii iunie 1993 cupoanele constituiau circa 80% din numerarul în circulaţie. Cursul oficial de schimb al cuponului faţă de dolarul SUA a rămas acelaşi ca şi al rublei, fixat de Rusia.

La 24 iulie 1993, Banca Centrală a Rusiei a decis să retragă din circulaţie rublele sovietice de pe teritoriul Federaţiei Ruse, respectiv, în ziua următoare, Banca Naţională a Moldovei a trebuit să interzică şi ea circulaţia rublelor sovietice, ieşite din circulaţie, pe teritoriul Moldovei, însă numai a bancnotelor cu o valoare nominală de 100 şi mai mare, din cauza insuficienţei cupoanelor cu valoare nominală mică. Remarcă că doar la 29 noiembrie 1993, Republica Moldova a introdus ca monedă naţională leul moldovenesc. Cursul de reevaluare a fost stabilit la 1 leu pentru 1000 de ruble sau cupoane moldoveneşti. Astfel, conform art.3 din Legea nr.1232 din 15 decembrie 1992 cu privire la bani s-a stabilit că, Moneda naţională - leul - este mijlocul legal de plată pe teritoriul Republicii Moldova.

Plăţile şi transferurile în valută străină pot fi primite/efectuate pe teritoriul Republicii Moldova numai în cazurile şi în modul stabilite de lege. Invocă că această normă urmează a fi privită în coraport cu pct. 1 din Hotărîrea Guvernului nr. 1 din 24 noiembrie 1993 cu privire la introducerea valutei naţionale în Republica Moldova ce statuează că, valuta naţională –leul, se introduce în Republica Moldova, cu începere de la 29 noiembrie 1993, orele 4.00. Un leu echivalează cu 100 bani. În context, pct.5 din Hotărîrea Guvernului nr.1 din 24 noiembrie 1993 prevede că, în perioada schimbului de bani este permisă utilizarea concomitentă a semnelor băneşti retrase din utilizare şi a valutei naţionale introduse în circulaţie numai în comerţul de stat şi cooperatist, indiferent de subordonarea lor departamentală, pentru produse alimentare, medicamente şi transportul în comun.

Comercializarea celorlalte mărfuri se va efectua în lei, începînd cu 02 decembrie 1993 orele 18.00, leul este considerat drept unicul mijloc de plată legal pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată, menţionează că toate întreprinderile şi instituţiile de stat, cooperatiste, sociale etc., indiferent de forma de proprietate, au fost obligate să constate prin act, la data de 29 noiembrie 1993, numerarul din casele lor de bani a semnelor băneşti retrase din circulaţie, şi să le predea instituţiilor bancare, care le deservesc pentru trecerea lor în contul de decontare sau curent, fapt prin care şi se constată că înscrierile în registrul de salariu sunt veridice.

În continuare, insistă că veridicitatea activităţii sale la întreprinderile menţionate se justifică prin înscrierile în carnetul de muncă, iar art.44 Codul muncii (redacţia din 25 mai 1973), în baza căruia erau reglementate raporturile de muncă a salariaţilor şi care statuează că, carnetul de muncă este documentul de bază, ce caracterizează munca salariatului. În carnetul de muncă se înscriu datele cu privire la muncă, precum şi la încurajările şi distincţiile pentru succesele în muncă la întreprindere, instituţie, organizaţie. Sancţiunile nu se înscriu în carnetul de muncă. Alte înscrieri, cum sunt prevăzute în carnetul de muncă de tip nou cu privire la cuantumul salariului nu erau prescrise.

În concluzie, consideră că Casa Naţională de Asigurări Sociale a dat un răspuns formal, fără a intra în esenţa problemei abordate de dînsa. Solicită repunerea în termen a acţiunii şi obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM să includă în recalcularea pensiei salariul de bază pe perioada de activitate în cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor în anii 1993-1998, inclusiv şi salariul în cumul în perioada 1996-1998. În cadrul dezbaterilor judiciare, Petuhova Nadejda, reprezentată de avocatul Angela Pogolşa, a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat repunerea în termen a acţiunii şi obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM să includă în recalcularea pensiei, începînd cu data de 19 aprilie 2012, salariul de bază pe perioada de activitate în cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor în anii 1993-1998, inclusiv şi salariul în cumul în perioada 1996-1998.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 februarie 2015, a fost repusă în termen şi admisă acţiunea Nadejdei Petuhova, fiind obligată Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM să includă în recalcularea pensiei, începînd cu data de 19 aprilie 2012, salariul de bază a Nadejdei Petuhova pe perioada de activitate în cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor pentru anii 1993-1998, inclusiv şi salariul în cumul în perioada 1996-1998 şi încasat din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM în beneficiul Nadejdei Petuhova cheltuieli pentru asistenţă juridică în sumă de 3000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 a fost admis apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîrea prin care a fost respinsă cererea Nadejdei Petuhova cu privire la repunerea acţiunii în termen şi respinsă acţiunea ca fiind depusă tardiv.

La 16 iunie 2015, Petuhova Nadejda a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, susţinînd că dovada activităţii sale şi constatării vechimii în muncă la Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor în perioada anilor 1993 – 1998, inclusiv salariul în cumul pe perioada 1996 - 1998 serveşte hotărîrea judecătoriei Buiucani nr. 2-3206/13 din 12 iulie 2013, care este definitivă şi irevocabilă şi prin care s-a constatat faptul angajării sale în funcţia de paşaportistă la direcţia pentru exploatarea locuinţelor de pe lîngă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, în perioada anilor 1984-1985, 27 aprilie 1992-01 ianuarie 1993 şi 1993-1998 şi faptul că dînsa a activat în perioada menţionată în funcţia de bază de paşaportistă la direcţia pentru exploatarea locuinţelor de pe lîngă Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM, cu salariu de funcţie conform statelor de personal şi în alte funcţii pe 0.5 salariu suplimentar la cel de bază; precum şi faptul că în perioada menţionată la buget s-au transferat toate impozitele şi plăţile obligatorii aferente salariului funcţiei de bază de paşaportistă şi 0.5 salariului suplimentar celui de bază al ei.

Cît priveşte termenul de adresare în judecată invocă prevederile art. 116 CPC, care indică că, persoanele care din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, insistînd că a omis termenul de adresare în judecată, deoarece cererea de chemare în judecată a adresat-o iniţial Curţii de Apel Chişinău, după care, printr-o încheiere i-a fost explicat că urmează să se adreseze conform competenţei. Totodată, consideră că respingerea cererii pe motivul omiterii termenului, după ce a fost repusă în termen de instanţa de fond, este o încălcare gravă a art. 6 din Convenţie, care garantează că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale privind încălcarea drepturilor civile, inclusiv în cazul adoptării unui act administrativ care afectează aceste drepturi.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 13 mai 2015, a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentei la 26 mai 2015, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată la materialele cauzei (f. d. 125). Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 iunie 2015, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, din considerentele următoare.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din actele cauzei, în anul 2012, Petuhova Nadejda a obţinut dreptul la pensie pentru limita de vîrstă conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, care stabileşte că dreptul la pensie pentru limită de vîrstă se acordă dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute la art. 41 şi 42. În acest context, la data de 19 aprilie 2012, Petuhova Nadejda a depus la Casa Naţională de Asigurări Sociale a sectorului Buiucani cerere privind stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă, prezentînd în acest sens toate actele necesare, însă, în pofida actelor veridice prezentate, nu i-a fost inclusă în stagiul profesional perioada de activitate la Ministerul Transportului şi Infrastructurii Drumurilor în anii 1993-1998, inclusiv, serviciul prin cumul la întreprinderile SA „Noutăţile Chişinăului”, SA „Nedvijimosti” şi SA „Ia Jenşina” în perioada anilor 1996-1998.

Este cert şi faptul că prin răspunsurile Casei Naţionale de Asigurări Social a RM nr. V-P-1966/13 din 10 decembrie 2013 şi nr. V-P-40/14 din 11 februarie 2014, Nadejdei Petuhova i-a fost comunicat că în rezultatul examinării documentelor de pensionare a apărut necesitatea verificării corectitudinii eliberării certificatelor cu privire la salariul nr. 32 din 18 mai 2011 eliberat de către SA „Noutăţile Chişinăului”, nr. 212 din 05 aprilie 2011, eliberat de către SA „Avere imobilă” şi nr. 214 din 05 aprilie 2011, eliberat de către SA „Eu femeia” pentru lucru prin cumul în perioada 1996-1998, însă nu a fost posibilă verificarea acestora, din motivul neprezentării spre control a documentelor din arhivă.

La fel, în urma controlului efectuat pentru verificarea corectitudinii certificatului de salariu nr. 05-02/32 din 15 iunie 2011 eliberat de către arhiva Ministerului Transportului şi Infrastructurii Drumurilor s-a constata faptul că, registre de salarizare pentru perioada 1993-1998, sunt îndeplinite de o singură persoană şi cu acelaşi pix, iar mărimea salariului nu corespunde realităţii pentru perioada respectivă. Ţinînd cont de cele menţionate, Nadejdei Petuhova i s-a comunicat că salariul realizat în perioada şi în organizaţiile menţionate mai sus nu au fost luate în calcul la determinarea coeficientului individual pentru stabilirea pensiei (f.d.

9, 30). Nefiind de acord cu răspunsul Casei Naţionale de Asigurări Sociale al RM, la 23 ianuarie 2014, Petuhova Nadejda a înaintat acţiune în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale al RM, prin care, în urma concretizării cerinţelor a solicitat repunerea în termen a acţiunii şi obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale a RM să includă în recalcularea pensiei, începînd cu data de 19 aprilie 2012, salariul de bază pe perioada de activitate în cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor în anii 1993-1998, inclusiv şi salariul în cumul în perioada 1996-1998, cît şi încasarea cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, totodată a considerat necesar de a repune reclamanta în termenul de adresare în judecată.

Judecînd apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM, instanţa de apel a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, şi, casând hotărârea primei instanţe, a pronunţat o nouă hotărâre, prin care, constatînd netemeinicia cererii cu privire la repunere în termen a respins acţiunea ca fiind depusă tardiv.

În susţinerea soluţiei date, instanţele de apel , referindu-se la prevederile art. 16, 17 a Legii contenciosului administrativ şi art. 271 Cod civil, a reţinut că Petuhova Nadejda a încălcat termenul legal prevăzut de lege pentru înaintarea acţiunii în judecată, remarcînd că cererea de repunere în termen a acţiunii nu a fost motivată, iar în susţinerile verbale sunt expuneri doar pe fond, prin ce se confirmă primirea răspunsului din 10 decembrie 2013, care s-a dublat la 11 februarie 2014. Instanţa de recurs, analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţele de judecată neîntemeiat au dispus respingerea acţiunii ca fiind depusă cu încălcarea termenului legal.

Potrivit art. 14 din Legea contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea menţionată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

Iar conform art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

Cu referire la prevederile normelor evocate, se constată că, întradevăr, termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă. La caz, însă Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 17 din Legea contenciosului administrativ urmează a fi calculat de la data primirii răspunsului la ultima cerere prealabilă, adică 11 februarie 2014, deoarece astfel de categorii de litigii au un caracter continuu şi nu condiţionează pierderea termenului de prescripţie extinctivă după prima cerere prealabilă.

Or, conform art. 33 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, noile drepturi la pensie, în urma reexaminării drepturilor la pensie, se acordă începînd cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea. În acelaşi timp prevederile art. 35 a aceleiaşi Legi, indică că, plata stabilită şi neîncasată la timp se plăteşte retroactiv pe o perioadă de cel mult 3 ani pînă la data solicitării. Pensia stabilită şi neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale care stabileşte sau plăteşte pensia se achită fără nici un fel de limite în termen În circumstanţele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel eronat a respins acţiunea ca fiind tardivă.

Ca consecinţă, această circumstanţă este apreciată de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Or, instanţa de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei. Sub acest aspect , Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie , ţinând cont de faptul că instanţa de apel nu s-a expus asupra fondului cauzei, respingând acţiunea pe motiv că Petuhova Nadejda a omis termenul de adresare în judecată, iar instanţa de recurs este în imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară şi reiterând inexistenţa temeiurilor legale pentru a remite pricina spre rejudecare în prima instanţă (art.432 alin.(3) lit. d) si f) CPC), concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel nu satisface standardele procedurale ale legalităţii şi temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs, şi având în vedere lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Nadejda Petuhova, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 cu remiterea cauzei în instanţa de apel pentru rejudecarea pricinii în fond. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o decizia legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Petuhova Nadejda. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Petuhova Nadejda împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen a acţiunii, obligarea recalculării pensiei şi încasarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare în fond la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva